-

-

marți, 15 decembrie 2009

Cultura prejudecatilor sau prejudecatile culturii

                                                                                                                      


Multi oameni isi planifica lecturile, unii mai riguros si mai constient, altii oarecum manati de trenduri. Dupa care, tind sa evalueze nivelul de cultura al altora prin prisma aceasta. De ce omul e mai "citit", de ce este inclinat mai mult catre un anumit snobism. Sigur, exista carti si carti, sigur ca in operele lui Kant, spre exemplu, gasesti filozofie la superlativ, ca intr-o cutie de vitamine concentrate. Pe cutia de vitamine insa, sta scris ca, tocmai pentru ca sunt concentrate, este indicat sa se administreze doar putine unitati pe zi, cu intervalele de rigoare. Avertisment pe care nu il gasesti in prefatele a nici macar uneia dintre cartile "de baza".
Prin urmare, ce se intampla, in majoritatea cazurilor? Tocmai ai fost redus la tacere intr-o discutie de grup, unde a venit vorba de conceptul, sa zicem al iubirii, asa cum reiese el din viziunea unui notoriu ganditor contemporan. I-ai mai auzit mentionat numele, dar nu te-ai invrednicit sa faci inca cunostinta cu ideile sale, poate pentru ca tocmai incepusesi un ciclu de lecturi foarte captivante, pe alte teme. In discutia cu pricina, variantele ar fi fost: ori gaseai o scuza si te indepartai, ori ramaneai si ascultai, in speranta ca tema va reveni curand pe taramuri comune, constrans, pana atunci, la hmmm- uri guturale, aprobari repetate cu capul, totul pe fondul unei mimici etanse care sa nu lase sa transpire totala ta ignoranta asupra subiectului. Sigur, ipotetic ar mai fi o varianta, sa declari deschis ca esti cu pluta! Ipotetic...

Remediul? Evident, marcat de episod, alergi la cea mai apropiata librarie sau biblioteca, nu inainte de a da un "search" pe net, varianta electronica o fi ea riscanta pentru ochisori, dar chiar si cultura are alt gust daca e de pleasca, nu-i asa? Odata procurat volumul/volumele, ligheanul cu apa rece si la studiu!, eventual inarmat cu creion si carnetel, pentru cei mai sistematici. Reguli obligatorii: memorarea catorva pasaje mai importante - pot servi ca si proba; elemente din biografia si bibliografia autorului; recenzii facute de oarece "monstri" reprezentativi ai culturii. Iata cum, in doar doua ore, ti-ai castigat dreptul de a iti da cu parerea si, implicit o mare doza de siguranta.

Imi aduc aminte si acuma de coperta primei carti citite. Cred ca, de fapt, aceasta m-a si atras, initial. Se numea "O mie si una de nopti". Era acolo, in mica biblioteca de familie si cred ca ai mei nu o citisera... Altfel, banuiesc ca mi-ar fi interzis lectura sa la o varsta atat de frageda, desi este o carte de basme. Veti sti cu siguranta despre ce vorbesc, este posibil ca cineva sa nu fi citit "O mie si una de nopti"?!! He, he, iac'asa imi confirm eu ce-am scris mai sus...

Eu chiar am citit acea carte ca pe o culegere de povesti. Nu am fost tulburat si nici influentat de vaditele accente erotice prezente in ele. Pentru simplul motiv ca scapau intelegerii mele. Daca vrem, putem spune ca era un cifru, scris la vedere, dar caruia nu ii posedam cheia. Am avut sansa de a nu fi inceput cu citirea recenziilor si de a nu fi constrans sau auto-constrans de trenduri si/sau vanitate. Astfel, inocenta mea de copil a fost salvata, iar eu am asimilat doar informatia de care aveam nevoie la timpul respectiv. Fara canoane, ideile s-au filtrat si au inceput sa se combine, spontan, in uriasul puzzle care urma sa devina viziunea mea personala asupra unei discipline de baza, pe care insa nimeni nu va reusi vreodata sa o inghesuie intr-un tratat si cu atat mai putin sa o predea de la vreo catedra: REALITATE.

Am recitit cu mult mai tarziu acele basme, cu aceiasi placere si am asimilat si celelalte informatii oferite acolo. Recitesc mereu, dupa oarecare vreme, cartile care mi-au placut. Si mereu imi pare ca le inteleg mai profund. Nu am avut niciodata un criteriu de lectura, pur si simplu citesc de-a valma tot ce imi pica in mana. Foarte rar invat pe de rost pasaje si foarte rar citesc recenziile. Nu stiu sa incadrez un autor intr-un anume curent literar si nici nu ma intereseaza cine i-a fost mentor. Poate ca nici el nu a stiut-o vreodata si nici nu a fost constient de stilul in care a creeat, din afara totul pare mult mai clar. Ceea ce Kant m-ar putea face sa ingurgitez intr-o singura fraza, s-ar putea sa ma intoxice, sa-mi forteze organismul. Aceleasi idei insa, s-ar putea ca eu sa le posed deja, in subconstient, instalate acolo in mod natural, putin cate putin, in urma lecturilor unor multitudini de autori insignificanti, in aparenta.

Cititi ce vreti voi, dar faceti-o liber, cand se va filozofa pe marginea unui anume concept cu nume pompos, lexical veti fi pe din afara, dar veti sti cu siguranta despre ce este vorba...
                                                   
                                                          

189 comentarii:

DaenIris spunea...

Telepatie? :D
Fiindcă scriam şi eu ceva care bătea p-aproape de subiectul tratat de tine. Adică, sunt destul de complexată de cultura mea, cel putin de cea capătată pe căile clasice. Că de cealaltă, îi sunt profund recunoscătoare lui Dumnezeu. Şi am certitudinea că ea e mult mai bogată decât aş fi putut obţine lecturând. Dar vezi, daca nu citezi, dacă nu spui numele autorului şi - eventual - numele cărţii...nu poţi concura într-o astfel de discuţie fiindcă, deşi ai informaţia, ea nu e susţinută de referiri la autori si titluri.

SOmeONE spunea...

Nu era in intentia mea neaparat condamnarea modului si mijloacelor de a etala cultura. Sigur ca un citat sau o referire concreta la un autor ajuta uneori. Ideea era ca, de multe ori am observat tendinta unora de a epata doar de dragul afirmarii unei oarecare superioritati si de multe ori o fac cei care si-au format o cultura "mecanica". Se spune despre cineva "vorbeste ca din carte", ei bine, cate unul chiar o face, la propriu. Si cati muzicanti care habar nu au sa citeasca notele muzicale, interpreteaza mult mai bine si mai cu inima decat multi dintre cei care au trecut prin conservator, poate nici macar la alegerea lor...

DaenIris spunea...

Vezi, e meritul lor ca s-au straduit sa asimileze aceste cunostinte. Departe de mine ideea de a-i judeca. Eu ma judec pe mine (mai exact complexul meu de inferioritate legat de asta) si - poate - felul in care societatea masoara cultura unui individ. Fiindca devine subsidiar faptul ca sti, ca ai conceptul sau teoria respectiva si ajunge sa primeze cantitatea de citate, sau referirile la autor sau titluri. Fireste, aceasta abordare nu e generalizata. Ca peste tot, sunt oameni si oameni! Dar o gasesti fara discutie in mediile care mustesc de snobism.

Anonim spunea...

Bun gasit, Sorin!

Cu prejudecatile facem cunostinta din frageda pruncie, de unde?
De la parinti, de la gradinita, scoala, prieteni, strada etc.
Ne insusim ecuatia si o folosim aproape involuntar, mecanizati fiind in acest proces mental.

Sunt parte din bagajul pe care-l purtam din gara-n gara, din tren in tren, ba cateodata ii molipsim si pe ceilalti de langa noi.

Cred ca ideea acestui articol tot urmarea unei prejudecati este.
:)
Ne dam seama? Nu ne dam seama?
Sa-i catalogam pe ceilalti snobi doar dupa o prima impresie, sau o sumara impresie tot o prejudecata este, insa una superficiala, calitatea ei constand in inconsecventa.

Tu ce zici?

SOmeONE spunea...

Excalibur, tocmai asta incercam sa transmit, putina incredere celor care se simt complexati, cand nu au nici un motiv sa o faca. E drept ca in aceste timpuri, ambalajul face produsul, dar te pacaleste cel mult o data. In plus, poate ca cineva nu vrea sa vanda nimic si se multumeste cu sentimentul ca detine ceva bun, chiar daca nu stie sa il valorizeze, cunoscatori se mai gasesc... :)

SOmeONE spunea...

Radule, bine ai revenit.:)
Despre prejudecati am mai discutat noi si stii ca nu am afirmat niciodata ca subsemnatul ar fi lipsit. Ba chiar am afisat sus, in antetul blogului o fraza care ar trebui sa fie edificatoare. Poate nu i-ai dat importanta. Ziceam eu: "Imi pot lua angajamentul de a fi sincer, dar nu si impartial...".
Despre capacitatea sau dreptul meu de a evalua, ce sa-ti spun? Incerc sa ma exprim dupa o atenta observatie si ma mai bazez foarte mult si pe o specie de "al saselea simt", care m-a tradat de prea putine ori. Modestamente parlando, ovio... :)

SOmeONE spunea...

Ups! Errata: "ovvio". :)

Anonim spunea...

:)
Stii ce-mi place la noi, oamenii (fiintele aceste rationale si foarte analitice) ca mai intotdeauna cand constatm ceva (cu un sens un pic peiorativ, daca nu mai mult) ne plasam in afara.
Nu fac exceptie nici eu, bineinteles.
De ce nu invatam sa ne plasam in centrul subiectului, pentru ca, daca am fi sinceri cu noi, am consta ca in nenumarate (sau numarate) cazuri suntem aidoma subiectilor din poveste.
:)))

SOmeONE spunea...

Propui cumva sa asteptam sa devenim perfecti inainte de a ne exprima? S-ar putea sa folosim blogurile doar pentru lepse, in acest caz, nu crezi?
Eu gasesc ca schiopul care rade de chior are mai mult discernamant decat cel care se face ca nu i-a observat handicapul.

DaenIris spunea...

Pai, Sorin, ai vazut parerea mea, la mine pe blog. Ceea ce era de spus, s-a spus. Momentan trebuie sa ies. Va doresc o seara frumoasa!

DaenIris spunea...

Iertata sa-mi fie remarca, andreiradu, dar ma indoiesc ca tie iti place ceva la noi, oamenii.
Pe de alta parte, de teorii sterile e plina lumea, asa ca mai bine explica-ne cum sa ne plasam in centrul subiectului, in cazul de fata.

Anonim spunea...

Nope, Sorin!
Spuneam ca noi (din vanitate, din dorinta de a ne demonstra noua sau celorlalti) ne pozitionam in afara subiectului, ca si cand noi nu suntem precum cei la care facem referire, noi suntem altfel.
Insa adevarul este ca suntem ca si ceilalti: si cu prejudecati, si snobi (chiar daca contextul difera) etc.

