-

-

luni, 12 aprilie 2010

Visul

                                          
A fost una din foarte rarele dati cand nu am avut porniri sadice la adresa bietului desteptator... Din contra, in aceasta dimineata l-am privit cu gratitudine si chiar i-am admirat silueta high-tech. Daca nu era el, cine stie cu ce complex psihic ma alegeam, drept urmare a visului absurd care m-a tot invartit si rasucit ca pe sarmanele rufe in cuva masinii de spalat. Cand sa zici Doamne-ajuta - am scapat! programul automat emite un tacanit sau bip, dupa caz si te trezesti cu un nou jet de apa rece, trei tumbe in sensul acelor de ceasornic, trei viceversa. Niscai balsam si doua minute de pace... centrifuuugaaa! Cateva zile, probabil, nu am sa il mai bombanesc. Daca nu altceva, m-a salvat de la placerea de a sta, sifonat si picurand, pe vreo sarma, fixat cu trei carlige...

Cana asta mare de cafea o sa ma ajute sa derulez filmul si sa incerc sa pricep cate ceva. Se facea ca, naiba stie cum, ma gaseam intr-un imens mall, impingand un carucior ale carui roti nu se puneau de-a curmezisulea si aproape ca luau curba numai prin puterea gandului, fara a-mi provoca obisnuitele contractii musculare in zona soldurilor si coapselor. Cred ca, deja de acolo, am inceput sa banuiesc ca ceea ce se intampla nu era tocmai din domeniul realului. Am pierdut insa sansa de a ma trezi, deoarece am dat cu ochii de un sector in ale carui rafturi stateau frumos aranjate garsoniere, apartamente si vile care mai de care mai cochete, complete de termopane, piscine, barbecue (ca sa vedeti cat poate fi de veridic un vis atunci cand vrea sa te insele...), gazoane si tot felul de alte accesorii. Unele mergeau pana acolo ca erau dotate pana si cu sperietoare de ciori facute din materiale reciclate! Totul era, bineinteles, in marime naturala si chiar daca un afis stingher interzicea alegerea marfii cu mana, nu am putut rezista tentatiei de a bocani peretii, sa vad a ce suna, lemn, caramida, boltari, sa probez daca usile se inchid bine sau daca e apa la robinete. Toata lumea face asta cand merge sa viziteze o casa pusa in vanzare, sub privirile indulgent-rutinate ale agentului imobiliar cu costum ultimul racnet, putin cam tocit pe la coate si cu genunchi ca tampoanele de tren... In mall, insa, nu era nimeni sa ma supravegheze. Nici macar o amarata de telecamera, nimic. Si ce prost obicei sa nu pui preturile la marfa!... Doar cate un banner tipator cu obisnuitele slogane: "Reducere!", "Afacere de aur!!", "Ocazie!!!", "Aproape gratis!!!". Daca-i mall, mall sa fie! Prudenta imi dicteaza sa nu ma arunc chiar la cea mai opulenta vila, asa ca aleg ceva mai de mijloc, o casuta simpatica cu etaj si mansarda, completa de garaj, o palma de gazon si, natural, barbecue. O ridic fara efort din raft, ma uit bine sa nu aiba oarece defect si o asez dezinvolt in carucior. Sa nu uitam ca totul se petrece in vis, sau poate caruciorul era construit din guma... a incaput!

Hmmm... Da' stii ca-mi place mall- ul asta? De toate gaseai si in altele, dar astia au fost singurii care sa se gandeasca sa iti ofere asa o comoditate. Adio mica-publicitate, comisioane de agentie, dureri de cap... Motive sa tot amani! Acuma nu, vazut, placut, cumparat. Ca doar traim in mileniul al treilea, nu? Oare unde o fi casieria?... Parca se vede ceva, in departare, in celalalt capat. Mare al naibii mall- ul asta!... Da' nu mai pun nimic in cos, deocamdata, pana nu vad la cat ajung cu casa asta... prost obicei sa nu afisezi pretul la raft, sa nu uit sa ii spun casieritei. Ia te uita colo, in stanga, ce minunatie o mai fi si asta?! Sectorul auto-moto! Doar n-o sa trec ca gasca prin balta, fara ca macar sa arunc o privire. Nu e obligatoriu sa cumperi, nu? Ia te uita la burtosul asta ce Jeep- alau si-a pus in cos! Fir-ar sa fie, nici aici nu sunt preturi! Risti sa pierzi notiunea timpului p'acilea, fratioare! Totul e pe marci si clase, cromajele iti iau ochii... ia te uita la asta ce jante are asta, maiculitaaa!! Scaune in piele... de Alcantra(?)... xenoane, navigator cu televizor si DVD... cat naiba poa' sa coaste, la urma urmei?!... Colo zice: "Chilipir", "Rate infime"! Uite-l si pe amaratul ala, ce Audi duce in carut, la o adica n'oi fi eu mai fraier... Iau si eu un sedan mai fara fite, da' sa aiba toate optionalele... ca n-o fi o avere! Ce fac, las garajul ala gol sau pe post de magazie?... Dupa aia, drept la casierie, al naibii sa fie ala de se mai lasa ispitit de ceva!

