Rugăciune
Tatăl nostru carele eşti în ceruri
coboară, de eşti, pe pământ
şi opreşte viforul morţii
şi fă din căşti pălării
şi mângâie feţele morţilor
păstrându-i în viaţă pe vii
şi stai printre noi de ni-eşti tată,
din sângele scurs făcând vin
şi fă din oricare armată
alaiuri civile.
(Eugen Jebeleanu)
Vali Sterian - Vino Doamne
14 comentarii:
:)
E mult dor de pace si senin in sufletele oamenilor. Frumoase versuri.
Asa cred si eu. :)
Nu am nici un merit in privinta versurilor.
Am vazut ca ai postat autorul. Eu nu le stiam. Ai meritul ca le-ai postat.
Si ca ai iscat un moment de pace si frumos pe blogul tau, de care am beneficiat si eu si-ti multumesc pentru el. :)
:)
Si eu iti multumesc, Sorin!
E bine cand ne saturam de razboi....
Bune versuri, si valabile si azi in lume.
Daca tot se da premiul "Nobel pentru pace" , celor care fac razboaie...
Daca tot s-au dat peste cap valorile... macar tu, SO, ai postat o VALOARE ROMANEASCA!
Sincer, ma asteptam ca aceasta postare sa ramana la 0 comentarii... Cineva va spune ca este scontata, poate fortata, sau pur si simplu ipocrita. Nu ma intereseaza.
Stiu doar ca prea multa lume, in prea multi ani, cuprinsa de febra apropiatelor sarbatori, uita sa se opreasca o clipa si sa isi indrepte gandul spre aceia care, acum aproape o vesnicie, au lasat sub pomul de Craciun cadourile nedesfacute...
Am vrut initial sa povestesc experienta mea din acele zile. Se voia ceva scurt insa m-am asezat pe scris si am uitat sa ma mai opresc. Nu am reusit sa pot zugravi doar in cateva cuvinte sarace tot ceea ce am simtit atunci. Si chiar nu doream sa fie doar o naratiune seaca, cu iz de laudarosenie. Apoi, mi-am dat seama ca, oricum, este nepotrivita in aceste momente. As simti-o ca pe o anumita deturnare a atentiei, ca o blasfemie asupra celor care nu mai pot sa isi scrie memoriile. Eu mai am timp. Povestea o veti citi, dar nu acum. Astazi "scena" trebuie sa le fie dedicata Lor, fara patimi si fara frustrari.
Din comentariile voastre am inteles ca si voi stiti asta. Putine cate sunt, reprezinta pentru mine si vorbesc despre voi mult mai mult decat cele formate din trei cifre, de la postarile anterioare. Va multumesc eu voua! :)
De fapt, am o mare rugaminte la toti cei care citesc aceste randuri: putem sa o chemam o leapsa, se fac atatea in blogosfera... Aceasta insa, poate sa depaseasca tenta de joaca si poate fi o mica contributie a noastra, a blogerilor, stiind din alti ani ca presa se ocupa de eveniment mai mult in scop scandalistic.
Am sa va rog, dar nu e obligatoriu, sa copiati imaginea de la mine si sa o postati, chiar si fara cuvinte, in pagina voastra. Nu vreau sa apara absolut nici un fel de link, doar imaginea, si indemnul vostru catre altii de a o perpetua. Ce ziceti, va prindeti? :)
Eu nu am blog cu vizitatori, dar imi place poezia, la fel de mult ca si imaginea.
Eu preiau cu drag imaginea, insa versurile despre si cu morti, ma zgribuleste!
Doamne-Doamne nu este aici, decat in tot atatea bucatele cati oameni sunt.
Frumos dar trist!
Te salut cu drag, Sorin!
Am preluat rugamintea ta, Sorin, am si eu suflete care au plecat in acele clipe, sau dupa, in circumstante legate strans de evenimentele din decembrie '89...
Inca o data, multumesc.
Eu am preluat doar versurile, la candela nu ma stiu.
Sa fie pentru sufletele celor ce au fost jertfiti degeaba...si pentru durerea celor care au ramas...
Sorine,
Am preluat.
Dumnezeu sa-i odihneasca!
Trimiteți un comentariu
Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)