-

-

marți, 26 iulie 2011

Etimologia expresiei "Mi-ai mancat ficatii"

                                                      

De cate ori nu am rostit sau ni s-a adresat acest repros... Pitoresc si sugestiv, la o analiza superficiala poate parea ca ascunde si o mica eroare. Caci, stie toata lumea, de acum, pomenitul organ este unic in corpul uman si nu in cuplu precum colegii sai, rinichii. Totusi, suna rau sa spui "mi-ai mancat ficatul", astfel ca erorii, puse pe seama ignorantei populare, i se aplica tratamentul favorizant rezervat licentelor poetice. Paradoxal insa, nu e vorba de nici o greseala! In cel mai bun caz, se greseste atribuind originea sintagmei unui anonim hatru din popor. Caci ea provine dintr-un mit celebru, relatat si innobilat de o gramada de filozofi mai antici sau mai contemporani. Mitul lui Prometeu.

Sa vedem putin cum s-au petrecut faptele. Cica tipul asta, Prometeu, desi era un semizeu (un fel de parlamentar al zilelor noastre), se bucura de bogatii si de relatii sus-puse, avea un fizic de invidiat (era un Titan!) si tot ce poate sa isi mai doreasca o persoana cu capul pe umeri, se pare ca avea si o mica, micuta, dar foarte daunatoare patologie: il manca undeva! Eh, da, stiu, nimeni nu este perfect... Acuma, toata lumea o sa ma intrebe "bine, bine, dar unde exact il manca?". Ei bine, da, taman acolo unde v-ati gandit. De unde imi rezulta mie? Pai sa va povestesc mai departe...

Intr-o buna dimineata, trezindu-se, ca de obicei, exact la timp pentru a nu rata pranzul, eroul nostru are parte de o intamplare relevanta. Iesit la poarta ca sa isi ia ziarul din cutia postala, este abordat de catre un cersetor batran care tocmai trecea, cu umila rugaminte de a-i oferi o tigara. In loc sa il trimita, ca orice persoana civilizata, in... treaba lui, Prometeu ii spune: "Nu fumez, sunt sportiv. Dar asteapta o clipa, ca iti fac rost!", apoi intra in casa si fura (precedent periculos, dupa cum vom vedea) o tigara din pachetul fratelui sau mai mare, Atlas. Caci, in afara cleptomaniei, acesta era viciul sau capital: iubirea aproapelui! Da, stiu, stiu, sa oferi cuiva o tigara nu e tocmai culmea facerii de bine, dar pe vremea aceea de unde se putea sti? Asklepios pastea inca turma de capre a tatalui sau si pe pachetele de tigari mai era scris "The taste of succes!". Astfel ca, Prometeu se intoarse la poarta si ii dadu, din tot sufletul, tigara necajitului. Acesta, cu ochii plini de lacrimi de recunostinta, ii spuse nu mai putin celebra fraza: "Daca mi-ai dat rahat, da-mi si lingurita acum!", facand gestul universal al aprinsului. La care insa, Prometeu ramase privind neputincios. Zeus tocmai revocase darul facut candva omenirii, focul, drept retorsiune in urma unei dispute legate de niste exporturi de carne bovina. Privind trist in urma bunului cersetor care se indeparta clatinand din cap si murmurand ceva intr-o limba necunoscuta, plina de "H" -uri, in sufletul miticului erou crescu pana la cota de alarma revolta si ura in fata nedreptatii divine. Si, dupa ce refula, tragandu-i doua suturi tepene, sanatoase, lui Cerber, cainele familiei, facu un juramant cu el insusi: avea sa redea oamenilor indispensabila resursa, cu orice cost! Se si vedea purtat pe brate de o imensa multime recunoscatoare, adulat si respectat pe oriunde ar fi trecut, cu strazi si scuare purtandu-i numele, miriade de contracte televizive, drepturi derivate din publicitati, lansarea in lumea politica... Normal, nu era acesta motivul principal al hotararii sale, dar in virtutea numelui pe care il purta (Prometeu = "Cel Ce Pricepe Inainte"), nu isi putea impiedica mintea ascutita sa anticipeze niste "efecte colaterale". Lucru care ar fi fost de dorit si in cazul altui frate de-al sau, Epimeteu ("Cel Ce Pricepe Dupa"), cel care s-a insurat cu Pandora. Dar asta este alt mit...

