Amigdalita, sare si antiderapant

                                   

Februarie tarziu... Pe deasupra, bisect. Ziua aia in plus, imi sta fix acolo, da. Douas'patru de ore de cenusiu suplimentar...
Toate flendurile astea grele, captusite, matlasate, infoiate, cu gulere, cu glugi... Basca ghetele. "Tlonc, tlonc, ploc, ploc, târş, târş!..." Pe trotuarele si pe strazile albite de sare, patate de caini si stirbite de "antiderapant" invernal. Care, dupa topirea zapezii, isi inverseaza rolul devenind un optim derapant. Si distrugator de talpi tintuite. "Daca tarai mereu picioarele alea..." spunea mama acum , cred, o suta si mai bine de ani. Iar eu, un mic cosmonaut, nu mai aveam , macar, puterea de a ma lamenta, oricum, stiam raspunsul. Daca nu ma imbrac gros, raceala, amigdalita si de consecventa, siringa! "Da' nu mai e zapada, a trecut iarna!" "Ai uitat povestea babei?!" Hm, asa este... Cum o fi facut, frate, sa duca in spinare sapte scurteici? Tre' ca avea amigdalele mai mari decat pumnii si sensibile mai dihai ca o mimoza... Si putea si ea sa stea dracului acasa in ziua aia, ce n-avea meteo la televizor?! "Mama, ma dor picioarele... si mi-e cald!" "Hai, ca aproape am ajuns". E clar, nu ma va lua in brate... Am sa car singur mandrete de bocanci...

Da, metropola este deprimanta zilele astea. Bananierul din curtea vilei vecine, anul acesta a ridicat steagul alb. Si-a sprijinit foile late si stufoase pe barele gardului si fâşâie sec si ursuz, nu-l convinge prea mult vanticelul asta dezmortit. Masinile parcate pe marginea strazii au toate, fara exceptie, aceeasi culoare sura si cearcane de pamant pe parbrize. Asteapta rabdatoare sa se mai razbune cerul asta etern plumburiu, si sa scape stapanii de obsesia legilor lui Murphy. Cred ca si ele mor de nerabdare sa lepede cauciucurile "de zapada" carora nu le-au inteles rostul niciodata. Se invart doar prin oras!... Unde, e plin de antiderapant! Prea plin! Dar lanturile? Nu le poarta, saracele, de mai bine de trei luni in portbagaje? Douas'cinci de kile de fieratanii. Niciodata folosite, ni-cio-da-ta! Sa speram ca stapanul si-o aduce aminte sa le dea jos, in martie, nu ca in anţărţ, in august... Noroc ca masinile nu au, ca si copiii, gura sa intrebe. Lor ce li s-ar mai istorisi drept pilda? Poveste Babei Cisterna, impotmolita pe Oituz?
Si acuma, grozavia asta cu anul bisect! O alta interminabila zi de adaugat in coada iernii. Da, dar de la Intai, gata cu povestile! Vie toate babele, mosii, stramosii si alte sperietori, de la Intai - masina la spalat si matlasatele in dulap, cu graunte de naftalina in buzunare si in glugi! Pantofi sport in picioare! Stiu, cu proverbialul meu ghinion, exact a doua zi am sa tremur si am sa bat marunt din buze din cauza brustei si "neprevazutei" scaderi de temperatura (acu' pricep de ce nu se obosea Baba sa asculte la meteo...) Si am sa privesc cu mila si la caroseria patata de pojar. Dar, la naiba cu toate, in fond, amigdalele mi le-a scos (aproape pe viu!) un doctor-colonel de la Spitalul Militar, acu'... demult, oricum. Pe data de Intai, daca nu fizic, psihologic intru sigur in primavara! Howgh!
          
                    

Hah!

               
- Salut!

- Sal...

- Supărat?

- Eh...

- Probleme?

- Hâmm...

- Grav?

- Nah!

- Păi?

- Deh... Nţţ!

- Atunci?

- Aş!

- Totusi...

- Mhmm.

- Ok...



(Pauza...)



- A plouat ceva...

- Fiuuu...

- Mai e si frig...

- Îhî!

- Si noroi...

- Blehh!

- Toamna grea...

- Mmda!

- Pe langa criza...

- Ţţţ, ţţţţ!

- Plus guturaiul...

- Pfoah!

- Basca medicamentele...

- Câhh!

