-

-

vineri, 30 octombrie 2009

Gramatica, cultura si... Statul

Stau si ma minunez... ciudate vremuri traim!
Interesanta viziunea unora care populeaza virtualul si pe undeva le dau dreptate : nu este nevoie de cine stie ce gramatica pentru a transmite urmasilor manele si injuraturi neaose, iar net-ul este asa, un fel de cloaca unde sa " bage omu " tot ceea ce ii avorteaza mintea...
Lasand la o parte referintele la persoane si fapte, sunt perfect de acord cu cei care lupta pentru pastrarea intacta a limbii si a gramaticii, a traditiilor si a tuturor caracteristicilor care ne dau dreptul de a numi un popor. In conditiile in care am ajuns plebeii si calul de bataie a Europei si nu numai, in momentul in care cultura Romana este intr-o criza mult mai profunda decat cea din epoca post-decembrista... scrie romaneste, iti convine! Nu stiu altii, dar eu cand ies din casa, chiar si pe fuga, ma spal, dau cu mana prin par si imi pun o "toala" curata. Nu ca sa pice fulgerate mandrele, ci din respect pentru lume si pentru mine insumi. O parte din lume este si net-ul, asa ca scuzele nu rezista!
Romanul nostru are un fix: Statul. Nu statul in sensul de degeaba (desi...) ci Statul, ca si conducere. Supremul sau argument. Mie imi vine in minte un personaj din romanul "Print si cersetor" a lui Twain, citit in pruncie, anume copilul care lua bataie in locul odraslei regale atunci cand facea boacane...
Departe de a considera Statul drept o masina perfecta, cateodata imi pare totusi ca e un fel de tap ispasitor comod si la indemana oricui. In special in forma depersonalizata, asa, ca si cum ar fi o entitate indepartata si abstracta. Sa nu uitam ca Statul este oglinda perfecta a unui popor. De ce poporul e mai indolent, de ce statul este mai corupt si depravat, pe cine si ce trebuie sa incurajeze si sa promoveze?
Nici in Occident si nici in States nu am auzit de cazuri in care ministrul culturii sau presedintele sa-l fi luat pe X sau pe Y din pub sau din fata blocului si sa-i fi spus: "Stimabile concetatean, ai fost selectionat sa devii pictor, in alternativa putem merge pe muzician clasic..."
Daca copilul nu plange, nimeni nu ii va da de mancare. Pentru ca persoanele valoroase si de talent sa ajunga in faza de a obtine burse sau subventii de la Stat, ar trebui sa existe o "infrastructura" care sa le descopere si sa le promoveze, asociatii de artisti, curente de tendinta, literare, filozofice, muzicale, etc. Candva acest rol si-l asumau mediile universitare dar nu numai, existau oameni inimosi care credeau in puterea culturii si, cu toate ca viata de zi cu zi punea si atunci destule probleme practice, existau o multime de cenacluri de arta fara mari pretentii dar in grad de a pune pe rampa multe talente veritabile. Astazi insa, probabil ca au trecut in ilegalitate, cele putine care mai sunt... afara de lipsa acuta de interes, eventualii frecventatori sunt priviti ca si persoane ciudate, lunatice, ba chiar cu ostilitate. Asta in cel mai bun caz, cand isi fac afacerile lor, sa-i fereasca sfantul sa critice sanatoasele moravuri populare... parca-i vad cu niscai simboluri obligatorii cusute pe haine, gen Steaua lui David...


Doresc sa precizez ca regula nu este universal-valabila si ca mai sunt si muste albe. Totusi, ingrijorator de putine...

marți, 27 octombrie 2009

SUFLET REGĂSIT

Ascunzi durerea prin surâsuri,
Sub lespezi grele şi obscure
Te zbaţi cu aripi de oţel,
În freamătul de ani pierduţi
Plângând la malul de-amintire,
Cu lacrimi grele din gheţari
Curbate dens pe-obrazul dur.


Îti biciui tâmpla cu-ntrebări,
Fără răspuns şi totuşi cauţi,
Nimic din sens nu ţi-e de-ajuns
S-acoperi nopţile de plumb
Şi ziua despicată-n zări.


Aruncă masca şi acceptă,
Iertarea ce te-a înălţat
Pe culmi de zgură dar curate
Priveşte-ţi ochii şi te-ntreabă:
De ce-ai plătit moneda urii
Şi inima ţi-ai întinat-o?


Suflet hoinar de anotimpuri,
Izvorul cald ţi l-ai curmat
Dar azi împacă-te cu tine,
Înnobilează iar trecutul
Şi tot ce-n urmă ai mocnit,
Îngroapă-ti setea sub fântâni
Dezleagă lanţul indignării.