Fara sa o lungim mai mult, se cuvine spus ca, in aceeasi seara, Prometeu purcese sa isi indeplineasca juramantul. Fiind unul dintre norocosii castigatori ai loteriei vizelor nu avu absolut nici o problema in a patrunde pe teritoriul Olimpului, prefacandu-se un nevinovat cetatean care se ocupa cu micul trafic de frontiera. Totusi, prudent, nelasandu-se numai in baza protectoarei sale, Fortuna - dealtfel oarba ca o cartita, ii pasa cu naturala dexteritate, la iesire, o moneda stralucitoare vamesului care se uita cam stramb la ramura de soc pe care o declarase drept etnobotanica. Caci, abil ascuns, in interiorul acesteia, se afla un graunte de foc furat din cuptorul forjei lui Hefaistos, un industrias parvenit si care profesa in Olimp doar de dragul facilitatilor fiscale.

Stratosferica fu mania lui Zeus cand, de pe terasa vilei sale din varful Olimpului, zari in noapte mii si mii de luminite . Erau focurile aprinse de oamenii care, in extaz, uitasera deja de invataturile lui Prometeu in ceea ce privea camuflajul anti-aerian. In culmea furiei sale, Zeus fu cat p-aci sa cedeze tentatiei de a urma sfatul principalului sau consilier militar si anume de a trimite urgent un comando imbarcat in trei dintre fulgerele sale de ultima generatie, sa-l captureze pe razvratit, sa-l ucida si sa il "ingroape" in mare. Dar, amintindu-si ca nu era an electoral, decise ca era mai intelept sa dea un exemplu mai putin eclatant, dar mult mai dureros pentru nesupusul Prometeu. Il mai lasa o vreme in libertate, pana ce acesta uita cu desavarsire de pericolul ce il pandea, apoi ceru extradarea si, odata obtinuta, il inlantui pe bietul nenorocit de varful unui munte aflat in afara traseelor turistice, unde, drept unica companie, avea un vultur programat ca zilnic sa ii ciuguleasca ficatul. Avertizat de un indepartat stramos al lui Machiavelli de faptul ca respectivul organ hepatic era bazilar pentru supravietuire si ca spectacolul s-ar fi sfarsit prea devreme, Zeus aranja astfel ca ficatul prizonierului sa se regenereze complet peste noapte. Iata explicat pluralul din expresie!

Desi legenda spune ca ar fi fost un alt mare erou - Hercules - cel care a solicitat si obtinut gratierea condamnatului, eu cred ca in realitate a fost vulturul cel care, cu colesterolul la cota o mie, ori si-a dat demisia, ori a murit de icter. Fapt este ca dupa cateva sute de ani Prometeu a fost eliberat si a putut in sfarsit sa porneasca in turneul atat de mult visat, gata sa primeasca toate onorurile si recunostinta ce i se cuveneau de drept. Doar ca lucrurile nu s-au petrecut tocmai dupa asteptarile sale. In China a gasit orasele pustii si nimeni sa il intampine, in afara unei babe semi-paralitice care a baguit ceva din care cu greu se pricepea ca toata suflarea plecase sa-l sarbatoreasca pe unu' de inventase nu's ce praf miraculos care ar fi revolutionat pentru totdeauna arta razboiului. In Anglia, un copil i-a aratat cu mana niste guri negre, in pamant, dandu-i de inteles ca toti erau varati acolo. Din cand in cand, cativa vagoneti aduceau la lumina niste pietre negre si sfaramicioase, adaugandu-le unor movile imense. Cosuri inalte umpleau aerul de un fum irespirabil chiar si pentru plamanii unui semizeu, asa ca Prometeu pleca catre plaiuri mai binecuvantate. Strabatu pe rand Spania, Franta si Italia dar nici aici nu se bucura de o primire mai buna. Lumea era ocupata cu un soi de spectacole in care unul dintre ei, legat de un stalp infipt in mijlocul unei piramide de lemne, facea pe mancatorul de flacari. Din ce in ce mai dezamagit, se hotari totusi sa mai faca o ultima incercare si se indrepta catre Romania, tara vestita pentru ospitalitatea locuitorilor sai. Era sigur ca, macar acolo, sacrificiul sau va fi fost apreciat la justa valoare iar darul, folosit cum se cuvine. Dupa ce strabatu campuri insalbaticite, sate parasite si drumuri impracticabile, ajunse in sfarsit, intr-un week-end, intr-un oras la marginea caruia zaceau ruinele unor fabrici imense. Nu gasi nici aici nici tipenie. Strabatu resemnat, adus de spate, strazile pustii si, cand deja pierduse orice speranta, la capatul opus dadu de un politist sprijinit de un Logan harbuit parcat la marginea drumului, dupa o tufa de soc care ii starni placute evocari.