Ma intriga numele raionului urmator... "Pozitie in societate". Si ce de cutiute, frumos ambalate si cu zorzonele! Numai marfa de calitate, fara chinezarii... Wow, administrator! Manager! Liber intreprinzator!! Unde mai gasesc eu asa oportunitate? Daca nu iau nimic de la sectia asta pot sa las caruciorul cu marfa de pana acum si sa plec, pe la "Iesire fara achizitii"! Si ia te uita ce aglomeratie! Te pomenesti ca nu mai apuc sa iau si eu ceva... "Stai domnule usurel, ce te imbulzesti asa?! Nu vezi ca am pus eu mana primul?!" Sa nu uit, la casierie, sa sugerez si infiintarea unui raion de buna-cuviinta... dar sa-l puna chiar la intrare! Ma uit eu acasa ce e in cutie, ca daca o las din mana s-ar putea sa nu mai prind alta. Pai cum, uite-l pe ala ca are caruciorul cu varf, ia-ti, frate, pentru tine, nu pentru tot neamul, ce, aia nu-s in stare sa se deplaseze pana la raft?! Eh, ce sa-i faci, are si mall- ul dezavantajele sale, dar cel putin e ieftin...

Ehee, pana la urma tot nu am rezistat. Am mai adaugat niscai maruntisuri, ba o casuta la munte, ca se poarta, ba o garderoba completa, totul riguros "de firma", ba un posticel in politica - sa fie acolo, ca nu strica pe langa casa omului. Putin obosit, iata ca ajung si la casa! Mergea repede, norocul imi zambea inca o data. Amabila, duduia de serviciu incepe sa scaneze codurile de bare, bip, bip, bip... Imi dreg vocea, poate - poate ma ia si pe mine in seama. Nimic. Nu ma invredniceste cu nici o privire. Ihm, ihmmm, repet o octava mai sus.
<< Pot sa va ajut cu ceva? >>

Cred si eu, era si timpul...

<< As avea o mica nelamurire si vreo doua sugestii...>>
<< Incepem cu nelamurirea. Va ascult.>>
<< Vedeti dumneavoastra, din pacate la rafturi nu erau afisate preturile produselor, asa ca eu...>>

<< Nu va faceti probleme, nu o sa va depasiti bugetul.>>

Hmm, cum face asta sa stie cat ma tine pe mine buzunarul?


<< Stiu eu?... Imi pare ca m-am cam intins putin si nu am nici cardul la mine...>>
<< Nu trebuie sa va preocupati, in orice caz, la noi nu se plateste nici cu cardul si nici cash.>>

Zambetul sau impasibil incepe deja sa imi dea la nervi! Auzi, nici card, nici cash! Unde naiba am nimerit? Alta modalitate de plata nu as vedea, ca doar nu o fi "in natura"!...


<< Ma scuzati daca am sa insist, totusi... in ce fel se plateste?>>
<< E simplu, dumneavoastra nu trebuie sa faceti nimic. Dupa ce voi termina de scanat produsele, va luati cumparaturile si mergeti linistit acasa.>>
<< Asa... Si nu trebuie sa platesc?>>
<< Nu, cel putin nu in felul in care intentionati dumneavoastra sa o faceti.>>
<< Domnisoara, nu vreau sa fiu nepoliticos, dar stiu ca 1 Aprilie a trecut si astazi e ziua libera a spiritului meu umoristic, deci v-as ramane indatorat daca mi-ati explica mai detaliat... Stiti, e prima data cand vin aici.>>
<< Ati mai fost, ati mai fost... Si dupa cum se pare, nu prea ati invatat nimica din precedentele experiente...>> zice, aruncand o privire semnificativa caruciorului doldora.