Îţi văd floarea de colţ din suflet,
Şi licărul schimbat din ochi
Ştiam că vei putea învinge
Gheţarii ce te-au rătăcit,
Ai inima cât universul
Şi stele blânde prinzi în mâini
Cu ele-ţi semeni iarăşi viaţa
Că-ţi este dat doar să iubeşti...


Luminita Ciuraru

duminică, 25 octombrie 2009

Evolutie

La scoala, fiecare din noi a invatat despre evolutia omenirii, a societatii in speta. Unii au fost mai mult, altii mai putin interesati, poate au fost atrasi mai mult de stiintele exacte. Sigur, aici un rol fundamental l-a avut familia, mediul social. Cati nu am auzit si nu o data, faimoasa fraza: " Daca nu inveti ai sa ajungi la coada sapei sau gunoier ca si cutarica..." Meseriile cele mai ravnite? Inginer! Avocat!! Doctor!!! Ravnite de ei, cei care doreau ceea ce este mai bun pentru tine. Ceva gresit in asta? Nicidecum, din contra: firesc. Totusi...



Cand am auzit pentru prima data teoria conform careia, dupa ce maimuta s-a pogorat din pom, a inceput sa se organizeze, mi s-a luminat mintea! Aha! Asa s-au petrecut lucrurile... Apoi, mi s-a predat o teza si mai uimitoare: cea a surplusului. Conform acesteia, stadiul primordial, animalic, dominat de instincte, ar fi luat sfarsit atunci cand au aparut rezervele alimentare. In acest fel, omul nu a mai fost nevoit sa se gandeasca zilnic la indestularea stomacului ca si prioritate. Si a aparut conceptul de "timp liber". Creativitatea s-a nascut atunci, asa ca si notiunea de abstract, precum si spiritualitatea. La marginea pesterii sale, putin mai retras, totusi in larma progeniturilor si a celorlalti membri ai tribului, un umanoid hirsut si cu fruntea ceva mai putin tesita, si-a pus pentru prima data intrebarea: cine sunt eu? Poate ca a meditat putin si asupra cuvantului "sunt"... profesorul meu a omis sa specifice. Cert este ca tipul nu isi dadea seama de rolul sau fundamental in ceea ce va fi istoria propriei specii. Si nici consecintele pe care le va avea asupra sa, ca individ, acest interogativ nascut din ce?... Din timp liber.


Avand in vedere amploarea pe care a luat-o noua viziune asupra vietii, e de presupus ca respectivul si-ar fi impartasit ideile si altor semeni. Iar aia, nu toti, desigur, dupa socul initial, au inceput sa petreaca din ce in ce mai mult timp cu gurile cascate si cu privirile imobilizate intr-un punct inexistent. Lucru care, foarte probabil, nu a fost deloc apreciat de catre autoritarul sef de trib. Acesta, in primele faze, era preocupat doar de aportul material mai scazut pe care "ganditorii" il aduceau comunitatii. Mai putin vanat, mai putine sanse de supravietuire. Nu stiu ce masuri a luat. Stiu ce masuri au luat corespondentii sai din vremuri mai recente. Unii dintre ei, mai mult ca sigur, proveniti tocmai din tabara "gurilor casca", dar care au alterat scopul initial, mai bine spus l-au confiscat, adaptandu-l exigentelor proprii de conservare a puterii. Acestia, evoluand, au inteles rolul esential al spiritului, dar si amenintarea la adresa "societatii". Nu l-au extirpat. L-au pus doar in carantina. In asa fel ca sa nu poata contagia masele, dar sa poata sa produca in folosul celor care il tin sub control.


Bine, bine, dar ce impiedica masele (triburile) sa creeze noi "gura-casca"? Ei bine, profesorii, cei care ne invata rolul fundamental al REZERVELOR. Cu cat mai multe, cu atat mai bine! Nu vedeti ce vremuri traim? Nu va ganditi la copiii vostri?! Acumulati, alergati, stressati-va! Indatorati-va astazi, o sa platiti in rate, comod. Comod?!!


Ie-te-te, un alt adept al teoriei conspirationiste! Da si nu. Admit ca profesorii ar putea sa nu fie "pe mana" cu seful de trib. Poate ei sunt convinsi de ceea ce predau. Sau poate spera ca, fiecare, in timpul sau liber, nemultumindu-se cu dogme, va incerca sa iasa la gura pesterii si sa caste gura, la stele sau la copaci. Poate nu percep ca seful tribului ii tine in carantina, in timp ce a avut grija ca masele sa nu mai aiba timp liber. Sau poate percep dar il considera privilegiu. Naiba sa mai stie, in plus, la ce imi pierd eu timpul cu prostii? Ratez si emisiunea lui "Big Brother", iar de maine trebuie sa o iau iarasi de la capat, sa muncesc, sa acumulez, sa acumulez...

sâmbătă, 10 octombrie 2009

Acta est fabula, plaudite!

