-

-

vineri, 5 noiembrie 2010

Iertările

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi


văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock


ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând


ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi


şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv


ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Adrian Paunescu (20.07.1943 - 05.11.2010)

joi, 4 noiembrie 2010

Apa si nisip

- Mai pune nitelusa apa aici, nu vezi ca s-a uscat si se darama?
- Unde?
- Aici'sa, pe coada, tolomacule, da' usurel ca se duce tot la vale!
- Aaaa, de ce ma faci tomolac, lasa ca te spui io lu' mami... Si sa-ti pui apa singur, bineee? Ca io nu ma mai joc!
Soarele puternic al amiezii toride imprumuta reflexe aurii ciufului saten al baietasului care, cu botisorul tuguiat a dispret, tranti galetusa de plastic rosu. Apa revarsata din aceasta fu absorbita instantaneu in nisipul fierbinte al plajei unde desena o mica harta de culoare inchisa. Se lasa sa cada in fund de pe piciorusele marcate ici si colo de cate o zgarietura in diverse stadii de vindecare si isi cuprinse genunchii cu mainile, privindu-si fratele mai mare piezis. Acesta era bronzat ca un corsar si obligat de mama-sa sa poarte nesuferita aceea de canotiera, alba la origini, dar acum de un gri foarte asemanator cu a nisipului din care facea sarguincios un soi de turte umezite cu apa, pe care le adauga movilei diforme dinaintea caruia statea inghenuncheat. Tiparind concentrat cu palmele mici, facu o strambatura elocventa, "ie-te fleosc!", dupa care indica cu un scurt semn din cap galetusa abandonata unei fetite abia-abia mai rasarita decat tancul cel suparat. Aceasta deja trepida si, cu rasuflarea taiata, insfaca galetusa fara sa mai astepte alt indemn, tasnind ca o zvarluga catre valurile lenese aflate la doar cativa pasi. Se intoarse triumfatoare, tinand cu atentie toarta de plastic pentru a nu risipi nici macar un strop din pretiosul lichid. Era atat de serioasa si concentrata incat multimea vilegiaturistilor ce treceau in sus si in jos, plimbandu-se si savurand mangaierea valurilor pe picioarele desculte, trebuia sa o ocoleasca cu grija, ocrotind-o cu bratele intinse si zambind amuzata. Aseza cu si mai mare grija recipientul plin ochi la indemana negriciosului cu maieu, dupa care se ciuci cu coatele sprijinite de genunchi si barbia in pumnisori la doi pasi distanta, suficient cat sa nu il deranjeze in miscari pe "sef". Nu inainte de a-l sageta cu o privire malitioasa pe micutul rebel care sapa nervos cu calcaiul un sant in nisipul pe care sedea. Acesta, demn, isi sterse nasul umed cu dosul palmei pline de graunte de nisip si se prefacu interesat de o hidrobicicleta aflata in larg, aproape de geamandurile burticoase si saltarete.
- Cristinuca, inca o galetusa si suntem gata.
Fetita tresari placut la auzul diminutivului si zbura sa indeplineasca ordinul atat de delicat exprimat, lovindu-se in treacat de doua-trei persoane care, nu's de ce, tocmai in dreptul lor se oprisera, parca nu ar mai fi fost si alte locuri de admirat marea! Intra in apa racoroasa pana la genunchi, infiorandu-se si avand grija sa nu isi ude chiloteii de aceeasi culoare cu galetusa, nuanta ei preferata. Intorcandu-se catre mal se vazu nevoita sa impinga cu o manuta umeda cateva pulpe, unele fine, altele musculoase si paroase, apartinand curiosilor de mai devreme, intorsi acum catre plaja, pentru a razbate catre locul unde o astepta Maria Sa. Apropiindu-se, intelese ce trezea curiozitatea trecatorilor care se opreau zambind admirativ. Din gramada informa de nisip umed, mainile mici ale "mesterului", agitandu-se cu repeziciune, aici adaugand, aici inlaturand, netezind si mangaind, facusera sa se nasca un delfin, destul de stangaci modelat dar foarte sugestiv. Daca te indepartai putin, aparea chiar veritier si atragea privirile tuturor, creand