- Sa tot traieşti...

- Eheee...

- Sting veioza?

- Dap...

- Noapte buna, iubitule!

- .........

- ?????

- Hchorrrr... fiuuuu...

- Ah!   

            

Oful omului potrivit

                                              

Teribil sunt de suparat
Pe curve, pe americani,
Pe musca pusa la arat,
Pe homosexuali si talebani!


Pe ziaristi si pe evrei,
Pe cine nu imi da dreptate,
Pe pocaiti si pe femei,
Pe cine rade pe la spate!


Pe mama care m-a facut,
Pe al' de-a asfaltat soseaua,
Pe birocratul cel ciufut,
Pe cine mi-a facut safteaua!


Pe Dumnezeu si pe postas,
Pe cine a scumpit benzina,
Pe smecherasul de oras,
Pe cine ia la timp chenzina!


Pe criza, bursa si pe banci,
Pe marinelul razgaiat,
Pe diplomati si pe tiganci,
Pe toti acestia-s suparat!


Dar cel mai rau sunt suparat
Ca nu am reusit, macar,
Sa trec aici la noi, in sat,
Examenul la postul de vacar!
            
               

Gingasie

                               

"Iubiti si cainii vagabonti"
Ne indemna un bloggher
Sensibil si placut de toti,
De meserie... hinggher.
                
                    

Copyright, ma non troppo

                        
                   
                      
Ai incercat in suflet sa-i citesti
Ca intr-un manuscris de anticariat
Te asteptai, pesemne, sa gasesti
O seama de cimilituri; de nu ghicesti
Raspunsu-i scris la urma, rasturnat.


Ai fi stiut ca-i greu, aproape in zadar
Si nu ai mai zambi, atata de-amar,
De cercetai mai inainte, intr-al tau;
La toti ni-i cartea un improvizat ierbar
Cu file galbene, pe care se citeste rau.


Petala unei roze o vezi aici, presata,
Dincolo e trifoiul, trifoi-cu-patru-foi;
Un spic din graul verii, iar macii sunt in doi;
O frunza ruginie, usor decolorata...
Sunt semnele de carte, stiute doar de noi.


Indepartand simboluri lipite de cuvinte
Ti-ar trebui un secol, ti-ar trebui o viata,
Si multa, mult prea multa luare-aminte,
Sa-i intelegi ascunsa, adevarata fata,
Povestii asternute cu slova neciteata.
            
                    
                  

Unui "artist" agramat

              
               

  Personajul nostru
  E de moda veche;
   Scrie cum aude
(Cam intr-o ureche)
           
                 
              

Rondelul menestrelului orb

                           
                            
In marele oras, la colt de stradà,
Un menestrel vioara isi struneste
Cu glas melodios, recità o baladà
Si trecàtorilor gràbiti o dàruieste.


Iar pàlària-i, pe o veche ladà,
Asteaptà un obol, nàdàjduieste...
In marele oras, la colt de stradà,
Un menestrel vioara isi struneste.


Cu stoicism rusinea-si rabdà
E doar o pàlàrie si vorbi nu poate;
De càsti, urechile ce trec sunt astupate
Stàpanul orb nu poate sa le vadà.
In marele oras, la colt de stradà...

by Some1                   
                          
                          

Xilofon citadin

              
               