"Buna ziua, om bun, permite-mi sa ma prezint, sunt Prometeu si..."

"Fugi ba, d'aci, ca n-am timp de tine! Ce t'am cerut eu buletinu'?", facu acela plictisit, dupa care adauga printre dinti "ai dracu' de tigani, bah, unde naiba gasesc numele astea?!"

"Doar o mica informatie si imi vad de drum..."

"Ia zi, s-auzim!"

"Am vazut ca asezarea e goala, unde este toata lumea?"

"Bah, poate te-a pus dreaku sa fortezi vreo usa ca-ti mananc ficatii, ma-ntelegi!"

Aceste cuvinte trezira din nou amintirile drumetului, de data aceasta insa nu tocmai placute. Banuise el ceva in legatura cu omul acela inca de cand il vazuse,deasupra chipiului sepcii avea brodat un vultur... Golit si de ultima nadejde, se indeparta tarsaind picioarele. Abia daca mai auzi, din urma:

"Dupa capu' tau unde ar putea sa fie toti, hah? Sunt la gratar flacaii si la berica... incep ei acus' sa apara, sa vezi cate carnete iau io!"
                
                   
                                  

26 comentarii:

Blue Freedom spunea...

Te-ai decis să rescrii mitologia, ai?
:))
Mi-a plăcut! Ca de obicei, umorul tău e de o foarte bună calitate.
Dar să ştii, asta m-a cam întors pe dos:
"...zari in noapte mii si mii de luminite.
(Lasă că pun eu mâna p-ăla de se ţine de clonări neautorizate!)

SOmeONE spunea...

Multumesc, da, cate un "remake" mai ii trebuie si mitologie, caci n-o mai citeste nimeni. :)

Sa nu-mi spui ca, daca pui mana pe clonatorul abuziv, ii mananci ficatii! :)))

SOmeONE spunea...

...mitologiei...
:)

Blue Freedom spunea...

Mi-a plăcut asta cu remake-ul!
:))))))

...Şi ficaţii! Ca să nu fac "opinie separată".
:))

Ramona spunea...

:))
Din nou am ras sanatos citind aceasta mostra de umor elegant, asa cum ne-ai obisnuit!
Am constatat de mult timp ca internetul este populat, din fericire, de multi scriitori talentati, carora anonimatul nu le scade valoarea.

SOmeONE spunea...

Iti multumesc, Ramona! :)
La scriitori valorosi, cititori valorosi!

>:D<

Blue Freedom spunea...

:))
So', ce-ţi mai fac ficaţii?

SOmeONE spunea...

:)
Le-ai pus gand rau? :)

Blue Freedom spunea...

Mmmmmm, puţin şi numai dacă-i musai!
:P
:))))))))

SOmeONE spunea...

Nu ii da ascultare lui Zeus, ai vazut ce-a patit vulturul, saracu'... :))

Blue Freedom spunea...

