-

-

joi, 17 septembrie 2009

Sindromul



Pe un forum... (nu am sa dau numele) din discutii, polemici, replici, incerc de mult timp sa extrapolez un concept, o tendinta mai bine spus. Si imi tot scapa si scapa... Bingooo! La ultima replica, citita cu putin timp in urma, am avut ceva de genul unui flash, o iluminare profunda... ca atunci cand te chinuie un stranut, te mananca nasul si, deodata... haaapciuu!!! Huh, ce usurare!


Nu stiu daca am sa primesc vreun Nobel... dar am individuat un sindrom: Sindromul Anti-Pedagogic Latent! Si, pentru ca este cool, am sa folosesc in continuare doar sigla, adica SAPL. Sunt cat se poate de fericit pentru succesul observatiilor mele "stiintifice", mult mai putin insa, pentru ceea ce am descoperit...


SAPL se manifesta la subiecti adulti, autosuficienti si cu o auto-stima frizand perfectul... Latenta consta in faptul ca, din pacate, mai sus amintita auto-stima, in simbioza naturala cu o profunda blazare, impiedica subiectul de a fi complet constient de maladia de care este atins. Spun "complet constient" intentionat, pentru ca undeva in adanc, exista sigur o voce flebila care continua sa strige: Lupul, lupul!... Punctual inabusita de adevarate mineriade interne, ale caror slogane sunt de tip: "Intelectul este moft", "Buna-i cerneala ghiurghiulie", s.a.m.d.


Pacientul prezinta simptome agresiv-rejective vis-a-vis de oricare incercare de a fi indrumat spre tratament, ba chiar dezvolta o specie de simt, aproape paranormal, menit a il atentiona la cea mai subtila aluzie. Convins de suficient-si-chiar-prea-mult -ul propriu nivel cultural, bolnavul in discutie, priveste rapid in jurul sau. Si interpreteaza ca pe o confirmare faptul ca intalneste aceleasi calitati (a se citi simptome) in marea parte a celor care il inconjoara. Bazandu-se pe principiul maselor dominante, acesta va avea iluzia normalitatii. Adevarul este insa, ca se gaseste drept in mijlocul unei frumoase epidemii. Mai adaugati si complicitatea spiritului de turma inoculat abil de societate si jocurile sunt facute. Rien ne va plus!


SAPL este rezultatul unui virus cu o perioada de incubatie lunga. Pentru ca, acesta contagiaza victima inca din frageda pruncie, atunci cand este obligat a renunta la dictatura fara drept de apel asupra papusilor de proprietate personala si, nu in putine cazuri chiar asupra familiei "iubitoare" (a se citi prea rasfatatoare). Socul este profund, nu mai esti tu cel care comanda, modeleaza si ciufuleste... devii in oarecare fel tu insuti o papusa. Trebuie sa faci frumos cu manuta, sa stai asezat unde esti pus. Sa fii modelat. Iar cu asta se ocupa scoala, primul loc in care iei contact cu o seama de reguli si canoane. In 90 la suta din cazuri, aversiunea este atat de puternica incat creeaza un complex de rejectie a oricarui concept pedagogic. Care, odata terminata scoala, inteleasa ca perioada de studiu, se transforma in negarea oricarei aplecari spre cultura in general. Locul ramas astfel vacant, va fi umplut imediat cu pseudo-cultura, mondenitati, inclinatie spre obscen si un puternic interes pentru tot ceea ce poate fi tradus in profit material.


Suferinzii de SAPL nu vor avea afectata nicidecum inteligenta. In sensul ca nu va fi diminuita, doar deturnata. Exact, de-tur-na-ta! Ca si avioanele. Va fi dirijata fortat catre pragmatism, in detrimentul spiritualitatii. Poate ca este o reactie de auto-aparare a organismului agresat de virusul in discutie, poate un normal proces de adaptare la mediu. Stiinta cerceteaza inca acest aspect, vom reveni cu noutati...

      

5 comentarii:

SOmeONE spunea...

Legat de postarea de mai sus :

"Sa te fereasca Dumnezeu de cei care au doar convingeri si nici o indoiala!" (Tudor Octavian)

Sau: "Cel care crede ca le stie pe toate este foarte enervant mai ales pentru noi,
cei care, oricum, le stim pe toate." (Autor necunoscut)

Anonim spunea...

SAPL, astfel cum l-ai zugravit tu, cred ca ne atinge pe toti (adica nu face nici macar o exceptie) la un moment dat.
Diferenta, probabil, ar putea consta, in durata, adica este pasager sau devine cronic!

Tu ce crezi? ai fost vreodata atins de acest "virus"?!

Anonim spunea...

... si aici astept viza!
:( deja frustrarea creste precum drojdia amestecata cu laptele calduta... sper sa iasa o pita pe cinste, daca nu, va ramane la stadiul de spuma fara rost.
:))

SOmeONE spunea...

Fiind eu (din pacate) un demn exponent al rasei umane, cred ca raspunsul este "da". Am fost atins, altfel probabil ca nu as fi reusit sa constientizez. Sper sa fi dezvoltat suficient de multi anticorpi care sa ma fereasca de acum incolo, in masura posibilului. Important este ca acum stiu, nu pot promite ca am sa ma vindec complet vreodata, insa voi face tot posibilul. Drept dovada ca nu ma simt nici pe departe ofensat de prezumtia ta cu iz provocator... :)

Imi pare rau pentru nemultumirea ta in legatura cu vizele. Vad ca devine o obsesie. Pe moment nu iti pot da satisfactie, vei intelege, desigur ca nici mie nu imi plac lucrurile impuse. :)

Anonim spunea...

:)
Nici nu aveai de ce sa te simti ofensat.
Sunt convins ca toti suntem la un moment dat atinsi de acest virus, unii mai des, altii mai rar, insa nimeni "mai deloc".
Important este sa nu-i cream cadrul proprice pentru a se activa.

Mai este important un aspect: de cate ori il descoperim ca fiind activ la cineva, sa ne amintim ca este in stare lantenta in noi...

Da, blogul tau deja este (pentru mine) factor favorizator de a dezvolta o adevarata obsesie.
:)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)