          
Un artist magnific, altruist mi-a oferit astazi un concert la domiciliu. Sub cortina neagra-plumburie, uvertura a debutat cu un rapait infundat de colosale timpane ce si-au rostogolit notele grave in evantai. Au zburat maiestuoase catre linia subtire de lumina a orizontului si s-au intors obosite, surde, sa esueze pe acoperisurile de tigla tremuranda. Un scurt moment de liniste impalpabila, apoi, la inceput stins, ca un susur nedeslusit, inaintand in crescendo sustinut, mii de degete s-au unit intr-o darabana universala, coplesitoare, ca un planset silentios, liberator, diluviant, a cuiva pe care nu stii cum si nici nu vrei sa-l intrerupi. Preludiului i s-a alaturat apoi un alt virtuos interpret, imprimand cadenta cu rafale de cercuri rupte, le auzi si poti sa le si vezi dansand pe panza asfaltului, pe un acoperis plat si redevenit brusc tanar. Partitura sa e speciala, confera corpozitate si plenitudine: siuuuuuuu!... Deodata, se opreste lasand sa intre in scena sunetele sprintare ale catorva graunte de gheata ce isi sfarsesc picajul abrubt pe betisoarele subtiri ale antenelor, pe balustrazile si parapetele de metal ale balcoanelor care, nu te-ai fi asteptat, stiu sa surada. Maestrul coboara decis bagheta si audienta tresare: formidabila lovitura de gong de arama, urmata de reverberul a milioane de tobe ascunse in cele patru zari! Semnal pentru degetele invizibile care isi intetesc cadenta, mai mult si mai mult, pana ce devine totul un fluviu continuu, un sunet unic, salbatic si dominant, desteptator de spaime ancestrale, uitate sau nebanuite. Gongurile se sfideaza, incercandu-si puterile, cel din stanga, cel din dreapta, urmat imediat de cel dinspre nord; acaparate de competitie isi lanseaza sageti ucigatoare ce sfasie cortina plumburie, invartejind-o si facand-o sa geama. Wagner ar fi palit de invidie daca ar fi putut sa asiste, alaturi de mine, in cadrul ferestrei, la asa minunata demonstratie de forta! As fi fost curios cum, in ciuda geniului sau, ar fi putut imagina si transcrie pe portativ finalul, toata acea armonie in decrescendo, punctata de inegale rostogoliri de tunet, din ce in ce mai moi, chemand in minte imaginea unei redutabile feline irascibile ce se ostoieste, obosita. Cu siguranta insa, uitand de toate, s-ar fi extaziat si ar fi izbucnit in aplauze la prodigioasa plecaciune de final a Maestrului, revarsat intr-un imens, ireal arc de cerc irizat, desenat pe fondul cortinei si pe care in van am incercat sa il imortalizez pe pelicula. Va trebui sa ma credeti pe cuvant.


                        
                    
             

Feerie daltonista

                        
          
O grimasa de frica sub un zambet de fard,
Asezat la o masa ca sa joci de hazard.
Cazinoul acesta, cu ordin de sus,
E in drept sa permita "il jeu roulette rousse"


Devize de viata, scuturate de praf,
Pe lespedea neagra ti se scriu, epitaf.
Nu plangi, nici te bucuri; esti mort, deacum,
Cadavru, intr-o lada, sau o urna, de scrum...


Murim sanatosi dupa o viata bolinda -
Siluete de mosi, desenati pe oglinda
Ce-au jucat intr-o piesa stangaci regizata,
Pe o scena rulanta, cu cortina lasata...


Intr-un film colosal, despre sex, despre bani,
In care actorii isi tot spun "La multi ani!"
Cu guri de recuzita, dar tare ma tem
Ca frumoasa urare e de fapt un blestem...
 
 
by some1
 
 
 
 
                   
                                       
                                    

Ameno

<< Te salut, preafericitul meu vecin de pe norisorul de sus, cum o mai duci cu viata eterna? >>



<< Ohooo, ce ma bucur de intalnire, a trecut ceva nontimp de cand nu ne vedem! Bine, multumesc, putin cam ocupat dar plin de extaz, oricum. Preasenina ta sotie ce mai face, sper ca a trecut cu bine peste acel necaz!>>


<< Da, multumesc, de intrebare, acum si-a recapatat linistea, sigur, nu i-a fost usor. Tocmai ei trebuia sa i se intample, auzi dumneata, sa mostenesti coscogeamite mosia si tot acel patrimoniu, asta iti poate pune cruce...>>


<< Intr-adevar... Si cum ati scapat de belea, in final? >>


<< A, am fost putin josnici, dar alta solutie nu aveam... Am donat totul unor orfelinate si case de batrani, acolo jos... >>


<< Hmm, lasa ca se putea si mai rau... Sa daruiesti la saraci, spre exemplu - ar fi fost pierduti iremediabil! Dar sa lasam lucrurile triste, spune-mi mai bine, am vazut ca ti-ai "tras" un nou Dostoievsky, complet in piele, cu titluri aurite... complimente! Cu toate ca ceva nontimp inainte am avut si eu un Esenin, parca as prefera marfa greceasca, nu stiu, poate un Aristotel, asa cum are un preaimpacat coleg de odihna de-al meu....>>


