bLOG: **************

joi, 24 septembrie 2009

**************

2 comentarii:

Edelweiss spunea...: Cand tai ultimul copac, sa nu stai in aceeasi pozitie, pe dreapta, pericol de prapastie....eventual lasa-l, de curiozitate vezi, cu timpul pica singur in hau, surpandu-se acel colt, ori radacinile il vor tine in picioare, ceea ce te va mira poate.

Schimba rama la ochelari, acum se poarta cele dreptunghiulare, chiar daca ochilor tai le sta bine cu orice : )), schimba mai ales lentilele, iti dau falsa impresie ca ochii sunt infratiti si nedespartiti de ele, dar nu-i asa....; 25 septembrie 2009 la 00:11
SOmeONE spunea...: Multumesc :)) sa stii ca ma gandeam si eu sa schimb lentilele si sa pun unele de culoare roz. Sper sa nu creeze dependenta...; 25 septembrie 2009 la 10:15

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

Viziuni

Oamenii de zăpadă mor, zâmbind trist picăturilor de ploaie care îi topesc cu iubirea lor. Gesturile de adio rămân suspendate între ecranul alb al zilei şi o prăbuşire lentă în nimic.Se dizolvă în lumină. Pe alocuri zăpada a fugit, surprinzând iarba în somn. E pace si lumină în ceruri. E pace în adâncuri. E pace peste tot. Între filele cărţilor, timpul a stat. Nu mai ştiu ce vieţuitoare sunt, ce fac şi unde mă duc. Peste tot este acasă.Pe pământ şi în stele am numai prieteni.Copacii sunt fraţii mei cu care mă mândresc.

Ș. Tomșa

-----------------------------------------

Fără "dar" şi "însă" ar fi bucurie şi iubire, iar faptul că o fiinţă umană e incapabilă să-şi imagineze o existenţă frumoasă, lipsită complet de adversităţi, e doar o neputinţă a ei. Mereu vor fi lucruri de făcut, cunoştinţe de asimilat, legi de înţeles, locuri de vizitat, bucurii de împărţit etc. E ciudat, dar noi credem mai uşor în legile lui Murphy, decât în dreptul nostru divin la fericire. În absenţa răului am experimenta existenţe sublime, care ar atinge intensităţi nebănuite ale unor trăiri frumoase.Nu ţi s-a întâmplat niciodată să fii lângă cineva foarte drag şi să simţi că pocneşti de fericire? Prea-plinul acela care vine din străfundul fiinţei de-ţi vine să faci o nebunie de gest, să-l gâdili, să-l ciufuleşti, să-l strângi în braţe până nu mai poţi... Cum te-ai putea plictisi de aşa ceva?! Cum să-ţi pară platitudine să ai o stare continuă de acest fel?!:)Cu siguranţă ai scrie, ai picta, ai cânta, ai dansa... ai găsi o multitudine de forme de a-ţi exprima în fel şi chip starea, iar aceste gesturi ar genera noi şi noi forme de manifestare din partea celuilalt şi a ta.

B.Iris

-----------------------------------------

bLOG

-

Pages

joi, 24 septembrie 2009

**************

2 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Sincera candela

Etichete

Ce am mai debitat

Kamikaze :))

Cele mai rasfoite

Recomandari muzicale

Viziuni

R.I.P, fratellino...