-

-

sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Poveste

                                                             
                                  

"Eheee, ce credeati voi? Oile nu mai sunt atat de oi ca odata. Nooo!! Ajunge cu jaful lanii, oile nu mai intra la tuns, nici cei mai fiorosi dulai nu le mai pot constrange. Ia-n te uita cata vehementa se simte in behaiturile lor, s-au strans gramada si nu, nu vor sa fie date la strunga, nu mai vor exploatare ciobaneasca! Sa va vad acum, dragi pastorei!"
"Hmmm" - face unul dintre bacii mai tinerei. Scoase din chimirul lat un ciot de condei si se apuca sa mazgaleasca ceva pe o scandurica. La urma, o pironi cu doua cuie ruginite, sus, deasupra strungii. Behaiturile incetara brusc. Dupa cateva secunde, oile prinsera a se calca in picioare, care mai de care mai grabita sa intre prima la strunga. Ridicai privirea. Sus, pe scandurica, cu litere strambe, era scris: Hair stylist!
Ca un magar ce sunt, plecai ingandurat sa-mi iau un dictionar.
                                                     
                                         

15 comentarii:

Cristiana spunea...

Draga Sorin!
Am stat mult pe ganduri... nu pe ganduri... poate la indoiala, poate in fata unei dorinte care nu prea are sanse de de primire... nu stiu... a fost o boare de sambata de om obosit de greutatile vietii...
Foarte interesant este faptul ca mi a venit in cap ceva asemanator cu povestea ta atunci cand am raspuns prima oara o... leapsa!! Mai primisem, dar imi spusesem in sinea mea ca nu am eu timp de asa ceva... Dar leapsa asta o primisem de la Dan si... era DAN !! Amintiri din scoala, facultate, dintr-un tren si dintr-o gara... am zis ca nu se putea sa nu raspund !! Au fost si oameni care s-au revoltat de porcaria aia cu care credeam ca rup gura lumii... si oameni care s/au imbatat de bucurie, cu...zborurile mele!!! Si am spus ca este atat de frumos sa fii uneori in "turma", si cat de repede desconsideram noi cateodata sau catalogam numai cu acel "n-am timp pt. asta!!"
Si asa am ajuns sa ma scald uneori in bucuria oamenilor, un ocean de bucurie, faurit din stropii de bucurie ale celor care sunt, pentru o clipa in nemarginire, fratii nostri de cale spre indumnezeire...
Sorin, hai alaturi de "turma" noastra, primeste si de la mine acea distinctie de aur, caci tot ceea ce ai scris aici, pe blogul tau, este ceva frumos, venit din sufletul tau, pentru a infrumuseta, chiar si cu realismul tau transant, uneori, viata acestui "colt" de univers !!!
Cu drag, cu bucurie cuminte, Cristiana

SOmeONE spunea...

Cristiana, sper din tot sufletul ca tu sa nu fi interpretat gresit si mai ales personal povestioara mea. Intr-adevar,am oroare de turme, in general, asta nu inseamna insa ca toata lumea este clasata de mine in aceasta categorie. Dorinta ta o pretuiesc la justa sa valoare si ma simt privilegiat, fara cea mai mica urma de malitie. Nu va percep defel ca pe o turma, cat priveste aderarea mea la grupul vostru, am facut-o deja, va citesc si va apreciez ideile, intervin rar pentru ca felul meu transant poate sa nasca neintelegeri, cateodata. Atata tot.
Iti multumesc pentru distinctie, la fel si pentru increderea acordata, sper sa fiu mereu la inaltimea ei. Mesajul tau a avut darul de a aduce un zambet sincer in viata mea si iti raman dator. Duminica placuta si... cuminte. :)

Cristiana spunea...

Sorin, imi pare rau ca am avut indoieli!! Recunosc si imi pare rau!! Uneori sunt si eu om - dar oamenii nu-mi iarta de regula acest lucru... Este foarte sincer spus ca eu asa am gandit cand iti povesteam despre prima mea...leapsa... Poate nu chiar cu cuvantul acesta, dar daca imi spuneam anterior ca eu nu am timp de chestii d-astea.. cam tot aia era, nu??!!
Cred ca am vrut doar sa ma folosesc de povestioara ta!! Dupa cate am observat pana acum, cred ca nu am capacitatea de a vorbi cu dublu inteles, daca mi se pare ceva de spus - spun. Mie imi place felul in care scrii, daca nu as fi avut altele de facut as fi scris cu siguranta despre subiecte asemanatoare. Sau poate nu as fi scris de loc, as fi stat sa fac contabilitate, ca sa fac vila, masini, bani pentru revelioane pe alte continente!! Ar fi fost frumos, cred!!!
Dar trebuie sa scriu, si scriu despre altceva, si usor nu este chiar de loc... Incerc si eu sa fac totul asa cum stiu!! Cuminte in primul rand!! Mai departe.. om vedea ce-o mai fi!!
Asa incat.. ma intorc la scris!! Iti doresc toate cele bune!!

PS: nu ma da afara, doar pt ca am scris undeva... agramat... de multe ori trebuie sa ma intrerup pentru tot felul de consilieri spirituale, probleme de serv., de casa.. fac drafturi si de aceea nu mai stiu ce scriu, reiau ideea si dau repede drumul!! Scuze, te rog!!
Asadar... "Si asa am ajuns sa ma scald uneori in bucuria oamenilor, un ocean de bucurie, faurit din stropii de bucurie AI celor care sunt, pentru o clipa in nemarginire, fratii nostri de cale spre indumnezeire..."