<< Eh, natural, comparatia nu rezista, insa eu sunt multumit, raportul pret-calitate este mai mult decat satisfacator. La cate pacate l-am platit, as putea spune ca am facut o afacere grozava! Cu diferenta pana la un Aristotel sau chiar un Hemingway, mi-am mobilat si norisorul cu cateva piese de Bach si Shostakowich, iar copiilor le-am luat cate o pereche de aure de cea mai buna marca. >>


<< Daca as putea, as fi invidios, preacuratul meu prieten! Insa stiu ca frumusetea dumitale de cont, doldora de pacate sunatoare, nu ti-a picat din aaa... supracer, ci ai platit un pret greu... E drept ca acum sa te bucuri de el! >>


<< Multumesc, multumesc, mi-a facut placere sa te revad insa acum trebuie sa fug, am un colocviu la biroul de personal al unui mare concern. Poate ai auzit de el, produce cele mai bune snacks- uri - anecdote, epigrame, tablete... Vreau sa schimb postul actual, m-am plictisit de aceasta fabricuta de mici bucurii, sa mai se ocupe si altii de timp insorit, flori si tablouri, simt ca pot sa fac mai mult. Am aici curriculum-post-vitae, cred ca vor fi impresionati! >>


<< Nu ma indoiesc de asta si iti urez succes! Ne mai vedem, poate iesim intr-o seara la nectar-bar- ul din colt, mai schimbam doua vorbe si mai punem vesnicia la cale... >>


<< Negresit, te salut si iti doresc o zi normala! >>
                         
                                                  

                                           
                                             

Frustrare

                       

                        

Gasisem o slujba, un post minunat:

Frunza la caini, marunt, de taiat...

Perfida soarta din nou m-a tradat;

Intregul proces fu robotizat !

Semneaza un om... defavorizat.

 

 

By Some1

                

                       

Final de cariera

                               

                

Trofeul cand l-a castigat,

Colegii, stransi in ceata,

De doua ori, in sus l-au aruncat!

L-au prins numai o data...

By Some1

              

                      

Bis dat, qui cito dat !

      
        
Nu a fost sa fie...

Pierdu si arvuna!

Minte o sa tie,
    

Pentru totdeauna!

 
 
                                               By Some1
                     
                              

Ab absurdo

                                     
                           
Cred ca-i stiu secretul!

I-a spus cineva:

"De faci pe desteptul,

Vei ramane asa!"

By Some1
                        
                    

Claca

Dragi prieteni, am un mare necaz... Am ramas in pana de inspiratie! Ma gandeam ca poate veti pune mana de la mana si, adaugand fiecare cate o strofa, dupa puteri, ma veti ajuta sa finalizez povestioara. Contez pe voi! :)

Ce galceava e pe balta!

Niste rate, agitate,

Stranse toate laolalta,

Vor sa se faca dreptate!

Rata Frosa, de manie,

A uitat ca e leseasca

Si ca muta ar fi sa fie -

Macane sa te surzeasca!

Trei boboci cu pene rare,

Sunt cam dezorientati;

Tot privind la adunare

S-au pierdut de ai lor frati.

Papura ce-o suna vantul,

Ii streseaza peste poate,

Ar fugi mancand pamantul,

Dar abia de stiu sa-noate...

De pe mal o capra alba,

Priponita cu o sfoara

Si pazita de o baba,

Carcotasa si avara,

Se intreaba cu mirare:

"Oare ce s-o fi-ntamplat?"

De asa preocupare,

S-a oprit din rumegat.

Intre timp a luat cuvantul

Respectabilul ratoi;

Dar cum bate oleaca vantul

Nu se aude pan' la noi.

Doar din mimica aprinsa

Cineva atent ghiceste

Ca persoana sa distinsa,

Pare, se cam... ratoieste!

Precauti, broscoii negri,

Dat acest climat incert,

Hotarasc, demni si integri,

Sa amane al lor concert.

Toata lumea curioasa

De acest eveniment,

Ar plati o spaga grasa

Sa se puna la curent.

Un biban, in imersiune,

Niste vesti ar fi aflat...

Dar nu are cum le spune,

Fiindca... e emotionat!

Intr-o ultima instanta,

Domnul castor, avizat,

Face uz de-a sa prestanta;

"Doar c-am fost solicitat!..."

De distinsa-i intruziune,

Comitetul revoltat,

Adancit in reuniune,

Nu prea pare deranjat.

Dupa oarecare vreme,

Mustaciosul imblanit,

Lopatand apa alene,

Se intoarce, plictisit...