:)
Sa propun sa devenim perfecti inainte de a scrie ceva?
Ha, o gluma foarte buna.
perfectiunea nu a fost inventata pentru om...
Eu constatam: ca prejudecati se regasesc chiar in contextul in care scriem despre ele.
:)
Iar te vei supara pe mine.
leapsa este buna - odihna activa! Ludicul si bucuria sunt mai valoroase uneori decat o mie de cuvinte ce se chinuiesc sa ingemaneze un gand filozofic deja tocit.
:)
Discernamantul schiopului este aidoma discernamantului celui ce observa hanidcapul, insa bunul simt si jena fac diferenta.
E parerea mea.
:)

alessia spunea...

Seara buna, Sorin!

Eu cred ca trebuie sa facem o distinctie clara intre cele doua acceptiuni ale cuvantului prejudecata".

Intr-un prim sens, cred ca numim "prejudecata" ORICE credinta, indiferent daca este corecta sau nu, impartasita FARA o examinare adecvata a temeiurilor ei ori poate in dispretul acestora. Luam lucrurile asa cum au fost ele judecate de altii (pre-judecate).

In celalalt sens al acestui cuvant, cel peiorativ, ne referim la convingerile ERONATE pe care le impartasim fara sa stam prea mult pe ganduri.

Asa ca avem de-a face cu o "cultura a prejudecatilor" cam in aceeasi proportie in care putem vorbi si despre "prejudecatile culturii"...

Cat priveste cultura "mecanica", te asigur ca aceasta este la ea acasa chiar si in cazul celor care au (sau ar trebui sa aiba) ca prim obiectiv cristalizarea unei culturi autentice, profunde si sistematice, in randul celor tineri care isi doresc acest lucru. Prea putini dintre cei aflati la catedre, fie ele chiar universitare, pot sa-si formuleze coerent o opinie PROPRIE relativ la autorii sau temele pe care le discuta. Fiindca o fac DOAR prin filtrele dese ale paradigmelor "clasice" de interpretare.

Anonim spunea...

Excalibur, atacul la persoana a fost inventat de cei neputinciosi. Cred ca nu te numeri printre ei. Stii de ce?
pentru ca porti un dialog cu Sorin.

Poate experimentezi pozitia chiorului ce rade de surd, fac un copy/paste din comentariul meu:

"Stii ce-mi place la noi, oamenii (fiintele aceste rationale si foarte analitice) ca mai intotdeauna cand constatm ceva (cu un sens un pic peiorativ, daca nu mai mult) ne plasam in afara."
Daca este nevoie subliniez cuvintele cheie pentru a te ajuta sa intelegi.

Anonim spunea...

langa titlu, Sorin, ai putea adauga si PRESUPUNERILE!
:)))

DaenIris spunea...

Andreiradu, momentan, ma intereseaza un singur lucru din ceea ce spui, asta daca vei binevoi sa raspunzi: cum consideri tu ca ar trebui sa ne plasam in interiorul subiectului. Restul discursului tau este, pentru mine, complet irelevant.

SOmeONE spunea...

Nu stiu de ce imi pare ca nu citesti prea atent raspunsurile mele... Sau, poate ca ai deja verdictul pregatit si nu te intereseaza "marturiile/marturisirile". Eu nu ma supar asa usor, ca dovada acest dialog, in pofida nici macar prea voalatelor tale, hai sa le zic acuzatii, desi multi le-ar putea lua drept jigniri.
Deci, ce ai spune sa faci uz de propria ta convingere si sa-mi dai iluzia de nu fi nici chior, nici schiop?

Anonim spunea...

Excalibur, iti raspund printr-o intrebare:
esti lipsit de prejudecati?
Nu-mi raspunde, nu mie trebuie sa-mi raspunzi, ci tie.
Mie imi este clar ca odata ce te insotesc presupunerile, cu CERTITUDINE alaturi sunt si prejudecatile.

Vorbim despre ceea ce ne caracterizeaza si pe noi, insa ne plasam in afara, gandind ca in contextul respectiv noi nu avem prejudeacti, desi acest lucru este IRELEVANT - contextul.

DaenIris spunea...

Bine, nu-ti raspund tie.

Anonim spunea...

Sorine, nu tu esti chior, schiop, ci NOI toti, insa preferam sa privim inspre altii si nu inspre noi.

De regula, scriu pe bloguri o parere contrara celor din jur si surpriza: cei mai multi se simt jigniti, primul impuls este se incadreze in "oala" (exemplul de fata Excalibur).
Arat o alta fateta a situatiei, insa ea este mai intotdeauna interpretata ca fiind ofensatoare. Din ce cauza?
Din cauza prejudecatilor si presupunerilor.

SOmeONE spunea...

Buna Alessia. :)
Ai punctat bine, sunt de acord cu ce ai spus despre prejudecati. Tocmai de aceea am evitat de a pune semnul intrebarii in titlu. Nu am nici o pretentie de a fi capturat imaginea perfecta a fenomenului, dupa cum spuneam, realitatea este un puzzle, compectat de noi, pentru uz personal, din o imensitate de piese. Ma indoiesc ca cineva va avea suficient timp pentru a-l desavarsi vreodata.
Ca ma fac sau nu vinovat si eu, asa cum sugereaza prietenul meu Radu, nu are relevanta niciuna in ceea ce priveste cultura "mecanica". Ea exista, totusi si este cu atat mai producatoare de prejudecati si concepte false atunci cand o raportam la exemplul tau cu professorii.

DaenIris spunea...

Asta e axioma:

"Mie imi este clar ca odata ce te insotesc presupunerile, cu CERTITUDINE alaturi sunt si prejudecatile."

Esti sigur?!

Anonim spunea...

Ca argument in favoarea ideii conform careia prezentul articol are ca sursa tot o prejudecata este sfatul din epilog.
:))
Astfel percep eu lucrurile.

DaenIris spunea...

Hmmm, sau si asta e tot o prejudecata?!

Anonim spunea...

EVIDENT, este o prejudecata, tocmai de aceea in comentariul meu scriam:
"ce-mi place la NOI, oamenii"
:)))

Anonim spunea...

Noapte frumoasa, tuturor!
Ma retrag pana nu aprind rugul si ne mai trezim cu cineva martirizat.
:)
Multumesc frumos de gazduire, Sorin.
Mi-a facut placere, ca deobicei.

DaenIris spunea...

Multumesc.
Imi pare rau ca nu mai pot sta pana la sfarsitul acestei non-controverse. Poate continuam dezbaterea maine.
O seara buna,

SOmeONE spunea...

Uite Radule, am sa iti dau satisfactie acuma, fiind oarecum snob. Desi numai in parte, pentru ca imi scapa autorul pe care il voi cita. Zice: "daca mai mult de doua persoane afirma ca esti beat, poate ar trebui sa te gandesti serios ca trebuie sa te duci la culcare". Aplicand aceasta afirmatiei tale "...surpriza: cei mai multi se simt jigniti, primul impuls este se incadreze in "oala"", poate ca este ceva ce nu merge in stilul tau de a aborda discutiile. Desigur, daca nu cumva te plaseszi undeva pe orbita. :)

DaenIris spunea...

Sorin, stii ce se intampla, andreiradu este un "meserias" in felul lui. Are dreptate fiindca face afirmatii de genul: "Excalibur, atacul la persoana a fost inventat de cei neputinciosi. Cred ca nu te numeri printre ei.", dar in baza unei inertii de interpretare a mesajului, determinata de faptul ca-ti vezi numele asociat cu restul frazei, ai tendinta sa reactionezi ca si cum ai fi nominalizat la Oscar. :)))
De fapt, sensul frazei e un enunt simplu, ca la scoala: excalibur, dovlecii turcesti sunt buni de placinta. Tu n-ai un dovleac turcesc. :)))))))))))))
Pe mine, recunosc, m-a deranjat aparitia lui. Doar aparitia lui. Fiindca pe moment mi-am amintit de experienta anterioara si mi-a determinat o stare negativa.Probabil ca i-as fi zis ceva si daca mi-ar fi facut vreun elogiu. Eram cu piticii in crestere... :)))))))))))))))
Acum chiar fug.Pa

Anonim spunea...

Sorine, este vorba de EDUCATIE, atata tot!
Noi romanii suntem invatati (tot de mici) sa privim totul in mod personal, sa fim refractari la parerile contrare si sa ne simtim ofensati de fiecare data cand gasim puncte comune (sau similitudini)...

Zicala evocata de catre tine este VALABILA, din nefericire pentru cei ce o iau in considerare (exceptand cazurile in care chiar este vorba de consumul de alcool).
:)
Eu am invatat ca important este receptorul, nu emitatorul!
:)

Anonim spunea...

dar asta tine de "cultura prejudecatilor"
:)

SOmeONE spunea...

Te invidiez, parca ti-am mai spus-o, pentru aparenta ta siguranta in justetea perceptiilor tale. Chiar daca admiti ca ai prejudecatile tale, de fapt esti convins ca ai mai putine decat ale altora si, oricum, nu suficiente pentru a-ti distorsiona optica. Parerile contrare nu ma deranjeaza, ma deranjeaza cand cineva ma eticheteaza cunoscandu-ma prea putin sau netinand seama de argumente. Sfatul din epilog este generat de experienta mea, pe care se pare ca te-ai hotarat sa o reduci la o simpla prejudecata. Si sa stii ca nu e suficient ca sa spui "noi", pentru a indulci pastila.

Anonim spunea...

Sorine, convingerile pot parea prejudecati uneori si prejudeactile convingeri... de'
:))
TOTI AVEM PREJUDECATI insa cel mai adesea vorbim despre ale altora, nu despre ale noastre!
:)
ETICHETAREA nu o fac cei din exterior, ci cei ce se simt etichetati.
:)
Experienta poate naste prejudecati, insa nu poate reprezenta o prejudeacata, in cazul cel mai nefericit, poate cuprinde o multitudine de prejudecati.
Dar cred ca nimeni nu are atat de mult loc pe care sa-l foloseasca doar ca depozit pentru prejudecati.
Nu indulcesc pastila, pentru ca nu este o pastila, este o prapadita de realitate pe care ne incapatanam sa o prezentam la persoana a II-a, de teama propriei reflectari, probabil.

Uite, vezi, asta'i cusurul meu (cum zicea nenea caragiale), nu stiu sa ma opresc
:)))))

SOmeONE spunea...

Stii ce cred eu, Excalibur? Dupa mine, Radu asta nu este chiar atat de malefic pe cat vrea sa para. Peste cativa ani, probabil va fi un partener de discutie ideal, nu ii lipseste inteligenta, deocamdata insa sunt instinctele cele care il mana . Cred ca, mai devreme sau mai tarziu va renunta la rolul sau de provocator cu orice pret, poate dupa ce isi va fi satisfacut nitel nevoia de a eclata, atunci cand va intelege ca o poate face si prin mijloace mai putin invazive. Eu unul, cand l-am cunoscut, m-am grabit sa ii vizitez blogul si marturisesc ca am ramas dezamagit. Acolo nu ai sa gasesti decat putine convingeri personale, pare mai mult un maidan de joaca. In schimb, cutreiera cu placere pe alte spatii, e un globe-trotter virtual. E drept ca uneori ma aduce si pe mine la limita controlului, dar ii ofer mereu aceste atenuante,desi as putea usor sa cad in prejudecata. :)
Ma incred in simtul ala special al meu.

