-

-

marți, 15 septembrie 2009

Amintire

                                          Rainer Maria Rilke (trad. L. Blaga)


                                        Şi iarăşi aştepţi, aştepţi ce pare menit

                                          viaţa să ţi-o mărească la nesfîrşit.

                                        Aştepţi ce de altă tărie ţine,

                                          ce-i unic, puternic din cale-afară,

                                          trezirea pietrelor,

                                          adîncimi întoarse spre tine.

 

                                        În culoare crepusculară

                                         pe etajere apun

                                         volumele-n aur şi brun.

                                       La ţări te gîndeşti, ce-ai străbătut,

                                         la chipul şi la veşmîntul

                                         unor femei pe care iar le-ai pierdut.

 


                                       Şi ştii dintr-o dată: aceasta a fost.

                                       Şi te ridici şi-n faţă vezi spaima,

                                        figura şi taina

                                        unor ani ce-au trecut.



.

4 comentarii:

Cocolina spunea...

Oameni suntem
Ce poarta in ei
ganduri ca pietrele
Uneori stele...si totdeauna un dor..

Edelweiss spunea...

Să rezistăm umbriţi de-aceeaşi carte - Constanţa Buzea

Mişcat să fie aerul ca-n moară,
Grămezi de fructe, toamna mea cu tine,
S-avem în faţa ochilor coline
Să fiu bolnavă şi să nu mă doară.

Roua în roiuri cadă peste stepe,
Mirosul ierbii să trezească sete,
Să se adune cai de-un an în cete
Oprind în mers căruţele cu iepe.

Aceloraşi tristeţi să ţinem parte,
Să nu ne-ndure dulcea lumii moarte
De sufletul meu rupt în două soarte.

Să rezistăm umbriţi de-aceeaşi carte
Când a nu fi, şi a fi mereu departe,
Acelaşi chip le este dat să poarte.

SOmeONE spunea...

Frumoasa si plina de adanci semnificatii aceasta poezie. Dar, fiind ca sunt eu un chitibusar... as inlocui "umbriti" cu "luminati", cartile au acest dar preponderent, mai ales daca este vorba de cartea care cred eu... :)

Edelweiss spunea...

" Dar, fiindca sunt eu un chitibusar... as inlocui "umbriti" cu "luminati", cartile au acest dar preponderent, mai ales daca este vorba de cartea care cred eu... :)"

Nu trebuie deloc inlocuit, termenul "umbriti" aici nu are sens negativ, de eclipsare sau intunecare, pentru a se dori inlocuirea cu "luminati", ci din contra; sa rezistam umbriti (adapostiti,sub protectia, sub aripa) ...impotriva arsitei vietii, care ne stoarce, usuca si ultima picatura din seva...sperantei. Chiar e foarte nimerit termenul umbriti, arsita si flacarile musca cu nesat, inghitind ultimii copaci din noi...lasandu-ne sterpi? ce incurajator suna... fa o comanda dubla, vazand ca in ciuda lentilelor roz, tot chitibusar ai ramas, nu-mi este teama de dependenta, nici pe departe, pot fi lentilele si cu buline....: ))

Cartile da, au acest dar sa ne lumineze, mai ales daca-i vorba de cartea care crezi tu... : )

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)