Am spus deja: numai puţin şi doar dacă-i musai.
Şi tu ce faci acum? Mă provoci?!
:))

SOmeONE spunea...

Putin. Si doar daca-i musai! :P

Ryanna spunea...

:)))))))))))))..aşa este,ca la noi la nimenea!...e plin folclorul român de astfel de expresii barbare,pe care o majoritate le reproduce mecanic,nepunându-şi nici măcar întrebarea vis-a-vis de istoricul lor..ce să mai spunem de,"eu te-am făcut,eu te omor",pe care îl auzi pe la părinţii ce nu mai au argumente în faţa copiilor neastâmpăraţi,şi alte exemple de care nu-mi amintesc acum....

SOmeONE spunea...

:)
Ryanna, adevarul este ca in toate limbile exista astfel de sintagme iar multora din ele este greu sa li se determine originea. Pe mine, cel mai mult m-a intrigat, intotdeauna, expresia "cu scaun la cap" si inca nu am reusit sa dau de urma explicatiei sale. :)

Ryanna spunea...

.)))mare dreptate ai!..mai ales cum că pentru cei care lucrează în birou se spună că"ce naiba face,stă toată ziua cu c...pe scaun"..o amică de a mea furioasă pe o astfel de admonestare s-a exprimat,"desigur stăm cu c...pe scaun,dar gândim cu capul"...acum mă gândesc eu cum că posibil cineva să fi interpretat această exprimare în felul său,inversând-o:))))))))))...

Blue Freedom spunea...

Mmmmmmmmm! Continui să mă instigi?
:)))))))

Dan Ioanitescu spunea...

Buna dimineata Sorine,

Am pregatit pentru tine cateva modeste variatiuni pe tema sub titlul:

PROMETEU SI OMUL CU SAPCA

Dupa cum reiese din text, purtatorul de sapca cu siguranta nu era Ceausescu, caci acesta obisnuia sa poarte cu mandrie proletara o sapca simpla, muncitoreasca, Haute Couture Dior, fara ceaprazuri pe chipiu, fara insemne, nici macar cu un pin discret cu secera sau ciocanul, sau cu amandoua.

Vulturul brodat pe chipiul conlocutorului era cu siguranta bicefalic, imperial, caci daca ar fi fost un vultur normal, romanesc neaos, replica lui ar fi putut fi:
"iti mananc ficatul!".
De unde putem trage concluzia ca sapca era de provenienta fie bizantina, fie muscaleasca, fie nemteasca, numa' romaneasca ba.

Daca insa in locul conlocutorului cu sapca ar fi fost un conlocuitor cu sapca (exclusi gaborii cu palarie), care dupa cum se stie este oricand gata la orisice sacrificiu, pentru castigarea in imagine si simpatie, de buna seama ca acesta ar fi fost de mult mai cooperant si chiar l-ar fi imbiat pe Prometeu la un festin pe cinste cu_cuvintele:
"hali-mi-ai drobul!".

Desigur daca acelasi episod s-ar fi petrecut in Italia bunaoara, unde Prometeu ar fi intalnit o agenta de politie, caci carabiniera nu imi vine sa-i zic, cu acelasi cu vultur pe sapca, altfel ar fi stat lucrurile. Sunt ferm convins ca ea, suflet crestin si prin urmare milostiv, ar fi fost dornica sa renunte la vultur in favoarea lui si chiar sa imparta cu el ficatul pe din doua. Replica ei ar fi putut sa sune astfel:
"mangia la mia fica!"

Bine cel putin ca nu a fost intampinat in China cu un : " 吃你的肝 " caci n-ar fi inteles bietul in veci, la ce sa se astepte.