Fonfaind ca-ntotdeauna,

Insa calm si aferat ,

Pana sa rasara luna

Poate spune ce-a aflat...

            

                        

                                     In van incerca s-alunge                                

Momentul mult asteptat;
Nestiind pe un-s-apuce
Renunta la amanat.


Ce va spune regnul oare
Cand va auzi povestea
Din lumea cuvantatoare?
Caci, de acolo vine vestea!


Cică-n baltă, prin noroi,
A adus o ştiucă zvonul
Că mult iubitul bărzoi
Va sosi cu avionul.

 Îşi pregătiră valiza
Toţi bibanii şi brotacii :
"Fraţilor, a venit criza !
Ce vom face noi, săracii ?



Alergara toti, in pripa,
La jupanul sturion
Si ii povestira-n clipa
Ce teribil ghinion!


Il rugara pe-ntrecute
Sa isi faca ranita;
Iar la noapte, pe tacute,
Sa ii treaca granita.


Ii fu lesne melcului
Cu a sa casuta bruta,
In urma gandacului,
Ce-nnota pe-un dop de pluta.


Toti agale, mai la vale,
Il zarira pe Martin.
Patriot fara scapare,
"Asta nu e clandestin!"


De si-ar fi vazut de cale
Nici nu i-ar fi observat,
Dar mireasma "plutei" sale
Pe gandac l-a imbatat.


Si cuprins de veselie,
Inceta sa mai ofteze.
Se porni, fara sa stie,
O manea sa fredoneze!


"Doamne, iarta-ma, ce faci?!"
Il interpela in graba
Un tantar pe post de vraci
Ce parea chiar pus pe treaba.


Care treaba, se-ntelege,
Nimeni nu o pricepea,
Dar dup-o nescrisa lege
Actionau asijderea.


Intrerupt din reverie,
Cu ochi tulburi il privi;
Si fiind rau la betie:
"Ia' nu ma mai bazai!"


Buburuza cea pitita
Deodata sari sa-nsface
O comoara aurita
Din a broastei carapace.


Roscovana si pitica
Se vazu pe un tron inalt;
Ursul ii va sti de frica,
Leul nu-i mai imparat.


Se trezi ca palmuita
Din visu-i cel aurit,
O furnica mititica
Profita cat a dormit.


Trista ramase buburuza
Visand la a ei "succesuri"
Dar o consola meduza:
"Astea-s numai interesuri!"


Cu un ton convingator
Se impune-ntre fartati
Un batlan conservator:
"Trebuie sa incetati!


La asa vremuri nu se poate
Fara fond, prea multa forma...
Cu ALEGERI ANTICIPATE
Balta intra in reforma!


Unde vreti sa emigrati,
Va e frica de nevoi?
Sunteti destul de bogati
Si v-asteapta timpuri noi.


Zice-o rata cu mirare:
"Eu sunt fata din popor,
Ce tot spui ca vrei schimbare
Daca esti conservator?"


Clampanind in gol, saracul,
I-a stat cuvantarea-n cioc
Si, facand pe suparatul,
Hotari s-o ia din loc.


Ignoranta populara
Rau l-a deziluzionat,
Din fasa facand sa moara
Geniul sau neconsacrat!


S-a retras in pustnicie
Cu al sau aer ascet;
N-a fost scris lider sa fie,
Nici in balta sa profet...


Profitand de intamplare,
Un tzipar oportunist
Trambita dintr-o suflare
Un discurs mai populist.


Intarind cu elocventa
Ce in caracter ii sta
Si abate concurenta -
Il sustine o gaita.


Amintindu-si un favor
In vechime acordat,
Corbul, recunoscator,
La partid a aderat.


Mai lipsea un element
Ce influenta poporul,
Astfel ca, in mod urgent,
A fost cooptat dihorul.


Vulpea ar fi ideala,
Insa numele-i patat,
Poate naste indoiala;
Deci, l-au reabilitat!


Explicara comitivei,
Care dubii mai nutrea
La adresa respectivei,
Ca... asa-i politica.

Cum apelul providentei

Dadu iarasi faliment,

Datorita concurentei,

Se-nfiinta... un parlament!

Iar tiparul, orator,

Din a lui Caesar peroratie

Cu promisiuni de viitor,

Starni iar reactie:

"Iar ne-mbeti cu apa chioara?"