                                                                                                                                            
Aveam abia cateva zile. Dar, chiar daca nu am cum sa imi amintesc momentul, am simtit mereu un fel de mandrie in a fi contemporan cu realizarea unuia dintre cele mai ambitioase vise ale omului: a pasi pe Luna. Pana mai ieri inca mai credeam in epocala fraza rostita de Armstrong si ascultata in direct, la televiziune, de milioane de semeni: " A small step for a man a giant leap for mankind"... Un discurs studiat, probabil ales cu grija de vreo somitate in sociologie. La cum ii cunosc eu pe americani, lasat de capul sau, Armstrong ar fi debutat cu un frumos " Shit, that's wrilly cool, man!". Si poate ar fi fost mai onest.



Pacat insa ca visul a durat doar putin peste 40 de ani. Mai precis pana ieri. Mult pentru "man" o infimitate pentru "mankind"... O stire pe care probabil multa lume nu a remarcat-o macar, cateva randuri laconice aruncate in vreun colt de jurnal, sau citite in graba de vreun crainic care canta terminatiile cuvintelor. Sub aspectul sau (voit) banal, cineva ascundea ceva grav, mizand pe faptul ca noi, rasa umana, nu mai privim de mult spre stele. Nici macar poetii, idealisti prin natura. Stihurile lor sunt acum din plastic, polimeri si cuanti iar breasla lor a luat-o oricum pe panta ireversibila a lentei disparitii. Candva culmea romantismului era sa oferi Luna de pe cer, acum se poate spera maxim la o vacanta in Grecia, last-minute... Pe buna dreptate, avand in vedere ca "cineva" a gasit de cuviinta, in interesul sacrosant al stiintei si evolutiei, nici mai mult, nici mai putin decat sa ia in colimator nevinovatul nostru satelit. Nu e o figura de stil, "cineva" are o mentalitate prea pragmatica pentru asta. Au tintit si au tras! Pe bune!...


"Mankind" a fost anuntat, oficial dar discret, ca este vorba de un important experiment stiintific. Iar "mankind" s-a simtit inca odata parte integranta a faptului. Pentru ca "mankind" este cel care plateste, iar Armstrong - atunci si stralucitoarea racheta(bomba) - acum, sunt realizari ale binelui si spre binele comun. Dar rolul comunitatii planetare se rezuma la a plati. Consecinte incluse. Iar tu ca "man" nu ai nici un cuvant de spus. Ar fi si culmea sa te intrebe pe tine! "Cineva" nu a intrebat nici macar celelalte guverne. "Cineva" si-a arogat dreptul inalienabil de a face ordine, intai pe Pamant, acum si acolo sus. Atentie la sampanii! Scoateti dopurile usurel, nu le lasati sa pocneasca prea tare, in cel mult jumatate de ora zona ar putea fi survolata de o escadrila de F16, in cautarea vinovatului unui presupus experiment in scopuri belice. Vedeti-va de criza, de socotit facturile, de cat s-a scumpit kilu' de napi! Stie toata lumea ca daca te holbezi la stele te impiedici si iti spargi capsorul...


Frumusetea este ca, nu mai mult decat cu o zi inainte, a fost decernat unul dintre cele mai importante premii planetare. Premiul Nobel, la sectiunea politica. Promotorul acestui premiu, care ii da si numele, Alfred Nobel, nu este altul decat inventatorul dinamitei. Legenda spune ca, inainte de a muri, "dandu-si seama" de potentialul distructiv al inventiei sale, a dorit sa se rascumpere cumva. Astfel a constituit un fond banesc pentru un premiu anual cu care sa fie recompensati cele mai marcante personalitati implicate in lupta pentru pace. Un frumos paradox, nu-i asa? An de an omenirea asteapta nerabdatoare sa vada noul castigator, insotit de polemicile de rigoare. Nu se stie prea precis care comisie si pe ce criterii hotaraste, fapt este ca, anul acesta au facut-o efectiv "de oaie"! Obama este un fel de Armstrong, adica de el se leaga niste sperante. Si, pana aici, pot sa inteleg motivatia premiului. Dar Obama nu este un simplu "man", fie el si astronaut, Obama este presedintele unui stat care si-a arogat dreptul de a face legea. De a o impune in mod arbitrar, in functie de propriile interese. Razboaiele si loviturile de stat puse la cale de SUA, ieri si astazi, probabil ca au cauzat mult mai multe victime decat toate celelalte razboaie ale omenirii laolalta. Au adus in pragul disperarii zeci de regiuni ale globului. SUA este principalul "exportator" al stilului de viata decadent, opulenta si imbuibare, putreziciune mentala si sociala acolo unde nu pot face, inca, razboi. Obama poate sa fie chiar si un sfant. Dar astazi el reprezinta acel stat. Premiul pe care il va afisa mandru in faimosul birou oval al si mai faimoasei case albe, nu il merita. Ca si presedinte. Iar Luna i-a luat acest drept ca si om.
Cu Armstrong, pe mine cel putin, m-au pacalit. Aveam doar cateva zile... Astazi insa, vad diferit lucrurile si confirmarea este acolo, un crater mai mic in interiorul unuia mai mare, deasupra capetelor noastre. Ca o vestita sabie...