Anonim spunea...

:)))
Radule, ai dreptate!
:)))
Nu sunt atat de malefic, imi place maidanul, imi plac femeile frumoase mental, apreciez barbatii inteligenti si spontani, imi plac flirturile de noapte usor infantile, ratacesc pe coclaurile vituale sa gasesc filozofi esuati in propria lor idee, imi place al naibii de mult cand gasesc femei transcedentale ce folosesc literele precum sapunul lux de pe vremea regretatului Mos Gerila etc.
Sunt al naibii de uman, fara damf de elitist si pretentii de titrat.

Nu-s atat de malefic
:)
si, culmea, ai ghicit, chiar gandeam daca anii ce vor trece peste mine ma vor transforma intr-un conformist pliat dupa reguli sociale, cu replici uzuale si formale.
:)))
Sper ca pronosticul tau sa dea gres.

Iar in privinta circumstantelor atenuante, este valabila reciproca (cand si cand)
:)

alessia spunea...

Sorin,

O fi vorba chiar despre instincte, sau poate "doar" despre o intuitie de exceptie? Despre un mod de a "radiografia" omul si situatia mult mai patrunzator decat o fac altii in mod obisnuit? Si asta pentru ca este manat in "lupta" de bune intentii si de drag de oameni?

Cum ai defini "partener de disccutie IDEAL"? A fi "provocator" o fi sinonim cu a fi "malefic"?

Tie chiar nu-ti place sa-ti pui la incercare "limita controlului"?:) Ba cred ca da. Si mie!:))Ca uite-asa, cu ajutorul unuia ca Radu mai putem extinde limita asta:))

Radu,

Cum si de ce "important este receptorul si NU emitatorul"?!?

SOmeONE spunea...

Esti foarte previzibil, dar parca si pe asta ti-o mai spusesem... :)
De aceea cazi usor in capcane.
Vezi, ti-a trebuit atat de putin sa spui ceea ce ai tot fofilat pana acum dansand pe tema prejudecatilor. Acum, ca am avut "magulitoarea" revelatie si presupunand ca m-ai facut praf, poate ca te vei limita la a comenta doar ideile mele si mai putin persoana.
Uite, iti dau si o baza, postarea mea este fructul prejudecatilor. Sa auzim varianta unui om fara inhibitii, uman si debordant de viata, nonconformist, etc, etc.
Daca pronosticul meu va da gres, vei ramane un globe-trotter. Dat fiind ca, din motive practice, acestia poarta cu ei putin bagaj, sper sincer sa nu fie cazul...

SOmeONE spunea...

Alessia, nu toata lumea adora senzatiile tari. Iar daca ar face-o, poate ca i-ar placea sa decida cand si cum. A provoca, in sens intelectual, este o arta care putin are de-a face cu lupta. Eu nu neg ca Radu poate fi reincarnarea oracolului din Delphi, a lui Freud sau chiar a constiintei mele razvratite. A lui Isus nu cred...

alessia spunea...

Sorin,

Intr-adevar, "a provoca, in sens intelectual, este o arta care are de-a face putin cu lupta"...Radu (ne) provoaca in sens intelectual, si de aceea am si folosit cuvantul "lupta" cu ghilimelele de rigoare. Doar provocarile intelectualiste vizeaza lupta propriu-zisa...

Si iarasi iti dau dreptate: "senzatiile tari" nu sunt dorite de foarte multi dintre noi. Pentru ca nu ne place deloc, dar deloc sa ne scoale cineva din "somn". E-adevarat, preferam sa ne "trezim" cand si cum avem noi chef, adica...sa "lenevim" cat mai mult...si sa ne privim in "oglinda" doar cand suntem ferchezuiti cum stim noi ca ne "aranjeaza" foarte bine...

Nu mi-am dat INCA seama a cui reincarnare o fi el:)) Dar mi-am dat seama cat de mult m-au ajutat pe mine "dusurile reci" pe care adesea mi le-a administrat fara menajamente...Mi-ar fi placut sa am cat mai multi oameni de acesta factura in jurul meu, sincer! Stii tu cum devine cestiunea cu "somnul ratiunii"...:))

Iti multumesc si tie pentru provocarile intelectuale pe care ni le oferi! Ca si pentru muzica pe care o impartasesti cu noi!:))

Iti raman prin preajma, chiar daca, recunosc, nu-mi displace deloc nici "maidanul" lui Radu. Cand ti-a sucombat spiritul ludic, esti deja pe jumatate mort...cel putin pe jumatate:))

Noapte frumoasa!

DaenIris spunea...

Alessia, hai sa-ti spun ceva. Ceea ce spui tu inseamna nimic. Si eu pot sa-ti spun ca ai castigat la loto. Ma crezi?
Pana una alta, eu simt "grebla" cu care vrea sa-mi faca trepanatie. Tehnicile sunt RUDIMENTARE!!
Habar-n-am avut ca...
In fine. Vom vedea ce o sa fie pana la urma, dar la mine se cam defecteaza pendula.

alessia spunea...

Excalibur,

Regret sincer, dar din mesajul tau n-am inteles decat ca ti s-a defectat pendula, in rest...nimic:))Cum ceea ce am spus eu a insemnat pentru tine tot nimic, in mod evident ne intelegem de minune!:))

Noapte frumoasa si tie!

SOmeONE spunea...

Alessia, in primul rand iti multumesc pentru aprecieri.
Regret ca putina mea cunostinta in ale oamenilor m-a impiedicat sa imi dau seama ca Radu este un desteptator. Oricum,sunt ani buni ca eu nu mai folosesc unul, ceasul meu biologic stie de acuma cand sa dea semnalul.
Nu imi displace spiritul ludic decat atunci cand nu are limite, sau cand nu coexista cu altele. A fi copil este magnific, dar sa avem grija la a da in mintea copiilor...
Oglinda, si cu asta inchei, daca este stramba te va reflecta stramb, indiferent ca te-ai ferchezuit sau arati ca muma padurii.
Noapte frumoasa si tie.

alessia spunea...

Sorin,
Cunoasterea ta in ale oamenilor este, in mod cert, in plina expansiune, asa ca nu ai nici cel mai mic motiv de ingrijorare:))

Noroc ca Radu ESTE un desteptator si nu o...pendula, nu-i asa?:))

Spiritul ludic este, este VIU au ba. Si POATE coexista in perfecta armonie cu orice alt gen de activitate omeneasca. Inclusiv, sau poate mai ales cu cea intelectuala. Chiar iarna trecuta, la un mare Congres de filosofie, am luat parte cat se poate de activ la o bulgareala strasnica intr-o poiana inzapezita din inima Germaniei, dupa care ne-am "scuturat" cu totii de "datul in mintea copiilor" si am purces la discutii subtiri si pline de...maturitate. Crede-ma ca dupa acel episod "infantil" ideile tuturor au fost cu mult mai sprintzare decat fusesera inainte...:))

Gata deocamdata! Somn usor!

Administrator spunea...

Alessia, draga mea partenera de ludic, nu cred ca e obligatoriu ca "ceva" ce ajuta pe un om intr-un anumit context sa aiba acelasi efect si asupra altuia. Excalibur afirma o "trepanatie cu grebla" si cred ca asta simte. Tu o numesti o desteptare pe care o astepti cu drag si cred ca asta simti. Sa il citez aici pe AR, cu al sau: "important este receptorul, nu emitatorul?" Sa imi pun intrebari fata de intentia sau lipsa de intentie a emitatorului ?
Parerea mea este ca acest tip de dialog care vad ca tot tinde sa se dezvolte nu construieste mai mult sau mai bine decat distruge. Prejudecata mea este ca daca nu poti face un bine, macar nu fa rau.

SOmeONE spunea...

Maria, punct ochit, punct lovit. Ai reusit sa exprimi perfect ceea ce nu am reusit eu. :)

hera mariana spunea...

Aha! Voi chiar ati studiat temeinic filozofia.
Oare eu ce caut pe aici? Dar tu dragutule SO, ce-ai gasit pe blogul meu, asa in general, ma intreb? Eu nu m-am dat mare cu studiile mele comuniste, ca ati muri de ris daca as incepe cu "dialectica". Pe linga faptul ca nu mai e la moda, am cam uitat-o...

Administrator spunea...

E mai placut sa ochesti decat sa lovesti. :)
Toti ne exprimam perfect. Pacat ca ne comportam ca si cum nu ne-am intelege.

hera mariana spunea...

NOTA:
Ia uitati ce multe prejudecati s-au dat in vileag, daca ne-a procat:)

SOmeONE spunea...

:) Mariana, de ce spui asta? Sau si tie iti apar drept "damf de elitist si pretentii de titrat"? :)
Pe blogul tau am gasit un Om si atat. Si eu pot sa spun ca am studii "comuniste", cea mai mare parte a scolii am facut-o inca pe vremea epocii "de aur". :)

Administrator spunea...

Cati ani ai, Sorin ?

SOmeONE spunea...

Am 40, Maria. De ce intrebi?

Administrator spunea...

Din curiozitate.

SOmeONE spunea...

M-am linistit... :)

Administrator spunea...

:)
34

SOmeONE spunea...

Am ras cu lacrimi... :)

Administrator spunea...

Sa fii sanatos ! :)
PS: Toate lucrurile au revers. :P

SOmeONE spunea...

Eh, nu chiar toate. Ai fost tu sigura ca am sa intreb la randul meu. :)

Administrator spunea...

Nu, n-am fost. Speram doar sa razi cu lacrimi. :)

SOmeONE spunea...

Draguta asta. Multumesc. Chiar aveam nevoie. :)

Administrator spunea...

OK. :)
O noapte frumoasa !

SOmeONE spunea...

Multumesc, la fel si tie. :)

DaenIris spunea...

Buna dimineata.
Am de lamurit o nelamurire. Alessia, "spui nimic" din lipsa oricarei argumentatii care sa-ti sustina afirmatiile ca andreiradu face ce face de drag de oameni. Zici ca in fapt imi face un bine, il numesti "desteptator", dar e doar un sir de enunturi nesustinute logic de nimic.E posibil sa ai dreptate, dar in acest moment, pentru mine, e doar un punct de vedere al unui necunoscut cu care discut pe blog. E punctul tau de vedere, il respect, dar e putin probabil sa mi-l insusesc doar pentru ca il spui. Pana la urma, de ce ar fi perceptia ta asupra fenomenului mai acurata decat a mea?
Alessia, eu zic ca ne intelegem, fiindca, la fel ca tine, eu exprim cum se vede povestea asta din ograda mea.
Si cu asta revin la afirmatia lui andreiradu, care, iata, pare ca se verifica,cum ca important este receptorul. Iar tehnicile ar trebui adaptate la el, altfel se strica lucrurile.

hera mariana spunea...

E usor sa fi critic daca nu ai curajul sa-ti pui la vedere creatia.
Din pacate, zicea si DOREL VISAN, "acum nu mai producem", doar vindem ce produc altii, nu mai scoatem "noutati cenzurate, din sertare" si de aceea criticam...
Fenomenul acesta nu numai ca ne tine pe loc, dar ne trimite cu mult in urma.