Tipa asta e antipatica la refuz! Ma face amnezic si isi permite sa ma si judece! Stai ca ti-o aranjez eu cat ai clipi!


<< Stii ce, dudu...>>
<< Lasati, lasati, menajati-va! Am sa va explic. De platit o sa platiti pentru toate, insa aici, la noi, banii nu au valoare. Contracostul obiectelor alese de dumneavoastra va va fi scazut din creditul pe care tot noi vi l-am acordat.>>
<< Un credit? Pai am cerut eu asa ceva? Si totusi, admis ca am acest credit... in ce valuta este? Si la cat s-ar ridica? Asa, de curiozitate.>>
<< Creditul dumneavoastra este egal cu a tuturor celorlalti clienti ai nostri, fara nici cea mai mica exceptie.>>

Aha, stiam eu ca e pacaleala... Asta crede ca m-am nascut ieri...

<< Cat despre valuta, aceasta nu este unica, creditul dumneavoastra se compune din sanatate, fericire, seninatate, libertate efectiva, intelepciune... Chestii de genul asta. Lamurit?>>
<< Fericire? Libertate? Vreti sa spuneti ca eu... casa aceea... pozitia sociala...>>
<< Desigur. Dupa cum vedeti, nu e vorba de nici o pacaleala. De platit, se plateste, cu varf si indesat. Iar creditul nu este nelimitat. Mai e si problema timpului...>>
<< A timpului?>>
<< Sigur, caci daca creditul este egal ca valoare pentru toata lumea, nu acelasi lucru se intampla cu timpul pe care acesta este acordat. Il folosesti sau nu, timpul expira.>>
<< Pai si cine stabileste toate aceste?>>
<< Ei, cine... Directiunea.>>
<< Ei bine, refuz toata marfa pe care am ales-o! O las aici, nu vreau sa o platesc! Si as mai dori sa vorbesc imediat cu Directorul! Dar imediat!>>
<< Imi pare rau, nici una, nici alta nu sunt posibile... Marfa nu se primeste inapoi, iar Directorul nu acorda audiente decat la expirarea Timpului. Va rog sa eliberati casa, se face coada!...>>
<< Ia te uita comedia naibii! Afurisit sa fie ala de se misca de aici pana nu vine Directorul!>>


De ne-unde apar doi zdrahoni si ma inhata de subsuori. Ma impotrivesc din toate puterile, dau din maini si din picioare, transpir... O alarma incepe sa sune strident, toata lumea din magazin se holbeaza curioasa...
Strang din ochi si dau sa imi astup urechile, sunetul a devenit de nesuportat! Cu un gest mecanic, apas pe "snooze". Ce usurare!


Sunt deja la a doua cana de cafea. Am hotarat ca astazi sa iau o pauza, nu ma duc la slujba. Am sa fac doua socoteli si am sa ma uit pe extractul de cont, sa vad cam cat mai am din credit. Cat despre Director, sper sa il intalnesc cat mai tarziu...
                                

                

                                
                                       

vineri, 9 aprilie 2010

Frustrare

                       
                        
Gasisem o slujba, un post minunat:
Frunza la caini, marunt, de taiat...
Perfida soarta din nou m-a tradat;
Intregul proces fu robotizat !

Semneaza un om... defavorizat.
 
 
By Some1
                
                       

luni, 5 aprilie 2010

Carentele serviciilor publice

duminică, 4 aprilie 2010

Reqviem

Nasoala boala... Nu te uita repede la titlu, ca nu e scris nimic acolo! Ipohondria, ma intelegi dumneata... Amestecata cu o buna doza de masochism, unii ii spun auto-lezionism. Un cockteil morbid! Sigur, acum te uiti la sfarsitul postarii, sa vezi cui ii este dedicata... Iti spun eu acuma: TIE! Adica SI tie. Asta in afara cazului ca tu, cititor, nu esti un ET mic, verde si extrem de inteligent, purtand pe umerii tai fragili experienta unei evolutii spirituale imemorabile si perfect reusita. Sau daca cumva nu esti Google in persoana, o masina infalibila si pragmatica, se spune ca sondeaza prin bloguri. Daca esti uman, ia aminte ca esti contaminat! De fapt, e ceva genetic. Inainte de a ma injura copios, citeste, vorbim la urma!