Nu tot astfel ar fi stat lucrurile in Franta, caci si-ar fi putut pierde odata cu ficatii si credintele stramosesti, caci fonetic vorbind, nu-i nicio diferenta intre "Je mangerai tes foies" si "Je mangerai tes fois". Si chiar presupunand ca ar fi inteles sensul exact al cuvantului "foie", oricum, l-ar fi bagat definitiv in ceata daca ar mai fi folosit si expresia "ma foi". Ian auzi cum suna:
"ma foi, je vais manger tes foies"

Si unde mai pui ca, in marea lor maiestrie gastronomica, ar fi fost in stare sa-l exploateze pe bietul Prometeu si sa-l indoape ca pe o gasca, urmand apoi sa-i comercializeze ficatul sub forma de "terrine prométhéene de foie gras". Pai te pui cu francezii cand vine vorba de delicatese, moncher !?

SOmeONE spunea...

:))

Dane, interesante si subtile variatiunile tale, impletite cu umor de pamfletar de cea mai buna calitate. Si pentru ca am "mirosit" o micuta capcana, iti explic "geneza" textului: initial a fost "brodat" pe marginea expresiei din titlu iar ca mijloc am ales parodierea mitului cu pricina. Totul trebuia sa se termine acolo, dar, spre final, nu am rezistat tentatiei de a lansa "sageata" catre zona dureroasa (am omis ghilimelele intentionat, aici). Ascutita sau boanta, cu siguranta nu e otravita, nici macar cu suc de capsuni. Dupa cum am scris pe antet, incerc sa fiu cat mai sincer dar in privinta impartialitatii nu promit nimic. :)
Te astept mereu cu placere! :)

Dan Ioanitescu spunea...

Buna dimineata Sorine,
:)
Desigur, desigur ca mitul parodiat de tine este mult mai suculent... :) si evident mult mai ofertant, datorita trimiterilor aluzive in zonele politice, economice, sociale si culturale, etc.

In ceea ce priveste insa comentariile, eu am ales din comoditate, ba hai sa-i spunem pe sleau, din lene intelectuala,:)) doar latura usor mai accesibila si prin urmare mai usor de comentat.

Dincolo de faptul ca mi-a placut foarte tare textul, caci stiu bine ca nu-i usor sa dansezi cu ideile, ba inca uneori sa faci balet cu ele, asa cum faci tu bunaoara, chestiune care de altminteri tie iti vine natural, caci de-acum ai un stil literar matur, cu o frazare curgatoare, antrenanta si eleganta, uite ca ideea de a aduce intr-o re-poveste personaje mitologice, care au deja o identitate si o personalitate preformate in inconstientul colectiv, mi s-a parut exceptionala. Si iata ca tu acum ai deschis o usa spre ceva foarte interesant de exploatat dpdv literar si anume un fel nou si neasteptat de a face ca personaje cunoscute din operele diversilor scriitori din toate timpurile sa poata fi puse sa interactioneze in contexte noi. Mai clar, ca sa nu ma-nfund in generalitati, ma gandeam cum ar fi daca ar fi, ca Ion al lui Rebreanu sa o-ntalneasca pe Ana Karenina, pe Micul Print, pe Gargantua, pe ciobanasul din balada Miorita, pe Fefeleaga.... etc, etc. Si bineinteles ca nu neaparat Ion, orice personaj literar contrapus oricarui alt personaj, ar putea da nastere la situatii cu totul neasteptate. Probabil ca, in astral, acolo unde toate personajele literare chiar au prins viata, ele interactioneaza deja si mai mult ca sigur ca ar trebui ca acolo sa existe o babilonie delicioasa.

Si ca sa nu ma dezic :)) si sa nu iesim cu totul din tema ospitalitatii, iata cam cu ce te-ar putea servi unii chinezi, chiar la ei acasa:

http://www.click.ro/news/extern/pare-pui-fiert_0_1184881581.html

:))

SOmeONE spunea...