Vorbi Frosa cu rasfat,

"Ai uitat ce-ai zis aseara

Ca politica-i dezmat?"

Peste firea framantata
Prinde-a cerne roua fina
Si la orizont se-arata
Un cliseu de luna plina.



Umbrele, inexorabil,
Cotropesc intinderea.
Cu accentu-i deplorabil
Prinde glas o cucuvea.



Grupuri-grupuri, adunarea
Se retrage, obosita.
A primit marea cu sarea -
Pe moment, e multumita.



Doar o bufnita batrana,
Docta si putin bigota,
Savurand cel clar de luna,
Imbracata-n redingota,



Ii priveste condescent
Si clipeste, inteleapta,
Constienta de moment,
Si de ceea ce-i asteapta.



Amintirea baltii care,
Ieri era un lac curat,
Cu mii de vietuitoare,
Din trecut s-a desteptat.



Astazi, plina de gunoaie
Si nu doar la figurat,
N-are apa, are zoaie,
Si miroase a... (cenzurat)



Chiar si balta, ca acum,
O iubim, ni-i bastina,
Insa, trebuie s-o spun:
Se transforma-n mlastina...


By SOmeOne & Friends

Legenda culorilor:

- Grosso Modo (Oana)

- Ramona

- Serban Tomsa

- SOmeOne


Multumesc calduros tuturor colaboratorilor, a fost o adevarata incantare si un mare privilegiu aceasta ocazie de a-mi impleti slovele si fantezia cu ale voastre. Promit solemn ca atunci cand, la varsta senectutii, imi voi publica "operele", vom imparti juma'-jumi' (si nu frateste :)) ) copioasele drepturi de autor!  :)))
 Cu stima, Sorin. 

                    
                   

Recidiva

                                                 
                                                  

                                       "Cu narcişi, cu crini, cu lotuşi,

Timpul cald s-apropie.

Primăvara asta totuşi

Nu-i decât o copie."

(G. Toparceanu)

Imi permit, cu umilinta,

Sa te contrazic, maestre,

In a copiei privinta

Care bate la ferestre.

Caci celesta simfonie,

Dreptu-i ca pe portativ,

De-o citesti poate sa fie

Terna, ca un laitmotiv.

Dar sublima-i frenezie

Intra-n scena an de an

Cu sporita fantezie,

Ca o trupa de Can-Can,

Chicotind nerusinata,

Ridicandu-si poalele,

Provocand suflarea toata

Sa-i admire formele

Si imprastiind parfumuri

Cu miresme atat de tari,

Ca devin un roi de fluturi

Chiar si cei octogenari!

Ici si colo cate un mugur

S-a umflat si sta sa zboare,

Din padure vine murmur

De suvoaie calatoare;

Mai la vale, in livada,

In lumina cam piezisa,

Intr-un petec de zapada,

S-a creat un fel de nisa.

Aburinda si jilava,

Pare o cadra anticata,

Iar o frunza cam trandava,

Face de natura moarta.

Pergamena-i maronie

E strapunsa intr-un loc

De-o tulpina verzulie

Care poarta un boboc.

Nu-i spun numele botanic,

Latinesc si imbarligat;

Ori n-am fost la scoala harnic,

Ori, se vede, l-am uitat...

Insa stiu c-asa minune,

Chiar de este ciclica,

Am motive foarte bune

S-o consider unica!

Martisor by Some1

                                          

                                                       

                                                  

                                                                    

                                                                                                                

                                                   

Odiseea

                                    
                                
http://www.gdd.ro/gafa-armata-romana-a-confundat-haiti-cu-tahiti.html 
                                                                           

Doua curci, de dimineata
Citeau presa, pe terazza,
Fara veste se inrosira,
Lacrimi mari le podidira...


Probabil mai rad si-acum
Si as spune ca n-au cum,
Prea curand sa inceteze.
D'aia-s curci, sa se distreze...


Ros de-o neagra banuiala
Si patit, ca si Pacala,
In mod foarte educat,
Ziarul l-am solicitat...


"Ajutor umanitar!"
Era titlul, cu chenar.
Zisei eu in sinea mea:
Curcile au baut ceva!...


Lecturand, numai nitel,
Lasai ziarul usurel,
Fara macar sa salut,
Ma cam facui nevazut...