Anonim spunea...

bine v-am regasit, frumosilor!
Iata cat de frumos se intrepatrund spiritele, volens-nolens, cand cineva le creaza cadrul propice!
:)))
Sorine, bunule, capcanele sunt doar iluziile formate de catre noi dintr-o anume necesistate. Ai avut o necesitate, am inteles-o (pe cat posibil) si m-am conformat.
:)
Bine, rau, nu stiu, e tot ce am putut sa fac la ora aceea.
:)
Nimic nou sub soare.
Previzibili suntem cu totii, important este ceea ce percepe celalalt din actiunea noastra previzibila (adica receptorul).
:)
Frumusetea acestei lumi este ca fiecare dintre noi poate fi vazut in n feluri, functie de persoana care observa, priveste.
In ochii tai par cumva, in ochii Mariei, altcumva, in ochii lui Excalibur intr-un alt fel etc.

Pronosticul tau este AL TAU, in ochii si in mintea ta se va adeveri, sau nu, functie de procesul nucii tale si nu va avea absolut nicio legatura cu mine.
:))
Vorbeai de prejudecati, pana la urma, nu?!

Anonim spunea...

Excalibur, nu te impacienta in cazul in care se defecteaza pendula, poti folosi alte ustensile de secol XXI.
Daca ceea ce scrie celalalt inseamna nimic, oare ce te determina sa exprimi acest lucru?!
a?

Anonim spunea...

Maria,
fenomenuul de distrugere incepe sa-si faca prezenta cand cineva chiar crede acest lucru.
AI DREPTATE.

Sorin crede ca-i distrug buna filozofie de viata, bazata pe experienta lui proprie, pentru ca am avut indrazneala sa spun ca si el (ca oricare dintre noi) este plin de prejudecati (articolul lui fiindu-mi chiar argument in parerea mea).
Are o "dispensa", nu?
Ii lipseste tocmai acea prejudecata din articolul cu pricina.
:)
Da, ai dreptate, daca nu ne putem face bine, cel putin sa ne ferim a ne facem rau!
Sunt de acord.
Insa nu crede ca ne aflam pe un blog al labililor psihici, al oamenilor ce se clatina din temelie, al oamenilor slabi sau al oamenilor care cauta sa atraga doar pareri similare, cuvinte calde, imbratisari, fierbinteli literare, iubire si armonie spirituala.
Daca ar fi fost asa, Sorin avea pe frontispiciu alt motto, nu?

Administrator spunea...

ARtagosule ! :)
Pe tine ce te determina sa o intrebi acest lucru pe Excalibur ?

Administrator spunea...

Si chiar de am fi pe un astfel de blog ... ce ?
Eu caut si parerile diverse si contradictiile, insa atat cat le pot duce si in momentele in care le pot duce si doar de la un anumit tip de oameni. Tu ce spui ? E bine, e rau ? Ce spui tu despre asta ? :)

Administrator spunea...

Legat de fenomenul de distrugere. Tu iti dai seama cand el incepe sa se produca in cel de alaturi ? Si daca el spune "distrugere" si arata cu degetul spre tine, ce simti, ce gandesti, cum reactionezi ?
Ma intereseaza parerea ta.

Anonim spunea...

:)))
ce ma determina?
este retorica intrebarea, sau tre' sa raspund?
:)

Anonim spunea...

Maria, nu te impiedica nimeni si nimic in a culege doar ceea ce-ti este util, a interveni cand simti ca e cazul sau a te distanta cand vezi ca incepe sa te afecteze negativ. TU ALEGI!
E mult mai usor decat in real life, nu?!

Anonim spunea...

Nimic!
De ce? pentru ca (prejudecata, fir'ar sa fie) eu cred ca nimic din ceea ce se intampla in lumea virtuala nu poate aduce ceva nou,mai nociv decat insasi viata reala.
Sa te "distruga" cuvintele unui om necunoscut sau chiar al unui cunoscut?
Inseamna ca stai destul de nashpa la capitolul mansarda, la capitolul "stapan pe sine" etc.
Si atunci este cazul sa nu mai colinzi pe ciberspatiu ci sa iti programezi o sedinta la un medic.

Administrator spunea...

Era cat se pote de NONretorica.
De acord cu distantatul.
Dar cand "dusmanul" iti intra in casa si te "fura" ... ce denota sanatate ? Sa il dai afara, eventual cu un sut isteric in fund, sau sa ii multumesti ca te "simplifica" de bunurile tale subiective si ca iti arata o alta dimensiune a vietii, cea a simplitatii materiale si a bogatiei sufletesti?

Administrator spunea...

Si mi-a mai aparut o intrebare.
Pe tine nu te-a "distrus" NICIODATA, nici un cuvant ?

Anonim spunea...

aha...
daca nu era retorica (vezi, fir'ar ea de presupunere...) raspund: COMENTARIUL ei (desi nu stiam ca e o ea)!

Daca "dusmanul" iti intra in casa si te "fura" ce faci?
CE VREI!
Este tot ALEGEREA TA.
Depinde acum de scop, determinarea crearii acelei case.
Important este sa pui aviz la intrare:
deschis pentru "fumatori", sau pentru "nefumatori" etc.
:)))

Anonim spunea...

ba da, demult, cand eram copil si necopt.
Daca as fi ajuns la varsta de x ani si tot ma "distrugeau" cuvintele inseamna ca trenurile pe care le-am tot frecventat au fost total gresite ca, de fapt, am batorit maidanul imaginandu-mi ca sunt in tren.
:)))
Cuvintele nu ranesc, ci mintea care le percepe si le prelucreaza ca fiind nocive.

SOmeONE spunea...

Ehee, casa nematurata musafiri asteapta. :)
Buna ziua dragilor, va vad proaspeti si in forma. Puteti fuma, fara probleme, dar nu aruncati chistoacele pe jos.
Radule, am o intrebare pentru tine: daca bine am inteles din ce spui tu si din ce mi-a atras atentia Alessia, "provocarile" tale nasc din dorinta ta de a ajuta oamenii, iar ca mijloc prefilect, ai ales "terapia de soc". Esti de acord ca este o tehnica destul de riscanta, care da rezultate doar in anumite cazuri?

Administrator spunea...

Ah, ce ma bucur cand vorbesti ! :)
Partea prosta e ca pe masura ce vorbesti capat o multime de intrebari.
Ok, comentariul ei. Refac intrebarea: ai ajuns la mecanismul intim interior propriu care te-a determinat sa ai o reactie fata de comentariul ei ? Poti sa mi-l impartasesti ?
Bun, e chestiune de alegere in privinta "dusmanului". Ma intereseaza care consimti tu ca e optiunea "sanatoasa" care dovedeste ca individul este in regula cu mansarda.
Ai vazut vreodata blog cu afis "Nu intrati, nu claxonati, va rugam pastrati linistea !" :))) Oamenii nu vor sa fie "tulburati". Mie mi se pare simplu si implicit.
Erai copil si necopt. Inteleg ca te-ai copt pe toate partile ? Deja ? :)
Eu inca am prejudecata ca oamenii care nu cresc nu au avut potential sau sanse de dezvoltare. Inca e o intrebare care ma macina. Devii om singur in padure ?

Anonim spunea...

Sorine, bunule, este parerea Alessiei, nu am exprimat eu asa ceva.
Eu sunt asa cum sunt, si ma manifest asa cum ma manifest.
Nu-mi trag haina sociala pentru a nu parea dezbract in fata celor ce ma privesc, nu-mi impachetez cuvintele in ambalaje seducatoare, nu-mi siluesc mintea sa taca etc.
Asa-mi place sa fiu.
Stiu, este mult mai usor sa scrii "floricele pe campii", dovada explozia de "floricele pe campii", mai usor sa scrii de complezenta si sa fii la "unison" cu celalalt, dar prefer sa raman eu.
Si mai am un defect: IMI PLAC REACTIILE OAMENILOR.
Sunt fericit cand descopar oameni inteligenti ce stiu sa reactioneze in fata "goliciunii" mele.
:))
Nu sunt pe net pentru a "salva" suflete, sunt destule care si-au luat "meseria" in serios..., sunt pe net pentru ca-mi place omul virtual, inteligent, spontan, plin de viata si sanatate mentala.
:)

Administrator spunea...

Sorineeee ! :)))

alessia spunea...

Bun regasit, dragilor!

Iata ca ma intorc si eu in lumea virtuala, dupa ce, in prima parte a zilei, am dat piept din greu cu nametzii - si cu cei de zapada, dar si cu cei de...prejudecati:) din lumea reala...

Maria, foarte draga mea partenera de ludic:),
Inainte de a ma integra in discutia din acest moment, as vrea sa revin asupra mesajelor tale carora nu am apucat sa le raspund...Ca sa "lamurim nelamurirea":))[Mi-a facut pofta Excalibur:)]

Nici eu "nu cred ca e OBLIGATORIU ca ceva ce ajuta pe un om intr-un anumit context sa aiba acelasi efect si asupra altuia". Cred insa ca ar fi de DORIT acest lucru. Desigur, cu conditia ca receptorul sa detecteze corect si in timp util mana intinsa intru AJUTOR, mai degraba decat neplacerea cauzata de rolul de subiect al intentionalitatii celuilalt.

Esti tu SIGURA ca eu astept "cu drag" desteptarea oferita de Radu ori de altii asemenea lui?!?:))Ca de obicei, ma supraestimezi, draga mea!:)) Te asigur ca au fost momente (multe!) cand metoda lui "invaziva":) de abordare s-a dovedit numai buna sa-mi declanseze, la primul impact, cam aceleasi reactii pe care le-am vazut si pe-aici: "Cine mama naibii esti TU sa-mi spui mie ca...? Cine iti da tie dreptul sa ma consideri...sa ma etichetezi drept...?!" etc etc

Numai ca...stii cum se spune: "Atunci cand indrepti degetul acuzator spre cineva, celelalte patru degete arata spre...tine insuti!"

Ca AR, in particular, ori un Celalalt, in general, ne "sare" in drum si se constituie intr-o "oglinda", este (vazut din ograda MEA, evident:)un adevarat dar, pentru care ar trebui sa fim recunoscatori.

Sorin! Ma bucur sa te regasesc!

Ai, rogu-te, o scrumiera mai incapatoare pentru mine?:)) Fiindca Excalibur mi-a facut pofta sa mai lamurim nelamuririle ramase nelamurite:)) de aseara...:))

O prima intrebare pentru tine (ca veni vorba de "oglinda")

Spuneai ca "oglinda stramba te reflecta stramb". Corect! Dar TIE chiar nu ti s-a intamplat niciodata sa dai vina DOAR pe oglinda, cum ca EA ar fi stramba, de vreme ce reflexia ta era una...stramba?! Mie, daaaa:) Si de muuulte ori aveam sa constat, cu mare neplacere!, ca biata oglinda era in perfecta stare si nu-si facea decat...misiunea:))

SOmeONE spunea...