:)))
Iata unii care au trecut de la vorbe la fapte! Si cred ca ar fi singurul caz in care un client s-ar indigna daca i s-ar servi un produs original si nu unul copiat. :)))

Dane, iti multumesc pentru aprecieri, dar usa pe care tu spui ca am deschis-o eu, in realitate este ditamai arcul de triumf peste o autostrada cu doispe' benzi pe sens si a fost exploatata pana la epuizare si la reducere la absurd. E suficient sa ne amintim de miile de "variante" ale Mioritei si Scrisorii a Treia. Bineinteles, abusus non tollit usum, dar riscul caderii in desuetudine e mare, mai ales pe taramul literar contemporan, plin de nisipuri miscatoare. Din pacate pentru noi, micii "mazgalitori", literatura pare sa fi ajuns intr-o etapa de supra-saturatie in care toate stilurile au fost deja repropuse si ras-repropuse, slefuite si lacuite, mixate si algoritmate. Orice ai scrie suna ca un plagiat si orice critic de mana a treia ar putea sa te desfiinteze demonstrand "sursele de inspiratie". Iata de ce nu se mai "nasc" scriitori ci doar un soi de DJ, condamnati sa fabrice doar "remake" -uri cu succes efemer. Asta ma induce sa consider ca, poate, ar fi nevoie de o Apocalipsa a culturii pentru a se putea accede la un nou ciclu. :)

Dan Ioanitescu spunea...

He, he.... Foarte frumos spus. Si corect. Dar nu asa de departe am vrut sa ajung si nici atat de precis. Ma gandeam doar la o nisha pe care acum mi-am adus aminte ca au exploatat-o scenaristii de seriale de televiziune, cand, intamplator, aduceau cate unul sau mai multe personaje din alte seriale cunoscute, care se desfasurau in acelasi timp cu al lor, sa interactioneze cu eroii propriului serial.
:)
Poate ca nu am dezvoltat prea indestul subiectul. Stilul literar al noului creator, indiferent cum arata el si cine este noul creator, poate tine la un loc printr-o actiune bine condusa, personaje literare imprumutate din alte opere, care vor interactiona conform caracterului lor, (la care bineinteles ca lucrat cu minutie fiecare autor in parte), personaje care vor conduce, presupun eu, la conflicte si situatii mai mult decat neasteptate. Practic nu mai este nevoie sa reconstruiesti caracterele si profilele psihologice ale eroilor, acestea fiind deja prezente in mintea cititorului, din lecturile consacrate (pe care se presupune ca le-a parcurs).

Daca l-ai lasa bunaoara pe Ion sa aiba pareri, eventual cateva dialoguri cu baciul moldovean din Miorita, inainte de sinucidere, daca l-ai pune pe Ostap Bender sa planuiasca unele lucruri cu Catavencu in privinta Coanei Chirita, daca l-ai aduce pe Falstaff si pe Jean Valjean la Cina cea de Taina, (convenind ca si Noul Testament este pana la urma tot unn soi de culegere de povestiri), daca l-ai angrena Stalker (Calauza) sa ii plimbe pe Iisus, pe Adrian Leverkühn, pe Alexis Zorba si pe Dinu Paturica prin Zona, lasandu-i pe fiecare sa interactioneze dupa pofta inimii si dupa cum le e felul, daca, daca, daca.... :))

Aici am vrut de fapt sa apas. Poate ca ce-mi imaginez eu s-a mai intamplat. Acum dupa dialogul cu tine, tot mai mult inclin sa cred ca da.
:)))

SOmeONE spunea...

O adevarata orgie transcedentala! :)))
Desigur, s-ar putea face toate aceste "incrucisari" si nu pot sa neg ca, strunita bine, ar putea iesi o delicioasa parodie. Poate chiar mai mult decat atat. Strict pentru "consum", insa. :)

Maria spunea...

Rar mai intru, va citesc, drag mi-e de voi.
Fug o vreme la mare, la aer.
Las salutari si ganduri bune tuturor !
:)

SOmeONE spunea...

Si noua ni-i drag de tine! :)
Vacanta frumoasa, Maria, cu mult soare si tot restul! >:D<

Maria spunea...

Multumesc, la fel. :)
>:D<

Anonim spunea...

As dori sa-mi spuna cineva, daca stie, care este etimologia expresiei "plin(a) ochi". Nu am gasit nicaieri vreo explicatie...

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)