Da, da, boala grea mon cher... Pentru a o evidentia mai bine, sa ne imaginam urmatorul experiment: se ia una unitate umana, sexul/genul nu are absolut nici o relevanta si se aduce de la stadiul de echilibru psiho-emotional relativ pozitiv, la unul mai degraba cu valoare negativa. Cum? De pilda comunicandu-i-se ca l-a parasit iubitul/a, ca i-au scazut actiunile la bursa, ca nu-l mai iubeste soacra... nu, pe asta o stergem, nu e prea veridica... In fine, ideea este de a i se da o veste suficient de proasta incat sa-i dispara odata pentru totdeauna zambetul ala gretos de om relativ fericit de pe figura! Ok, intre timp sa ne re-improspatam putin cunostintele cele mai elementare de biologie. Ce face un organism simplu, fara prea multe ifose de inteligenta atunci cand este atacat de catre un agent patogen? Incepe de urgenta sa ii dea cu anticorpi si isi sporeste functiile vitale pentru a face fata situatiei si a se apara, distrugand sau eliminand sursa amenintarii. Sa ma ierte specialistii pentru cum am masacrat conceptul, dar cred ca s-a inteles, totusi, ideea. Chestia asta functioneaza cu destul succes si la oameni, atata timp cat se pastreaza la nivelul sub-constientului care, data fiind denumirea, ne-am putea astepta sa fie oarecum inferior, calitativ vorbind, constientului. Uite ca nu-i deloc asa! Ce face "cobaiul" nostru cand are probleme? In prima faza se enerveaza de ti-l zguduie toti dracii! Procentul este atat de aproape de absolut, incat exceptiile sunt practic inexistente. Cauta vinovati, pedepseste, promite vendete si vesnica pomenire, imagineaza scenarii apocaliptice cu el insusi pe post de sfant spadasin calare pe cal de foc... Daca nu se cronicizeaza (sic!), as afirma ca aceasta etapa este fireasca si poate fi intalnita des in natura si la alte specii. Faza a doua este mai problematica si aici poate fi observata incipienta bolii masochist-ipohondrice pe care o studiem. Caci omul, dotat fiind de inteligenta superioara, a rafinat o noua metoda de a se auto-vindeca: stingerea focului cu kerosen!


Mi se pare mie, sau am intrezarit un zambet malitios?! S-auzim atunci, ce ai facut ultima data cand ai suferit din dragoste? E adevarat ca ai ascultat de la cap la coada toata colectia de CD - uri cu balade sau romante care povestesc despre iubiri imposibile, el trist si spasit pe o faleza, ea plansa si cu perna-n brate? Versuri... Eventual le-ai reluat in versiune video, cu baxul de servetele si, poate, doi litri de a' mai denaturata vodca la indemana. "Pe aripile vantului" si "Out of Africa", "The bodyguard" sau "Podurile din Madisson County", de cate ori le-ai vizionat, inchis/a in casa cu telefonul stins si cu bateria scoasa, pentru siguranta? Stiu, ai sa te legi acum de numele filmelor, las' ca stii tu mai bine ca si alea pe care le-ai preferat tu tot p'acolo loveau... De ce nu un vraf de comedii? Un twist indracit, o polca, un czeardas! Antidot. Nuuuu... Kerosen, ca-i mai bun!


Imi vine in minte un pasaj dintr-un roman, daca nu ma inseala memoria, al lui Sadoveanu, unde era descrisa o lupta. Unul din personaje, un boier ardelean, lupta din greu, inarmat cu o maciuca imensa si, de fiecare data dupa ce o pravalea in capul dusmanilor, intreba: "No! bine-i?!". Alte vremuri...
                                
                                          

                         
                       

joi, 1 aprilie 2010

Inceput de roman

                                         
                                                  
Un om avea un cal. Iar calul, ei bine, calul n-avea nimic impotriva...


Ce va asteptati? E 1 aprilie! :)))
                   
                 
                     

                                      
                                         
 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)