"Eu sunt asa cum sunt si ma manifest asa cum ma manifest"...
Asta sa fie un exemplu de floricele pe campii? Pentru ca ai vorbit , dar nu ai spus nimic.
Ce intelegi prin "oameni inteligenti spontani, plini de viata si sanatate mintala"? Cei care se muleaza pe principiile tale? Cei care, in momentul in care vii tu si incerci sa le darami castelele de nisip, te aplauda? Sau poate cei care sunt cobai docili experimentelor tale vis-à-vis de reactiile lor?

Anonim spunea...

Maria, nu iti inteleg intrebarea.
Ma intrebi de ce am raspuns comentariului avand in vedere ca nu-mi era destinat?
Pentru ca citesc toate comentariile si unde cred ca este necesar sa intervin, intervin, cum de altfel o facem toti.
:)))

Optiunea sanatoasa, din punctul meu de vedere, se subintelege.
Un om care sta bine la mansarda nu se considera "distrus" (nu se aseaza pe cruce, nici pe sosea, nici nu ia briciul sa-si taie venele) pentru ca cineva a scris niste cuvinte.

Maria, nu-ti faci blog ca sa stai linistita, ci ca sa comunici.
Daca vrei sa stai linistita, iei o carte in brate, iti pui electrocasnicele sa-ti cante melodii placute sau stai si meditezi.
Cand iti faci un blog inseamna ca esti dornic sa comunici ceva cu cineva, inseamna ca vrei sa imparti ceva cu cineva, inseamna ca vrei sa fii "nelinistit".

Acel "implicit" despre care vorbesti il regasesti pe blogurile unde comentariile sunt inchise. Cineva scrie acolo ceva si gata...

M-am compt in privinta influentei cuvintelor asupra psihicului uman.
:)
Mai sunt parti necoapte, desi mi le-as dori coapte, coapte.

Daca devii om singur in padure?
Depinde de padure
:)))
La intrebarea aceasta am mai raspuns unei persoane ce s-a asezat pe cruce
:)))

alessia spunea...

Maria,

"Pacat ca ne comportam CA SI CUM nu ne-am intelege", spuneai tu cu regret..

Oare acest "ca si cum" nu denota cumva chiar caracterul ludic al demersului noatru de aici?! Mie asa mi se pare.

"Si tu, Brutus":)) te dezici de spiritul ludic???

Ce se-ntampla, dragilor, cu glanda umorului?! Atrofierea asta accentuata a ei tot de la gripa aceasta de porc:)) i s-o trage?:)))

SOmeONE spunea...

Alessia, bine ai revenit. :)
Desi iti va parea incredibil, nu dau vina niciodata pe oglinda. Pentru ca imi dau seama perfect ca oglinda doar reflecta o imagine. Problema intervine atunci cand aceasta isi depaseste "atributiile", practic incepe sa dea sfaturi, sa critice. La naiba, este doar o oglinda! Ea ar trebui sa ma arate asa cum sunt, lasandu-mi decizia de a stabili daca imaginea imi place sau se poate imbunatati. Cred ca acest exemplu este minunat si spune totul. Poate ca blogurile noastre se vor doar un magnet de oglinzi si nu un atelier de cosmetica...

Anonim spunea...

Da, acela este un exemplu de "floricele pe campii".
:))) si unul inca semnificativ...

Sorin, acei oameni sunt cei ce nu privesc cuvintele ca pe "dusmani", ci ca pe niste simple unitati lexicale ce ne ajuta sa comunicam gandurile.
Acei oameni au simtul umorului dezvoltat si raspund inteligent, cu maestrie chiar, impulsionand "jocul" dialogului.

Acei oameni care nu se simt lezati cand faci referire la ceea ce au scris, raspunzandu-ti cu o replica naiva (excalibur e maestra)cu pretentie intelectuala doar pentru ca e plin de resentimente si obida
:)
Acei oameni care nu construiesc castele de nisip, si apoi ii culpabilizeaza pe ceilalti ca s-au prabusit.

Tu scrii pe acest blog pentru ca ai o misiune?!

Administrator spunea...

Alessia, munte de frumusete, intruchipare de geniu si lamuritoarea secolului ... :)
Mi s-o parut mie ca esti prozelita Ar-ului :P si de asta poate am gresit in estimare. Iertare. :)
Cu toate iertarile primite, eu cred ca ai ajuns in stadiul in care vezi/construiesti eficienta "tratamentului" dincolo de amaraciunea lui. Cu alte cuvinte, zic ca "receptorul tau" e de o anume natura / maturitate.
DE DORIT. Depinde unde te situezi cand spui asta. Daca te situezi in Excalibur, ea te asigura ca NU. NU cu aceste metode. Mie nu imi pare a fi un NU radical ci mai curand o invitatie la calibrare.
Pe de alta parte AR-ul tocmai a declarat ca nu salveaza suflete, e doar el insusi. Nu exista intentia de a oferi ajutor. Am inteles gresit ?

Administrator spunea...

Pentru DL. "Unitate lexicala" :):

Procentual, aproximativ, cam cati oameni iti impartasesc viziunea / filosofia de viata ?
M-ar multumi si o situatie defalcata dupa varsta, gen si conditie intelectuala. :)

Si chiar daca zambesc ma intereseaza raspunsul. Adica e un ludic serios.

SOmeONE spunea...

Continuand ideea cu oglinda, hai sa facem putina analiza "istorica" a ceea ce s-a intamplat in comentarii, incercand sa eliminam echivocurile: postarea mea avea o anume tema, si m-as fi asteptat la pareri si viziuni care sa imi confirme sau/mai ales, sa o corecteze pe a mea. Radu, in stilul sau caracteristic, intelege sa ignore conceptul si sa incerce sa puncteze pe izvorul sau, "emitatorul" in speta. El nu contesta calitatea transmisiei, asa cum ar fi normal si care, vrei nu vrei exista, ci mizeaza pe reducerea la absurd a scopului sau. Acest lucru creeaza tensiuni si ar face-o si in cazul in care cel vizat ar fi intruchiparea smereniei si umilintei, pentru simplu fapt ca se deviaza de la scopul initial. Metoda mai pacatuieste si prin faptul ca, de departe irita prin raportarea prin comparatie a tuturor "greselilor" la propria sa persoana. Rezultatul poate atrage privitorul extern prin spectaculozitate, in plan constructiv insa, va fi slab si va duce la exact opusul intentiei, asa cum a fost ea declarata.

DaenIris spunea...

andreiradule, cuvintele tale îmi activează nişte mecanisme subtile care imi determină stări oribile. Şi asta ţine de un substrat profund, foarte probabil energetic, nicicum de schimbul nostru de păreri.
Cu certitudine, stările mele proaste pleacă de la o actiune provocatoare pe care o ai asupra mea intr-un alt plan.(Eşti ca un copil care necăjeşte pe altul, împungându-l cu un băţ) Ce vrei, să ne războim energetic? Ha!, ştii bine că refuz, aşa ca s-ar putea să obţii alte rezultate decât ai dori.

Anonim spunea...

Fetelor, subiectul ar trebui sa fie altul, resentimentele din postul "punerea pe cruce" ar trebui finalizate tot acolo, nu aici.
Am pornit de la ideea ca TOTI avem prejudecati, insa ne situam in afara lor cand observam prejudecatile altora si am ajuns la AR, labilitatea unei fete si disputa intr'ale oglinzii.
Sa revenim la PREJUDECATI si cultura lor.

SOmeONE spunea...

He, he, bag seama ca Maria este un "osso duro"... Imi place luciditatea sa. :)

alessia spunea...

Maria, draga mea laudatoare:))[Vrei sa ma mariti cumva, sau sa ma propui pe la vreun Nobel?:))))]

Departe de mine intentia de ai inalta lui AR niste imnuri si niste ode:)) Sunt CONVINSA ca nici prin cap nu i-a trecut vreodata sa-si suflece manecile si sa inceapa sa opinteasca din greu la salvarea sufletelor:)) Ideea (la care tin) este ca noi TOTI atingem, intr-un fel sau altul, vietile celor cu care interactionam, ceea ce conduce, inevitabil, la "modelarea" acestora intr-un sens sau altul. El face parte dintre cei care nu se impiedica in conveniente de doi lei in a-si exprima rolul de receptor al imaginii pe care unii sau altii i-o trimit. Pana si Excalibur ajunsese azi dimineata la concluzia ca, da, AR ar cam avea dreptate cand conferea receptorului o importanta mai mare...

Spune-mi, te rog, daca (Doamne fereste!) ai avea nevoie URGENTA de interventia unui chirurg, poate chiar sa intervina cat de invaziv stie el mai bine, sa te taie si in carne vie, daca va considera necesar, TU ai prefera, poate, sa vina si sa te...mangaie si sa te pupe dragastos pe frunte?!...Sa te lase sa mori...linistita?!?

SOmeONE spunea...

Bravo Radule, ai priceput... :)

Anonim spunea...

BlueIris, fata frumos colorata, prima data nici nu am stiut cine esti, apoi am inteles din comentariul Mariei.
Nu ma intereseaza nici ce stari iti produc si nici ce nu iti produc.
E STRICT PROBLEMA TA!
Ma raportez doar la ceea ce scrii, in rest... sunt destui care sa-ti cante in struna, sa vibreze odata cu tine si sa-ti spuna povesti frumoase pentru ca, ulterior, sa-l acuzi de rautate.
:)))

Administrator spunea...

Mai, nu ma laudati, ca ma intunecati !
Daca eu nu fumez, asta nu inseamna ca va permit voua ! :P
Si sa revenim, dupa cum spunea Ar-ul !
Ca ne-am indepartat si am ajuns intocmai la subiectele sensibile. Sa ne departam de ele !!!! Ca doar nu suntem nebuni. :)

Anonim spunea...

Sorine, asta-i faza hilara, ca eu am priceput de la inceput!
:)))))
Ce sa-i faci daca receptorii sunt disturbati de resentimente, prejudecati si presupuneri?
Cultura prejudecatii sa traiasca, indiferent ca e vorba de literatura sau de altceva
:)))

Administrator spunea...

Nu, muntele meu ! :)
Doar ca intai mi-as fi clarificat ideea necesitatii taierii in carne vie. Tu ai sta sa iti taie un picior cand nu vezi decat un abces dureros despre care inca crezi ca trece cu alifii babesti ?

SOmeONE spunea...

Alessia, te contrazici in chestiunea "salvarii". Ai uitat de desteptator? Atentie, scripta manent... :)
Despre chirurg: multi au oroare de el, prefera medicina alternativa. Si nu am mai vazut chirurg care sa te viziteze cu bisturiul in mana, fara a fi solicitat.

DaenIris spunea...

Maria, ca de obicei, ai o capacitate remarcabila de a verbaliza ceea ce mie, dintr-o neputinţă firească, a momentului, imi este imposibil!

Sorin, citindu-te încep să mai înţeleg şi eu câte una-alta, din ceea ce mi se întâmplă

SOmeONE spunea...

Pana la urma, ce facem? Discutam de prejudecati sau continuam sa ne "operam" unul pe altul? :)

Administrator spunea...

Stati, mai oameni buni ...
Ca abia acum incepe frumusetea. :)

SOmeONE spunea...