un soi de eveniment in platitudinea dupa-amiezei lenese. Vazand interesul pe care toti acei adulti - de obicei mai degraba aplecati spre a ignora persoanele de "talia" lor - il aratau pentru mica sculptura la care, la urma-urmei, contribuise si el, ba mai suferind si insulte nedrepte! piticul cel ciufulit si cu fata spoita de nisip uita de suparare si isi facu de lucru si el pe langa nou-nascutul delfin, bomband micutul sau piept si privind cu aer complice cand catre multime, cand catre fratele sau cel ocupat cu ultimele retusuri. Oricum, chiar sa fi vrut sa-si duca la capat intentia paracioasa de mai devreme, uitase cuvantul acela complicat, duca-se incolo de suparare!
Grupul de spectatori ad-hoc devenise destul de consistent iar echipa celor trei copii avea parte de un nesperat si nepremeditat moment de glorie. Multi dintre cei in trecere se simteau datori sa isi manifeste simpatia prin mangaieri sau chiar ciufuliri amicale ale micutelor capete. Celui maricel, in special, ii straluceau ochii intr-un mod ciudat, era prima sa "baie" de notorietate! Sentimente nedeslusite ii traversau mintea si il faceau sa se simta chiar si mai bine ca acea data cand luase un premiu fruntas la un concurs scolar. Oarecum fastacit, isi facea de lucru ajustand inutil pe ici pe colo silueta de nisip. Cel mai mult il tulbura un tinar atletic, cu ochelari de soare fumurii si bandana legata smechereste, putin pe sprancene. Venise aproape de tot si la rastimpuri pufnea dispretuitor, mai ales la auzul comentariile mai elogioase. Parea singurul care nu aprecia defel vremelnica sculptura de nisip. Baiatul se stradui sa il ignore si isi vazu in continuare de treaba, stropind cu palma facuta caus nisipul care, sub soarele fierbinte, incepea sa-si piarda din omogenitate. Cand se hotara se ridice privirea, tanarul cel arogant disparuse, asa ca se mai relaxa si incepu sa ii inghionteasca amical pe mai micii sai tovarasi, fericiti de asa nesperata atentie din partea sa. Curiosii devenisera atat de multi incat aproape ca nu se mai putea intrezari marea prin furnicarul de picioare si corpuri bronzate. Dar dintre ei, doar cativa mai priveau la micul delfin, in treacat, apoi si acestia se grabeau sa se intoarca cu spatele, atentia fiindu-le captata de ceva ce se petrecea la doar cativa pasi mai incolo, chiar pe fasia pe care valurile o mentineau mereu umeda. Descumpaniti de brusca scadere a popularitatii, copiii se strecurara si ei prin multime, incercand sa vada mai bine ce se intampla de cealalta parte. Dadura cu ochii de nimeni altul decat tanarul cel cu bandana si ochelari de soare care, in mijlocul acelui semicerc uman, din cateva miscari ale bratelor sale mari si puternice, ridicase o movila alungita de nisip umed pe care, cu gesturi sigure si experte si cu o rapiditate incredibila, o modela plasmuind ca prin minune o magnifica sirena cu coada de peste si sanii goi. Era atat de expresiva incat, la inceput sporadice, apoi din ce in ce mai dese, se pornira aplauze din multime. Un domn mai in varsta, blazat si alb ca branza, recunoscu in tanarul, care acum poza unui grup de turisti straini, alaturi de creatia sa, un notoriu artist plastic bucurestean. Intr-adevar, a doua zi in presa locala aparu o stire care confirma, publicand si o fotografie, identitatea sculptorului care, din mijlocul persoanelor dornice sa ii stranga mana, se intoarse si zambi sarcastic pustiului negricios cu maieu de culoare nedefinita. Acesta, luandu-si de mana cei doi fratiori, iesi cu greu din gramada umana si o porni catre sirul de umbrele de pe plaja. Vru sa mai arunce o ultima privire micului delfin, dar cand il cauta nu reusi sa vada decat nisip rascolit de picioare si o galetusa de plastic, rosie si turtita, ca o idee proasta...
                                
                              
                           
 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)