In memoriam...

                  
                

                  

Spunem deseori ca lumea este mica... Atunci cum se explica ca reusim sa ne indepartam atat, uneori la distante siderale, de oamenii care ne-au fost dragi candva, tovarasi cu care am impartit un crampei din calatoria noastra spre necunoscut? Cum se face ca ne ajung din urma doar vestile nenorocirilor, prin emisari ocazionali? Daca lumea e mica, de ce pe zi ce trece locuim atat de aproape de atat de cunoscuti straini? Iar din amestecatura grea ca un mâl de conventionalism, pudori, orgolii sau vanitati, interese, nesimtire si pragmatism, amnezie, de ce, totusi, doar ATUNCI zabovim o clipa pe frunza unui nufar pudrat de regrete? Pe cine evocam de fapt, pe ei sau pe noi insine?...


Odihneste-te in pace, draga prietena! Ar trebui sa inclin capul si sa pastrez o viata de reculegere in amintirea persoanei tale solare. Dar sunt un neputincios si stiu ca voi aluneca curand de pe frunza curata, inapoi, in mâlul frenetic...
                        

Perpetua iarnă

              
                           
A mai trecut un an peste morminte
Si parca le-a facut ceva mai mici;
Ecouri vagi de bocet, putrezite,
Revin, dar ne gasesc tot mai calici.


In cine sa mai fie aducere-aminte
Cand toti am devenit maturi, bunici?
A mai trecut un an peste morminte
Si iata, le-a facut ceva mai mici...


                                                                                    Mestesugite cruci, tocmite din cuvinte,
                                                                                    De care, poate, ne jenam acum,
                                                                                    Nu-s bune ca podoabe de Craciun;
                                                                                    Uitate zac prin magazii de recuzite
                                                                                    Iar anul trece peste noi, morminte...
 
                   

Decembrie...

Iertările

tu să mă ierţi de tot ce mi se-ntâmplă
că ochii mei sunt când senini când verzi
că port ninsori sau port noroi pe tâmplă
ai să mă ierţi altfel ai să mă pierzi


văd lumea prin lunete măritoare
şi vad grădini cu arme mari de foc
sub mâna mea deja planeta moare
şi în urechi am continentul rock


ai să ma ierţi că sunt labilitate
că trec peste extreme fulgerând
ai să mă ierţi preablânda mea de toate
eu sunt nemuritorul tău de rând


ai să ma ierţi că nu pot fără tine
şi dacă n-ai să poţi şi n-ai să poţi
mie pierzându-te-mi va fi mai bine
eu tristul cel mai liber dintre toţi


şi cum se-ntâmplă moartea să le spele
pe toate-nobilându-le fictiv
ai să te-apleci deasupra morţii mele
şi tot ai să mă ierţi definitiv


ai să mă ierţi în fiecare noapte
şi-am să te mint în fiecare zi
şi cât putea-va sufletul să rabde
cu cât îţi voi greşi te voi iubi

Adrian Paunescu (20.07.1943 - 05.11.2010)

Cu smerenie...

                                     
                                          

                          
                           

Omagiul meu...

                                                                                       

                                   

  Rugăciune

                                      Tatăl nostru carele eşti în ceruri

                                         coboară, de eşti, pe pământ

                                             şi opreşte viforul morţii

                                               şi fă din căşti pălării

                                          şi mângâie feţele morţilor

                                          păstrându-i în viaţă pe vii

                                      şi stai printre noi de ni-eşti tată,

                                        din sângele scurs făcând vin

                                             şi fă din oricare armată

                                                     alaiuri civile.

                                                                             (Eugen Jebeleanu)

                            

                              



Vali Sterian - Vino Doamne