marți, 6 octombrie 2009

Recomandare

                                               
Cu ceva timp in urma, postam undeva, pe un forum, o specie de "decalog". Chiar daca punctele sunt unsprezece si ar putea sa mai fie inca. Acolo, pe forum, a starnit reactii indignate, in ciuda faptului ca nu se facea referire la cineva anume, multora le-a fost probabil deconspirata "filozofia" existentiala. Pentru ca, altfel, s-ar fi limitat sa zambeasca, ironic sau dezgustati, dupa caz. Am decis sa reeditez consideratiile acelea pentru ca imi par actuale si, aici, pot fi evaluate la justa lor valenta.

        Reguli generale de integrare intr-un forum

- Ia "pulsul" forumului. Primele interventii sunt fundamentale, deci fa risipa de emoticoane zambarete si aproba absolut tot ce se posteaza.


- Inainte de a contrazice pe cineva, vezi de cata sustinere se bucura. Chiar daca te mananca degetele si ai vrea sa dai replica, abtine-te de a ataca vreo opinie. Eventual te vei asocia mai tarziu, atacul in grup este mult mai eficient.


- "Perie-l" cat mai mult pe administrator si n-ar fi rau sa o faci si cu moderatorii. Atentie insa sa nu starnesti gelozia celor mai vechi!


- Deschide cat mai multe discutii noi, dar atentie, alege teme banale si nu uita sa adaugi fraza "Voi ce parere aveti, prieteni?". Lumea adora sa fie consultata.


- Incita masele deschizand un subiect "la moda", de regula ceva contra guvernului, a italienilor, a nationalei care a pierdut rusinos sau a tiganilor. Mergi astfel la sigur, cine nu se pricepe la aceste argumente si cine nu are un dinte impotriva?...


- Sa te fereasca sfantul sa exprimi principii! Doar chestii generale si lasa "loc de intors", e inutil sa inoti contra curentului.


- Cere cat mai multe sfaturi, in orice domeniu. Prefa-te naiv si neajutorat, vei ramane uimit de avalansa "profesorilor" si a cunoscatorilor. Rezultatul se va traduce printr-o mare cota de simpatie adanc crestineasca.


- Alege cu grija semnatura din josul paginilor tale. Aceasta trebuie sa fie profund spirituala si sa apartina unui notoriu personaj, n-are nimic a face cu mesajul pe care vrei sa il transmiti... oricum nu o citeste nimeni. In alternativa, poti sa expui un GIF. animat, cel putin o persoana se va minuna si iti va solicita URL.- ul...


- Evita sa scrii prea gramatical, la fel si cu folosirea cuvintelor prea docte; poate sa para ca faci pe desteptul, echivalent cu popularitate zero!


- Nu depasi patru sau cinci randuri de postare. Risti sa nu mai citeasca nimeni sau in cel mai bun caz sa retina doar ultima fraza.


- In caz de polemica, nu incerca sa iti argumentezi pozitia, e inutil. Mult mai eficiente sunt aluziile la persoana, ba chiar si frazele grosolane. La fel de eficienta este adoptarea pozitiei de victima, ba chiar este mai recomandabila. Opozitorul tau va pierde popularitate in masura direct proportionala cu cresterea alei tale.






Cam astea ar fi regulile de baza pentru a porni cu dreptul pe un forum. Respectandu-le, probabil ca iti vei pierde mare parte din autostima, dar te vei integra cu brio in comunitate si stim cu totii cat de important este acest lucru. Iar daca stai si te gandesti, pot fi foarte utile si celor care se gandesc sa intreprinda niscai cariere politice.


Succes!

                                                                           

joi, 1 octombrie 2009

Utilitati...

         


    
 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)