-

-

vineri, 18 decembrie 2009

Omagiul meu...

                                                                                       

                                   

  Rugăciune


                                      Tatăl nostru carele eşti în ceruri
                                         coboară, de eşti, pe pământ
                                             şi opreşte viforul morţii
                                               şi fă din căşti pălării
                                          şi mângâie feţele morţilor
                                          păstrându-i în viaţă pe vii
                                      şi stai printre noi de ni-eşti tată,
                                        din sângele scurs făcând vin
                                             şi fă din oricare armată
                                                     alaiuri civile.

                                                                             (Eugen Jebeleanu)
                            
                              



Vali Sterian - Vino Doamne

                                                    

14 comentarii:

Excalibur spunea...

:)
E mult dor de pace si senin in sufletele oamenilor. Frumoase versuri.

SOmeONE spunea...

Asa cred si eu. :)
Nu am nici un merit in privinta versurilor.

Excalibur spunea...

Am vazut ca ai postat autorul. Eu nu le stiam. Ai meritul ca le-ai postat.
Si ca ai iscat un moment de pace si frumos pe blogul tau, de care am beneficiat si eu si-ti multumesc pentru el. :)

SOmeONE spunea...

:)

Edelweiss spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Cristiana spunea...

Si eu iti multumesc, Sorin!
E bine cand ne saturam de razboi....

heramariana spunea...

Bune versuri, si valabile si azi in lume.
Daca tot se da premiul "Nobel pentru pace" , celor care fac razboaie...
Daca tot s-au dat peste cap valorile... macar tu, SO, ai postat o VALOARE ROMANEASCA!

SOmeONE spunea...

Sincer, ma asteptam ca aceasta postare sa ramana la 0 comentarii... Cineva va spune ca este scontata, poate fortata, sau pur si simplu ipocrita. Nu ma intereseaza.
Stiu doar ca prea multa lume, in prea multi ani, cuprinsa de febra apropiatelor sarbatori, uita sa se opreasca o clipa si sa isi indrepte gandul spre aceia care, acum aproape o vesnicie, au lasat sub pomul de Craciun cadourile nedesfacute...
Am vrut initial sa povestesc experienta mea din acele zile. Se voia ceva scurt insa m-am asezat pe scris si am uitat sa ma mai opresc. Nu am reusit sa pot zugravi doar in cateva cuvinte sarace tot ceea ce am simtit atunci. Si chiar nu doream sa fie doar o naratiune seaca, cu iz de laudarosenie. Apoi, mi-am dat seama ca, oricum, este nepotrivita in aceste momente. As simti-o ca pe o anumita deturnare a atentiei, ca o blasfemie asupra celor care nu mai pot sa isi scrie memoriile. Eu mai am timp. Povestea o veti citi, dar nu acum. Astazi "scena" trebuie sa le fie dedicata Lor, fara patimi si fara frustrari.
Din comentariile voastre am inteles ca si voi stiti asta. Putine cate sunt, reprezinta pentru mine si vorbesc despre voi mult mai mult decat cele formate din trei cifre, de la postarile anterioare. Va multumesc eu voua! :)

SOmeONE spunea...

De fapt, am o mare rugaminte la toti cei care citesc aceste randuri: putem sa o chemam o leapsa, se fac atatea in blogosfera... Aceasta insa, poate sa depaseasca tenta de joaca si poate fi o mica contributie a noastra, a blogerilor, stiind din alti ani ca presa se ocupa de eveniment mai mult in scop scandalistic.
Am sa va rog, dar nu e obligatoriu, sa copiati imaginea de la mine si sa o postati, chiar si fara cuvinte, in pagina voastra. Nu vreau sa apara absolut nici un fel de link, doar imaginea, si indemnul vostru catre altii de a o perpetua. Ce ziceti, va prindeti? :)

Maria spunea...

Eu nu am blog cu vizitatori, dar imi place poezia, la fel de mult ca si imaginea.

andreiradu spunea...

Eu preiau cu drag imaginea, insa versurile despre si cu morti, ma zgribuleste!
Doamne-Doamne nu este aici, decat in tot atatea bucatele cati oameni sunt.
Frumos dar trist!
Te salut cu drag, Sorin!

Cristiana spunea...

Am preluat rugamintea ta, Sorin, am si eu suflete care au plecat in acele clipe, sau dupa, in circumstante legate strans de evenimentele din decembrie '89...
Inca o data, multumesc.

heramariana spunea...

Eu am preluat doar versurile, la candela nu ma stiu.
Sa fie pentru sufletele celor ce au fost jertfiti degeaba...si pentru durerea celor care au ramas...

Dan Ioanitescu spunea...

Sorine,
Am preluat.
Dumnezeu sa-i odihneasca!

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)