Toate cele bune, Sorin!!

Anonim spunea...

Saltutare!

In numele ochilor mei, iti multumesc. Bun gasit.

"Povestea" ta este o poveste reala. Indiferent in ce "gasca", grup, "asociatie" etc. ne-am aseza (asocia, atasa etc) tot element din turma vom fi (turma mai mica, mai mare...)
Important este CARACTERUL turmei, la nivel macro, iar la nivel micro... caracterul nostru (adica al elementului).
La "Hair stylist" apelam cu totii, la un moment dat: fie ca am vrea sa schimbam ceva in interior si nu reusim, consolandu-ne astfel doar cu o transformare exterioara, asteptand sa acumulam mai multa experienta de viata, pentru a ne intelege, a ne cunoaste si a sti ce anume sa schimbam in interior; fie doar pentru a reusi sa fim asimilati de "turma" mai usor, prezentand imaginea, nu continutul.

Oare tu ce ai vrut sa transmiti prin aceasta "poveste"?! La ce anume faceai referire?!

SOmeONE spunea...

He,he! Nice try! Va trebui sa te dezamagesc, lunea nu am in program sa inmoi posmagii...

Anonim spunea...

Interesant. Nu am avut pana acum impresia ca ai inmuiat posmagii, ci impresia a fost mai mult ca ai alcatuit un aperitiv sofisticat. Fiecare gusta ce vrea si alege ceea ce-i convine.

Pentru mine are importanta nu numai ce impact are asupra mea aperitivul, ci si legatura dintre tine si acel aperitiv.

SOmeONE spunea...

Sigur ca fiecare gusta ce vrea. Ar fi culmea sa te indop cu forta, nu imi sta in obiceiuri.
Legatura mea ? Ehee, pofta vine mancand, vrei sa pricepi totul deja de la aperitiv?

Anonim spunea...

Ok, nu intind coarda, pentru ca s-ar putea sa cedeze... devenind inutila.
S-ar putea sa-mi foloseasca ulterior la impletit plasa :)))

SOmeONE spunea...

Ai fi uimit de cat se poate intinde. Totusi, am o propunere: data viitoare cand voi mai avea placerea de a te avea oaspete, hai sa ne concentram asupra unui singur subiect. Desi imi face mare placere dialogul cu tine, marturisesc ca ma cam oboseste sa te asecundez, ca un bun oaspete ce vreau sa fiu, prin toata "casa" care devine cam maricica pentru potentialul meu intelectual, la sfarsit de zi de munca.
Ah, nu uita sa stingi lumina cand pleci... :)

Anonim spunea...

Ok.
Imi cer scuze. Iarta-ma.
Mi-au placut toate subiectele abordate de tine, de aceea, flamand de "necunoscut" (in sensul descoperirii interiorului tau) am plonjat in toate subiectele, pe nerasuflate.

Inca o data, iarta-ma.
La mine, se intampla invers - dupa o zi de munca, nuca mea incepe sa bata tare in perete, iar cand gaseste si teren proprice nu o mai linistesc decat cand mi se arata ori obrazul, ori mi se intoarce spatele.
:)
Fiecare cu defectul lui. Mi-l asum, e al meu.
:))

O noapte odihnitoare si inca odata: IARTA-MA!

SOmeONE spunea...

Exagerezi, imi pare rau daca a sunat asa. Te astept oricand cu placere. Noapte buna si tie. :)

Dan Ioanitescu spunea...

Mai, mai!
Nu sunt un prieten foarte atent. Deunazi, dupa ce terminasem de citit povestea, nu gaseam bula aia speciala pentru comentarii ca sa ma inscriu... tot cautam in josul paginii unde ti-arata sa comentezi.

Conotatiile povestii pentru mine se mai duc si-n alte parti. Imi pare ca ne-anunta un sfarsit cultural traditional si inceputul dizolvarii culturale prin globalizare. Iata: pe unde intorci capul vezi nnumai magazine sau branduri romanesti scrise in engleza, Valentine's day-ul(macar sa fi fost ballantine's day) si Hallowin-ul au prins radacini, fat Frumos si Ileana Cosanzeana au fost pusi in cui ca sa-l pupam in cur pe Peter Pan, limba romana a fost cotropita de anglicisme pentru ca vezi... cam pute daca incercam sa vorbim ca parintii nostri.
Chinezii sunt mai dihai! Au cucerit lumea cu o bucatarie sofisticata si mminunata iar ei in tara lor, stau ca oile la coada si se-nghesuie la Mac Donalds.

Anonim spunea...

Conservatorii privesc chioras fenomenul, insa sunt incantati de "occidentalism", "modernitate".
Buba principala nu ar fi rebrenduirea, disparitia unitatilor lexicale romanesti ci lipsa de intelegere (imi venea sa scriu comprehensiune :)))))
a fenomenului in ansamblu.

Un roman cu statut de "bade la oi", este nevoit sa-si cumpere un dictionar, pentru a intelege ce se intampla, dar problema lui nu este limba necunoscuta, ci ce va fi nevoit sa faca cu oile.
:)))

SOmeONE spunea...

Da si nu. Andrei, intepatura ta este rupta din context, deci nu o iau in consideratie. :)

Anonim spunea...

Am trecut doar sa te salut!
Pana la urmatoarea... provocare!
Nu te-ntep, doar te'atzatz (nu am diacritice, asa ca ce-a iesit se vede)
:)))

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)