Iris, nu-mi spune ca am devenit ... desteptator!! Waw! :)))

Administrator spunea...

Pai ce sa mai discutam despre prejudecati ? Fiecare a tot spus. Vrem sa ajungem la un consens in ceea ce priveste prejudecatile ?

Anonim spunea...

Cu siguranta ai devenit "desteptator", insa asteapta-te si la repercusiuni cand nu o sa canti la ora fixa, cum s-a intamplat si su anteriorul desteptator!
:)))
Izbirea de pereti... nu a nucii
:))

Anonim spunea...

cred ca paruiala urmeaza... in curand!
:)))

SOmeONE spunea...

Ca sa reintram in topic, voi, atunci cand cititi o carte, va concentrati pe memorizarea a cat mai multor informatii, sau lasati ca ele sa "se lipeasca" in mod firesc si poate inconstient, paradigmelor voastre?

Administrator spunea...

Tu te-ai copt, nu mai ai par, ce-ti mai pasa, chipARosule ! :)

Administrator spunea...

Cat am invatat pentru scoala, a fost musai sa indes paradigma cu totul.
Acum, ca am iesit din scoala, incerc sa imi recapat inteligenta naturala.

Administrator spunea...

De ce ii induci prejudecata ta lui Sorin, AR-ule ?
Nu te astepta la nimic, Sorin ! Aata inseamna sa ai prejudecati, sau o gandire predeterminata. :P

alessia spunea...

Cred ca iarasi ar trebui sa facem o distinctie- intre a memora si a intelege. In fond, autorul cartii este tot un...Celalalt, care vede "din ograda LUI" o portiune de "lume". Eu pot sa iau act de perceptia lui, sa ii inteleg demersul argumentativ si, mai apoi sa decid daca aceasta e valid sau nu...din perspectiva ograzii mele...Eventual, sa vin cu alte argumente asemenea lui, pentru a-mi intregi intelegerea fenomenului, sau cu unele contra...

SOmeONE spunea...

Din cate am priceput eu din comentariile de aici, dar nu numai, cam toata lume tinde sa identifice prejudecatile cu ceva gresit a priori. Insa, dupa cum sublinia si Alessia, faptul de a nu fi conceputa de noi, nu neaparat trebuie sa atribuie unei idei valenta negativa. In conceptia mea, a afirma ca "nu am prejudecati" este echivalent cu o imensa vanitate.

SOmeONE spunea...

Alessia, tocmai asta spuneam si eu. Ce facem, ne insusim fara rezerve viziunea autorului, eventual pentru ca am auzit ca tipul este o somitate, sau lasam ca ideile sa treaca prin filtrul natural al propriei convingeri?

Administrator spunea...

Eu nu cred ca exista om fara prejudecati.
Creierul functioneaza de asa natura. Tinde sa generalizeze in baza experientelor trecute si sa anticipe un anumit tip de raspuns.
Muncim impreuna o definitie ?
Dupa mine prejudecata este o etichetare fara temei.

alessia spunea...

Iar eu subliniam importanta ARGUMENTARII aceluia, indiferent cat de "autoritate in domeniu" ar fi el...Daca argumentarea lui ma convinge, imi pot insusi paradigma lui...

Administrator spunea...

Pai cred ca judecam strict in ograda informatiilor pe care le detinem. Cu cat marim aceasta ograda si avem acces la mai multe informatii pe care sa le procesam, cu atat "judecata" ar trebui sa fie mai acurata.

SOmeONE spunea...

Maria, hai sa incercam. In primul rand, va trebui sa ne punem de acord: exista prejudecati "valabile" si prejudecati limitative?

Administrator spunea...

E ceea ce spunea si Iris la un moment dat: ca are nevoie de argumente inainte de a-si putea insusi un punct de vedere. :)

Administrator spunea...

Raspunsul spontan, da, exista.
Ma voi gandi la argumente daca le solicita cineva.

SOmeONE spunea...

Alessia, e just, dar sa nu uitam ca anumite teorii, la o anumita data, pot parea fara cusur, perfect argumentate, in aparenta. Cum pot avea certitudinea ca sunt irefutabile, stiind ca cel ce le promulga, chiar fiind ipotetic mai "destept" ca mine, este supus erorii prin simpla sa natura umana?

Administrator spunea...

Geocentrismul :)

alessia spunea...

Ma alatur cu toata inima celor care considera ca ORICE teorie nu reprezinta DECAT o ipoteza MOMENTAN valida (pana la proba contrarie). Asa ca exact in acest sens le receptez si eu.

SOmeONE spunea...

Maria, cred ca argumentele sunt de prisos. Fara prejudecati, intelese ca si temelie a realitatii, nu ar putea sa existe nici negarea, infirmarea lor ulterioara. O idee gresita este, totusi, ceva palpabil, un punct de pornire. Lipsa sa ar comporta imens de multa vreme pentru a se ajunge la materializarea, din neant, a conceptului pe care il exprima. Iata deci ca, tot raul e spre bine, la urma urmei... :)

Administrator spunea...

:)
Cand putem vorbi de primele prejudecati la un copil?

DaenIris spunea...

Sorin, eu nu spun nimic altceva decat ca la discursul tau exista o logica accesibila mie. Atat.

O sa parasesc virtualitatea o vreme.
Asta e decizia pe care o iau.

SOmeONE spunea...

Iris, mi-ar parea rau sa stiu ca decizia ta a fost influentata de ceea ce s-a scris pe aici. La urma urmei, sunt doar discutii iar impresiile unuia sau altuia nu ar trebui sa ne influenteze actiunile. Desigur, decizia ta poate fi dictata de un instinct de aparare, dar pentru asta ar trebui sa accepti ca "agresorul" a castigat. Asta nu va rezolva problema, ba cred ca are puterea de a o amplifica la nesfarsit.
Sigur, decizia iti apartine, eu spun doar ca ne-ar placea sa te avem ca partenera de discutii in continuare. :)

SOmeONE spunea...

La un copil prejudecatile apar, probabil in primele secunde de viata. Copilul incepe imediat sa invete, instinctiv, fara a isi pune intrebari. Accepta pe moment realitatea fara a incerca sa ii dea o definitie si fara a ii cerceta cauzele.

Administrator spunea...

Iris, daca nu ne mai vedem prin zona, iti doresc Sarbatori linistite si fericite. Daca ne mai vedem ... o sa iti urez atunci. :)

Anonim spunea...

In opinia mea, nu exista prejudecati valabile sau limitative.
Ele sunt doar prejudecati.
Nu ar trebui sa fie interpretate nici ca negative, nici ca pozitive.
PREJUDECATI si atat.

Nu am inteles Sorin urmatoarea:
" Fara prejudecati, intelese ca si temelie a realitatii, nu ar putea sa existe nici negarea, infirmarea lor ulterioara. O idee gresita este, totusi, ceva palpabil, un punct de pornire."
Vrei sa spui ca prejudecatile sunt temelia realitatii?
Vrei sa spui ca in lipsa prejudecatilor nu ar exista negarea?

:)))
O idee gresita este un punct de pornire.
Interesant mod de a te dezvalui.
Daca lucrurile stau asa, atunci si parerile contrare sunt un punct de pornire, nu?

Anonim spunea...

Sorin,
" un copil prejudecatile apar, probabil in primele secunde de viata.", in cazul acesta ar trebui sa dam definitia prejudecatii, pentru ca e posibil sa discutam despre lucruri diferite, ce zici?
Pentru tine PREJUDECATA are aceiasi definitie ca in dictionar, sau are o alta definitie?

Administrator spunea...

Merci, Sorin.
Crezi ca am putea supravietui daca nu ne-am baza mereu si pe un bagaj de prejudecati ?

Administrator spunea...

ok. Revenim la definitie.
AR: Un gen proxim pentru prejudecata ?

Administrator spunea...

Parerea mea este ca unele prejudecati au valoare adaptativa unanim recunoscuta, in timp ce altele sunt simple erori personale de judecata si pot fi/sunt dezadaptative. Primele sunt "valabile" in acceptiunea lui Sorin, dupa cum inteleg eu si sunt de acord, iar celelalte sunt limitative.

DaenIris spunea...

Sorin, agresiunea depaseste cu mult cadrul unor discutii, e de prisos sa tot repet asta.
Imi lipseste orice intentie de a concura intr-o astfel de competitie. E absurda. Daca o considera victorie, sa-i fie de bine, pentru mine e lipsita de semnificatie. Hihihihi, urcati-l pe un podium si trimiteti-mi o poza cu el. Promit sa o inramez.

Plecarea mea e o alegere simpla. Plec fiindca am inteles efectele grave pe care le are virtualitatea asupra existentei mele. Deci e inutil sa se culpabilizeze cineva, sau sa-si aroge vreun merit. Pana acum eram dependenta de acest mediu. Azi imi dau seama ca, in pofida unor aparente beneficii, in realitate imi risipesc viata.
Va doresc numai bine, dragii mei si Sarbatori pline de incantare!
Multumesc tuturor.
Sa aveti grija de voi.

SOmeONE spunea...

Radule, parere contrara vrea sa spuna ca contravine alteia, preexistenta. Deci nu are cum sa fie un punct de pornire, eventual va fi o consecinta.
Sigur ca prejudecatile sunt temelia realitatii. Vezi exemplu cu copilul.
Ideea cu punctul de pornire vrea sa spuna ca, pentru a extrapola un concept din nimic, ti-ar trebui mult mai mult timp decat a prelua si eventual ameliora unul deja existent.

Anonim spunea...

"Ce facem, ne insusim fara rezerve viziunea autorului, eventual pentru ca am auzit ca tipul este o somitate, sau lasam ca ideile sa treaca prin filtrul natural al propriei convingeri?"

La inceput, cand suntem mici, ne insusim ideile, teoriile, pentru ca le-au validat adultii si ne spun ca e bine sa le bagam la bostan, ca ne vor fi de folos in viata (ba si cand suntem mari, suntem obligati sa le introducem in bostan ad literam, insa avem posibilitatea de a nu fi de acord cu ele)
:)
Avantajele adultului
:))
In timp ce creierul se dezvolta, invata sa discearna, sa cearna, sa filtreze, nu mai suntem obligati de catre nimeni de a ne insusi ad literam teorii, idei etc, le procesam, le trecem prin filtrul nostru mental si retinem ceea ce este in rezonanta cu noi insine.

Faptul ca cineva citeste, de exemplu Kant, il citeaza foarte des in discutiile sale cu ceilalti poate spune, in opinia mea, urmatoarele lucruri:
a. l-a marcat atat de tare incat ii este destul de dificil sa se detaseze de respectivul autor;
b. a rezonat cu ceea ce a citit si ii pare mult mai avantajos sa citeze din acel autor, decat sa-si exprime opiniile prin propriile cuvinte;
c. a facut o pasiune;
d. este foarte emotiv iar citatele il ajuta sa de scuture de acel handicap emotional

Nu e musai sa-l privesti ca pe unul ce si-a bagat picioarele in apa rece, chinuindu-si creierul sa memoreze cuvintele autorului sau recenziile "marilor"... si chiar de ar fi fost asa era de laudat pentru ca cel putin si-a dat silinta sa citeasca, sa retina ceva si, mai ales, sa faca cunoscut si celorlalti.

