-

-

sâmbătă, 28 noiembrie 2009

Recrudescente atavice

Iata un pasaj din " Suferintele tanarului Werther" a lui Goethe, care mi-a atras atentia:
"Soarta omului este de a suferi pana la urma si de a sorbi pana la fund cupa vietii? De ce eu ar trebui sa ma arat puternic si sa spun ca e dulce, daca insusi Dumnezeul din ceruri o simti prea amara pentru buzele sale omenesti? Ar trebui oare sa ma rusinez cand, intr-un moment teribil, toata existenta mea tremura intre a fi si a nu fi si trecutul este asemanator unei clipiri asupra tenebrosului abis al viitorului, in timp ce totul se scufunda in jurul meu si cu mine naufragiaza universul?"



Jules Massenet - ''Pourquoi me reveiller'' din opera Werther

7 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

Bietul Werther... daca nu era Lotte la mijloc si dadea peste doamna Bovary... altul i-ar fi fost acum discursul.
Cum ar fi sunat:"Bucuriile tanarului Werther"? :)

SOmeONE spunea...

Nu stiu, dar nu cred ca ar fi schimbat multe, finalul ar fi fost acelasi, doar ca ridicat la patrat. Inevitabil.

Andrei S. spunea...

E adevărat, pasajul comportă o anumită doză de tragism și naufragiu, dar doar pana la un anumit punct. Soarta omului nu este aceea de a suferi, din contra. Omul sufera pentru ca nu stie care isi este soarta cu adevarat... din acest motiv considera ca soarta lui este echivalenta cu suferinta, caci este singura in care isi descopera alinarea. Ca viata e amara sau dulce, nu are nicio relevanta... caci viata e doar viata. Între rațiune și limbă, doar cea din urmă poate distinge gustul unui măr...

Naufragiul Universului... întotdeauna mă surprinde capacitatea neostoită a omului de a-și ridica suferințele pînă la gradul de apocalipsă universală. Mi se pare o atitudine egoistă. Iar egoismul nu este concordant cu iubirea...

În orice caz, este destul de tîrziu, și mă tem că nu am atins decît ușor tangențial subiectul discuției. Îmi cer iertare, cîteodată mă las dus de val.

Ca și concluzie, sincer, nu pot spune că sunt de acord cu domnul Goethe, sau cu tînărul domn Werther... dealtfel e posibil să mă fi înșelat. ;)

Numai bine.

SOmeONE spunea...

Andrei S. , bine ai venit in "universul" meu virtual. Dealtfel cred ca la un univers de acest tip se referea eroul nostru si nu la Universul absolut. Asta nu exclude, desigur, egoismul uman, unde uman nu are rol de scuza. :)
Werther, aici, nu se complace in suferinta ci proclama doar dreptul de a o trai cu demnitate, fara ipocrizie.
Nu ai de ce sa ceri iertare, fiecare are dreptul la parerea sa, suntem aici ca sa discutam.
Multumesc de vizita, numai bine si tie. :)

Dan Ioanitescu spunea...

Werther avea bietul vocatia suferintei. Se vede... Dumnezeu sau Universul te potopeste intotdeauna cu ceea ce reverberezi. Caci cine are i se va mai da iar cine nu are i se va lua si ceea ce are. De aceea spuneam ca iubirea implinita iti modifica starea de spirit si in consecinta viziunea asupra soartei. Pentru ca nu esti niciodata nici atat de fericit si nici atat de nenorocit pe cat iti imaginezi. La Rochefoucalt a spus-o. Si i-am dat intotdeauna dreptate. :)

SOmeONE spunea...

Deci Rochefoucalt ne invata ca fericirea (nefericirea) are multipli si submultipli. Interesant!... Tot suntem in epoca prefixelor si sufixelor, cum ar suna: "Astazi ma simt megafericit, ba chiar gigafericit!"? Sau: "Era trist, totusi micro/nanonenorocirea sa era atat de neglijabila"...
Ops! sper sa nu-i fi dat vreo idee celor de la AR. Nu AndreiRadu, Academia Romana... :))

Dan Ioanitescu spunea...

Nu cred ca de gradele de perceptie ale unui sentiment se lega maxima lui ci doar de incercarea exagerarii involuntare de intelegere a intensitatii lui. Mai clar, ca risc sa devin confuz.
Daca lasi ceva vreme sa treaca de la un eveniment care iti genereaza un sentiment, te gasesti in situatia de a evalua mai corect acel eveniment care l-a generat si poti atunci sa apreciezi cat de disproportionat ai putut sa simti si sa actionezi in raport cu acel eveniment.
Ca timpul le rezolva pe toate o stim cu totii dar mai stim si ca are darul de a echilibra sufletul. Si din moment ce stim exact ca peste ceva vreme evenimentul care ne provoaca suferinta sau dimpotriva fericirea va pali ca importanta, atunci nu are rost sa-ti exarcebezi suferinta sau bucuria. Ele sunt mari doar pentru scurta vreme.

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)