Cica ai mei conationali,
Buni, sublimi si geniali,
Pe urmele lui Columb,
Au pornit cu pasi de plumb...


Au si curcile dreptate
In a lor ilaritate,
Dar noroc ca n-au habar,
Ca Basescu-i ... marinar!...
 
-------------------------------
 
De nu va fi cu banat,
Putintel le-am confundat!
Eram fara ochelari...
Curcile? Erau magari!...
 
E fonfleu, m-am lamurit
Si nu neg ca-s multumit.
Insa, de s-ar fi-ntamplat,
Cred ca n-as fi fost mirat...

By Some1
                          


                                                       
                                                         

Diacritice (Scherzo)

                                                               

La oferte de angajare,
Intr-un ziar, de prin Ardeal,
Era scris cu pompa mare:
"Post de lucru IDEAL,
Cu buna salarizare
Si contract multi-anual."


Feri-baczi, ce venise
La oras de ceva vreme,
Caci in sat i se urase
De noroaie si probleme,
Numai ce-l citi si zise:
"Asta bun la mine, nene!"


O matusa mai batrana,
Care il si gazduia,
Puse mana de la mana
Si il prezenta cuiva
Care, intr-o saptamana,
Rezolva cu cererea.


Feri, plin de bucurie,
Profund recunoscator,
Cu gulas si cu rachie,
La birt, langa coafor,
Trase indata o betie
Cu acel binefacator!


Ar putea parea aiurea...
Dar, de stai si te gandesti,
Stie bine si pustimea
Slujbe cat de greu gasesti,
Mai ales una "ca lumea":
Un depozit sa pazesti!


Chiar de tura e de noapte
Un barbat in toata firea,
Sanatos si lat in spate,
Isi va-ndeplini menirea,
Fara doar si fara poate,
Se va duce-n lume stirea!


Si-o sa afle tot orasul
Ca de-al hotilor sobor
Acum, ca-si gasira nasul,
N-ai sa mai vezi nici picior,
O sa vada el, pungasul,
Ca nu are viitor!


Iar cu timpul, cand patronul
Va vedea cu cat folos
Si sacrificandu-si somnul,
Feri al nostru e zelos,
O gandi si el, ca domnul,
Sa nu fie mai prejos.


Cine stie?... Bunaoara,
Poate chiar o prima grasa;
Mai incolo-n primavara,
Sa-l invite chiar la masa,
Unde ar putea sa-i ceara
O parere, oficioasa...


Cunoscandu-se mai bine,
S-ar putea imprieteni,
Apoi, vine de la sine:
Parteneri ar deveni!
"Feri, bine-ar fi de tine,
Si mult ai agonisi..."


Gandul ii era un brici,
Patruland printre hambare,
Prima noapte de servici
La depozitul cel mare.
Eu l-as parasi, aici
Si m-as duce la culcare...


------------------------------------


Dimineata ce urmeaza,
Ar parea un soi de gluma,
Un urias parca fumeaza
Colo-n campul plin de bruma
Si-un operator filmeaza,
Suduind ceva de muma!


Capitanul de pompieri
Care s-a luptat cu focul,
Parca presimtea de ieri
Ca ase le e norocul.
Sa nu treaca, Doamne feri',
Tura, sa te ia amocul!...


Dar acum e gata totul
Si depozitul l-au stins,
Mai urmeaza doar raportul.
Focul pare dinadins...
Oare unde-o fi netotul?
Sper sa nu o fi intins!


S-o fi dus la dracu'n praznic,
Insa eu am de aflat
Cum se face ca el, paznic,
La pompieri nu a sunat,
Ba facea si scandal groaznic
Cand de stins ne-am apucat?!


Uite-l! "Vino-ncoa' jupane!"
"Inainte, cum te cheama?!"
"Feri? Bine, acuma spune
Adevarul, fara teama,
Cum alarma da sa sune
Si nu ai bagat de seama?"


"Eu fecut doar datorie,
Respectat LITERA legii,
Iar pompieru' zice mie
Tu ai comportat ca blegii!?"
('Rar al dreacului se fie,
Toti se crede precum regii!...)


"Nu-ntelegi la dumniata
(Isztenem, se n-am noroc!)
Che nu este vina mea?!"
"Pot se demonstrez pe loc:
Pe-un tablitz mare scria:
Che ASE FERI, DE FOC!"
                                
 By Some1