Pentru ca cel ce face apologia prejudecatilor sa se ridice cu degetul aratator, ar fi trebuit sa fie in stare sa poarte o discutie sinuoasa, prin toata opera autorului respectiv si sa-i deschida inca o portita persoanei respective spre o alta carte interesanta.

SOmeONE spunea...

Iris, daca acesta este motivul, e ok si faci foarte bine. Dependenta este cel mai periculos lucru. Iti doresc sa ai puterea de a invinge oricare dependenta, de oricare natura. Desi practic nu ne cunoastem si pot parea expresii de complezenta, iti multumesc pentru onoarea de a te fi avut ca partenera de discutii si pentru timpul acordat.
Fie ca sarbatorile sa iti aduca un dram de liniste sufleteasca, poate vom mai avea ocazia sa te vedem pe aici, cine stie, poate cu un nou avatar: Phoenix. :)

Administrator spunea...

Ok. Foarte bun context. La inceput ne incarcam cu prejudecati de la adulti. Sunt validate, gata mestecate. Daca adultul "nu stie", "uita" sau "ignora" sa ii deschida ochii copilului ca are de prelucrat si pe cont propriu, copilul isi va dezzvolta simtul critic de la sine, independent de influentele exercitate asupra sa sau gandirea si perceptia sa asupra realitatii vor ramane tributare mediului handicapant in care este crescut ?

Anonim spunea...

Sorine, prejudecata inseamna, conform dictionarului:
parere, idee preconceputa (si adesea eronata)pe care si-o face cineva asupra unui lucru, adoptata, de obicei, fara cunoasterea directa a faptelor.
In primele clipe de viata ale copilului este IMPOSIBIL sa apara prejudecata.
:)
prejudecata = inainte de judecata
o idee gresita poate reprezenta parerea contrara.
:))

Anonim spunea...

La inceput invatam sa producem prejudecati, apoi devenim foarte productivi.
De ce?
Pentru ca unii considera ca ele sunt baza realitatii, desi baza realitatii ar trebui sa fie directa observare, analizare etc.
Indiferent daca adultul uita sa-i spuna copilului sa proceseze singur, el, copilul proceseaza, inca de la 2 anisori si nu pe baza prejudecatilor, ci pe baza observatiei directe a realitatii.

SOmeONE spunea...

Radule, nu vad de ce trebuie sa fie ori alba ori neagra, una sa excluda alta. Sigur ca exista acela pe care il descrii tu, dar tot atat de adevarat este ca is cel cu ligheanul e prezent. Tot ceea ce am facut eu a fost sa ma ocup, de aceasta data doar de unul dintre ei. Apropo, tu cu care te identifici? Dar cred ca stiu deja raspunsul... :)

SOmeONE spunea...

Pai esti sigur? Iata, copilul invata initial ca mama sa este sursa de hrana. Nu sta sa se intrebe de ce si cum este posibil. Accepta si se confrmeaza, pentru ca, pe moment, ii convine. Mai tarziu isi va revizui opinia, atunci cand va avea mai multe date asupra realitatii.

Anonim spunea...

Sorin, iata de ce dialogurile cad in derizoriu, pentru ca incepem sa facem aluzii la persoana, apoi ne plangem ca ne este distrus castelul de nisip, insa omitem ca noi am inceput daramarea lui inca de cand l-am construit - materialul fiind nu tocmai potrivit.

La ce te referi cand spui alba sau neagra?
Nu este descrisa toata paleta pentru a ma putea identifica, din fericire pentru mine.
Fiecare om isi alege modul lui propriu de a actiona (exemplu Excalibur, IrisBules si cum si-o mai fi zicand in ciberspatiu), nu trebuie sa ne vorbeasca cu cine se identifica, pentru ca putem intelege de la sine; nici alessia nu trebuie sa ne spuna cu cine se identifica, nici Maria, nici eu si nici macar tu.
Pentru ca nu ne dorim (eu cel putin nu-mi doresc) o autobiografie a celui cu care vorbesc, imi place sa-l descopar singur.
Daca m-as afla pe bloguri pentru a agata tipe, sau de a imi dovedi "inteligenta", ca sunt elitist sau mai stiu eu ce, mi-as face o autobiografie, mi-as face un blog serios si as munci cu seriozitate pentru a-i determina pe ceilalti sa ma vada cum ma descriu.
Asadar: identificati-ma voi
:))))

SOmeONE spunea...

Insasi numele ar trebui sa iti arate ca gresesti. Cum pot eu sa produc o PREjudecata?! Iti bazezi teoriile pe non-sensuri...

Anonim spunea...

Sorine, faptul ca a invatat ca mama lui ii da sa pape, este observatie directa, in urma contactului cu mama lui, cu sanul mamei lui, pentru ca daca nu ar fi fost mama lui ar fi fost o tanti sau un nene care i-ar fi dat biberonul, iar el ar fi invatat ca biberonul este sursa lui de hrana... ceea ce nu reprezinta o prejudecata, ci o observatie directa, dupa un timp in care acest fenomen a existat.

:)

Anonim spunea...

Sorine, faptul ca a invatat ca mama lui ii da sa pape, este observatie directa, in urma contactului cu mama lui, cu sanul mamei lui, pentru ca daca nu ar fi fost mama lui ar fi fost o tanti sau un nene care i-ar fi dat biberonul, iar el ar fi invatat ca biberonul este sursa lui de hrana... ceea ce nu reprezinta o prejudecata, ci o observatie directa, dupa un timp in care acest fenomen a existat.

:)

Anonim spunea...

"Insasi numele ar trebui sa iti arate ca gresesti. Cum pot eu sa produc o PREjudecata?! Iti bazezi teoriile pe non-sensuri..."

Te rog, explica-mi pentru ca nu am inteles. La ce faci referire?

Administrator spunea...

ok.
Copilul proceseaza. De unde ia el modelele de procesare corecta ? De analiza si interpretare corecta a elementelor percepute prin observatie ? De unde stie el cum este ideal/corect sa inlantuie aceste informatii si sa le dea un anume sens ?

SOmeONE spunea...

Am priceput. Iarta-ma daca nu pot sa iti impartasesc opiniile, dar chiar ma indoiesc ca un blog serios poate fi asemuit cu o panza de paianjen tesuta intr-un colt de virtual, asteptand rabdatoare "prada". Tipele, in speta. Va trebui sa te dezamagesc si sa iti amintesc ca mai exista si alte idealuri in viata. Desigur, sunt fief-ul celor pe "jumatate morti", s-ar putea ca cei care debordeaza de viata si ludism sa nu reuseasca sa inteleaga.
Ceea ce nu pricep insa, cum de autodeclarata ta stapanire de sine clacheaza la cel mai mic de eclipsa?

Anonim spunea...

hai mai Maria, ce Dumnezeu, ludicul se afla pe blogul meu.
Ia'n raspunde-ti la intrebari, pentru ca si tu ai fost copil, si tu esti adult, te-ai analizat si te-ai intrebat... tu esti cel mai bun raspuns.
:)))

SOmeONE spunea...

Observatie directa... Nu e suficient. Tu cand vezi un pui fript la tv, ce faci, te repezi sa il apuci?

Administrator spunea...

Cunoastere directa a faptelor inseamna pentru mine mai intai si mai intai prezent, apoi receptionare fidela de informatii, procesare corecta si raspuns.
Prejudecata inseamna pentru mine orice raspuns care apare in afara acestor elemente.
Sunteti de acord pana aici ?

Copilul o ia in freza zilnic de la tatal alcoolic pe orice motiv.
Iesit in lume, face un gest de aparare ori de cate ori cineva face o miscare brusca in preajma sa. Raspunsul sau este bazat pe o prejudecata in acest caz ? Proceseaza corect realitatea sau nu ?

Anonim spunea...

De iertat, iarta numa' Popa si cu bani!
:)))
Nici nu am pretentia ca cineva sa impartaseasca aceiasi gandire, in asta consta frumusetea umana (printre altele)
:)
Eu nu vad ca un fel de panza tesuta
in asteptarea pradei, este un mod nou de a cunoaste oameni, un mod demn de secolul XXI, si nu vad nimic rau in asta, dar fiecare cu PREJUDECATILE sale.
:)

A face cunostinta cu cineva nu anuleaza alte idealuri; a face cunostinta cu cineva, de fapt, nu este un ideal, din punctul meu de vedere, dar... fiecare cu optica lui.

Nu cred ca nu pot sa inteleaga cei la care faci referire, eu sunt CONVINS CA TOTI pot intelege, noi avem indoieli si ele nu au nicio legatura cu cei la care facem referire.
(receptorul este cel important, nu emitatorul)
:))

Nici asta nu am inteles-o, la ce faci referire:
"Ceea ce nu pricep insa, cum de autodeclarata ta stapanire de sine clacheaza la cel mai mic de eclipsa?"

Administrator spunea...

AR :)
Iti multumesc pentru raspuns.
Te-am intrebat pentru ca imi doream raspunsurile tale nu ale mele. Nu pot dialoga singura.

Anonim spunea...

:)))
vrei sa transformi si blogul tau in parc de distractie?
"Observatie directa... Nu e suficient. Tu cand vezi un pui fript la tv, ce faci, te repezi sa il apuci?"
:)))
cand vad un pui fript la tv, stiu ca privesc la tv un pui fript!
:)))))))
:))))
pavlov asta si prejudecatile noastre
:)))

Anonim spunea...

maria,
"Cunoastere directa a faptelor inseamna pentru mine mai intai si mai intai prezent, apoi receptionare fidela de informatii, procesare corecta si raspuns.
Prejudecata inseamna pentru mine orice raspuns care apare in afara acestor elemente.
Sunteti de acord pana aici?"
Vezi?!
Acest raspuns CRED (presupunere, nu prejudecata) ca este valabil pentru toti.

Anonim spunea...

maria vorbim despre copii, sau despre adulti, vorbim de reflexe conditionate sau neconditionate; vorbim pana la urma de prejudecati sau le amestecam pe toate incat ajungem si al elemente din freud, ca tot am trecut prin pavlov.
:)

Este un reflex!

Administrator spunea...

Deci, ai reluat ceva ce eu am scris si m-ai intrebat apoi: "Vezi ?"

Intrebarea mea este CE ?

Reformuleaza raspunsul tau, te rog, caci nu inteleg.

SOmeONE spunea...

Maria, indiferent de cauza care o produce, prejudecata se manifesta. "Iesirea in lume" de care vorbesti este tocmai cea care va confirma sau infirma corectetea prejudecatii. Abia acum intervine conceptul de procesare a realitatii, dar fie el corect sau nu, acesta va decide daca prejudecata este de conservat sau de eliminat.
Indiferent de cadru, prejudecata este o perceptie a realitatii care apare atunci cand nu exista informatie suplimentara la momentul respectiv. In lipsa unui automobil, ma voi deplasa per-pedes, mai apoi, daca voi avea sansa, imi voi procura unul, conditie suficienta dar nu necesara. :)

Anonim spunea...

maria, nu pot da o definitie, prejudecata pentru mine inseamna, de exemplu: fetele roscate sunt focoase, doar pentru ca asta-mi inspira mie, desi nu am avut niciodata vreo legatura cu o fata roscata.
:)))

SOmeONE spunea...

Radu, esti tu cel care ai dus discutia in pavlovian. Nu vad legatura. Instinctul il face pe copil sa caute de mancare dar nu ii spune si unde. La fel ca in cazul televizorului, realitatea copilului este cea care i se ofera pe moment. El nu dispune de ceea ce te face pe tine sa stii ca puiul este fals, doar o imagine, anume nu dispune de Experienta. El este nevoit sa se increada in ceea ce decid altii pentru el, daca in loc de san mama sa ii ofera degetul el il va suge. Instinctul ar trebui sa il avertizeze de pacaleala, dar nu o face. De ce? pentru ca nu este vorba de instinct.

Anonim spunea...

Prejudecata este exprimarea unei convingeri inaintea experimentarii.
prejudecata nu apare in lipsa informatiilor, ci in contextul comoditatii.
In loc sa experimentez, prefer sa cred in ceva.
Exemplu concret:
cei ludici s-ar parea ca nu sunt ins tare sa inteleaga ca mai exista si alte idealuri...
:)))

Anonim spunea...

Sorine, instinctul il determina pe copil sa caute mancare, insa va sti ca mama ii da de papa, dupa cateva contacte cu ea... adica experimentarea 9experienta)
:)))
Copilul va suge degetul pana cand isi va da seama ca nu vurge nimic!
Apoi va incepe sa planga din nou, cautand sfarcul mamei.
Daca ar fi fost obisnuit cu biberonul, ar fi cautat biberonul.
In fine, conteaza prea putin aspectele acestea, eu nu inteleg unde este prejudecata copilului.
:)))))

Anonim spunea...

Ce treaba are instinctul cu prejudecata?
Ce treaba are puiul fript de la televizor cu prejudecata?

SOmeONE spunea...

Deci daca eu am auzit ca negrii din Congo sunt canibali si, in lipsa de probe momentanee, mi-am insusit convingerea, de vina este comoditatea mea care ma impiedica de a experimenta direct. Dar poate ca nici macar aceasta, poate contextul este de asa natura ca eu sa nu mai pot receptiona si alte informatii referitoare la aceasta si nu sunt nici in gradul de a ma deplasa pana in Africa. Tot vina mea?

Anonim spunea...

Sorin, de aceea se si numeste PREjudecata, pentru ca este inaintea judecatii.
:)))

SOmeONE spunea...

Eh, cred ca ai pierdut firul, te-ai grabit sa spui prea multe... Daca vei reciti cu calm vei gasi legaturile. :)

Anonim spunea...

CORECT!
DA!
Ti-ai insusit o prejudecata, pe care o vei prezenta ulterior ca fiind judecata.

Dupa cum italienii spun despre noi ca suntem tigani, nu?
:))))

Administrator spunea...

AR
Ok. E in regula sa nu poti da o definitie. E suficient sa aud definitia personala.

Am inteles distinctia dintre reflexe si prejudecati.
Mi-ar fi mai simplu daca mi-ai raspunde intr-un mod cat mai direct la intrebari, fara de alte "rasuceli". Dar multumesc oricum. :)

Anonim spunea...

Nu-i nimic, nu pierd decat firul care, oricum, nu duce nicaieri.
:)))
Prejudecata pentru unii inseamna ceva, pentru altii altceva, desi dictionarul ne da definita acesteia.
:))
Cert este ca toti vorbim despre ea, insa in afara ei.
:)))

Anonim spunea...

dar am aflat ceva nou: copii inca din primele zile de nastere sunt dotati cu prejudecata.
:))))

Anonim spunea...

Maria, ma stradui, dar nu tot timpul imi reuseste.
:)
Fiecare om cu defectele sale.
:)))
Eu iti multumesc ca m-ai inteles, chiar si asa..."rasucit"
:)

SOmeONE spunea...

Deci, experimentarea cu succes a unei teorii poate fi momentana si valabila doar in conditiile date. Asta nu o ridica la grad de regula universal valabila, asa ca insusirea sa poate fi o prejudecata momentan considerata "valabila". Mai tarziu, cand factorii se vor schimba, ea va deveni "limitativa" pentru ca, rigiditatea mentala te va face sa persisti in falsitatea opticii, avand la dispozitie date noi de le ignori.

Anonim spunea...

Pai frate, nu vorbim de reguli universal valabile.. pana la urma nimic nu este universal valabil!
of, Doamne!
Prejudecata pentru toata lumea, conform dictionarului ar trebui sa insemne exact si identic ceea ce spune definitia:
o conceptie apriori cu sens, de regula, peiorativ.

Negrii din Congo sunt canibali este o prejudecata, dupa cum Romanii sunt tigani!
Chiar daca sunt negri canibali in Congo, nu "negrii" sunt canibali, ci unii negri; dupa cum unii dintre romani sunt tigani.
Aici nu numai ca avem de-a face cu o prejudecata, ci cu o rea intentie, cu o perpetuare a unei informatii eronate ori din prostie, ori din rea intentie.

SOmeONE spunea...

Dictionarul da o definitie extrem de sumara a fenomenului. Definitia propusa de mine ar fi:
prejudecata - perceptie a realitatii insusita la un moment dat, in absenta altor informatii de natura de a o infirma.

Aceasta ar fi esenta. De ce ea persista sau de cate categorii poate fi, ar fi tema unei eventuale alte discutii. Astept definitiile voastre, sa vedem daca reusim sa le combinam cumva si sa ne lipim de vre-un premiu academic. :)

Anonim spunea...

Tu incerci sa ne spui ca pornesti la drum cu prejudecati si apoi, in timp, le transformi sau nu in judecati?
Adica, spre exemplu: pornesti de la premisa ca negrii din Congo sunt canibali si vei cara aceasta prejudecata cu tine pana vei avea ceva palpabil care sa confirme sau sa infirme aceasta idee?

Pornesti de la ideea ca cei care au simtul umorului si se distreaza nu au nimic in bostan, pana cand gasesti suficienti sa-ti infirme sau confirme ideea?

Interesant! Foarte interesant!
De pilda: ochelaristii sunt tocilari, pornesc de la aceasta prejudecata, si pana nu cunosc suficienti de multi ochelaristi sa-mi confirme sau infirme acest lucru, eu cred si spun tuturor ca ochelaristii sunt tocilari?!
:)))))

SOmeONE spunea...

Yes Sir, exact asta vreau sa spun. Atentie, nu spun ca este corect, spun doar ca exact asa se intampla.

Anonim spunea...

:)))))

"perceptie a realitatii insusita la un moment dat, in absenta altor informatii de natura de a o infirma."

pai de aceea il vezi tu pe cel ce citeaza din Kant doar un aspirator de citate; cultura are alt gust daca e pleasca etc.
Pentru ca neavand informatii concrete, te rezumi in porni de la ceva negativ, pentru a gasi pozitivul.
:))))
INTERESANT!

Anonim spunea...

adica iti insusesti sensul peiorativ, pentru a avea de lucru in a gasi sensul pozitiv... sau NU!
:))))
INTERESANT!

SOmeONE spunea...

Scopul scuza mijloacele, nu? :)
Poate ca o fi un drum intortocheat, dar este totusi un drum. Care tot e mai bun decat sa stai sa astepti sa vina muntele la tine. Drumul drept care ar fi?

Administrator spunea...

Definitia din dictionar nu diseca prea mult, nu nuanteaza.
Mie imi vine sa ma gandesc la "raspuns in afara datelor realitatii".
Cumva cred ce spune Sorin. Iau informatiile in calup de copil si daca tata se incrunta ori de cate ori ma cearta, ma voi incarca cu o "judecata": "Incruntatul e legat de cearta." Daca pe parcurs voi vedea oameni care se incrunta la mine, ma voi pregati spontan de cearta, in baza judecatii facute anterior. Daca in timp imi va fi infirmat modul asta de raportare la realitate, mi se va rafina perceptia si in universul meu va deveni mai clar ca nu orice om care se incrunta ma va certa.
Trebuie sa plec vreo doua ceasuri, dar voi reveni, sper ca nu la spartul targului.

Anonim spunea...

Sorin, poti alege ce drum vrei, atata timp cat te simti bine pe el, insa nu te plange daca ti se naruie castelul de nisip... pentru ca tu le construiesti, tu le darami, insa culpabilizezi factorii exogeni
:)))

Nu numai ca pornesti la drum cu prejudecati, dar distorsionezi si realitatea, extrapoland.
Drumul corect ar fi:
"unele triburi din Congo, se spune, ca sunt canibale"
"unii dintre ochelaristi, s-ar parea, ca sunt tocilari"
"unii dintre romani, se pare, ca sunt tigani"
etc.

Faptul ca pornesti la drum cu peiorativul nu inseamna ca te duci dupa munte, ci ca-l sfarami, pentru a avea ce construi.
:))))

Anonim spunea...

Maria, confunzi lucrurile!
Acelea nu sunt prejudecati.
Acelea sunt realitati.
Cand vezi un om incruntat cu siguranta nu e fericit, ci suparat.
Faptul ca tu, urmare a unei traume copilaresti, faci analogia cu ceara, nu tine de prejudecata, ci de trauma pe care ai suferit-o.
Vrobim despre altceva!

SOmeONE spunea...

Am sa fac asa: am sa iau definitia propusa de mine si am sa fac o noua postare. Putin pentru a usura incarcarea paginii, putin pentru ca sper ca am trecut de faza polemicii agresive prezenta in cea mai mare parte a comentariilor de fata, mai ales in faza incipienta.
Va astept cu mare placere acolo. Nu uitati sa aduceti si definitiile proprii, ca m-am saturat sa fiu "cuca batailor"... :)

Anonim spunea...

Agresivitatea se afla in mintea celui ce o percepe asa!
Te rog, Sorin, ca sa percep si eu ceea ce percepi tu, fa copy/paste cu acele pasaje ce ti-au parut agresive, astfel sa pot vedea si din unghiul tau.
TE ROG!

Administrator spunea...

Vin si eu cu siguranta, daca ma mai primiti, asa in confuzia mea.

SOmeONE spunea...

Maria, nu esti deloc confuza. Ba din contra. :)
Radu, chiar nu am chef sa dezgrop mortii. Si nici nu am asociat neaparat numele tau agresivitatii amintite. Suntem "vinovati" cam toti, nimeni nu mi s-a parut sa fi ramas dator...
Daca iti va face placere, mai pe seara, ne vedem dincolo. :)

Anonim spunea...

Sorin, "dezgroparea mortilor" tocmai a fost invocata de catre tine.
Daca asociam persoana mea cu "agresivitatea" scriam fa copy/paste cu comentariile mele agresive.
Eu nu ma simt culpabil de "mortii" la care faci referire, tocmai de aceea te-am rugat sa faci copy/paste, pentru a intelege ce inseamna agresivitate din punctul tau de vedere.

Dan Ioanitescu spunea...

Mama, mama, ce-i aici.
Stai putin Sorine sa ma dumiresc!

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)