Virtual (8)

Giulia tresari si se trezi din somnul framantat. Ramase cateva secunde nemiscata, cu privirea tintuita in tavanul afumat si patat de muste, incercand sa fixeze in memorie ultimele secvente ale visului. Storurile rarite lasau sa filtreze dungulite fine de soare, imprumutand un aer oarecum intim odaii de hotel ieftin si decadent. De la etajul de jos, unde se afla, pesemne, spalatoria, razbatea huruitul surd al unei masini de spalat industriale si vocea ragusita a propietaresei care facea instructie cu o toanta de slujnica, accesoriu nelipsit al oricarei afaceri respectabile.
"Acu o sa miroasa lenjeria trei luni de zile a sanepid, iar tu ai sa dezinfectezi baile cu balsamul de rufe... ca sa nu ramaie nefolosit! C-asa imi trebuie daca imi fac mila si tin in slujba boiereasca ultima analfabeta ramasa in urbea asta si nu m-apuc sa marchez produsele cu codul culorilor! Daca le-o cunoaste si pe alea..."
Giulia zambi amuzata, imaginandu-si scena si gandind ca, oricum, chiar fara ca slujnica sa fi incurcat recipientele, lenjeria tot a sanepid mirosea. Cearta se muta in alta dependinta a stabilimentului, iar in camera ramase sa ii tina companie doar zgomotul centrifugii dezaxate si uneori cate o bufnitura de usa. Si acea senzatie grea, de neliniste, rau prevestitoare, pe care nu reusea sa o focalizeze. Devenea pe zi ce trece tot mai acuta si ii provoca o stare de sfarseala. Se ridica infiorandu-se usor in racoarea camerei prost izolate, cu un calorifer atat de mic incat fusese construit, desigur, pe comanda, de catre un miniaturist japonez. Apa dusului cu sifon direct in pavimentul din gresie tocita era doar cu doua-trei grade mai calda decat temperatura corpului si limpede doar dupa cateva minute bune de curs. Isi aduna tot curajul si pasi sub jetul vag aburind si anemic din cauza presiunii reduse...


In plina zi, atriul vechi, desi nu stralucea de opulenta, nu mai avea acel aer sinistru de gang. Parca nici scarile de lemn aproape pietrificat nu mai scartaiau atat de indiscret. Iar ea, de asta data, apasa civilizat pe butonul soneriei cu eticheta scrisa caligrafic.
"Imediat!" se auzi din spatele usii si dupa cateva momente un barbat isi arata fata in deschizatura sa, stergand cu un prosop ultimele urme de spuma de pe obraji.
"Ah, Giulia, ce placuta surpriza! Intra, intra te rog! Luisa, avem musafiri."
"Vin imediat" se auzi din baie, "fa-ti datoria!"
"Buna dimineata, Matteus, sper ca nu deranjez prea tare, sunt cam matinala, stiu, dar ma temeam ca nu va mai prind acasa si mi-ar fi fost imposibil sa astept pana deseara, cand va intoarceti de la slujba..."
Matteus era numele "motanelului", un om admirabil si echilibrat. El si sotia sa, dupa echivocul initial, devenisera niste prieteni minunati si atat de saritori de parca s-ar fi cunoscut de o viata si nu abia de cateva zile. Le povestise despre Armand aproape totul, omitand doar acele parti care i-ar fi putut soca, neintelegandu-le, sau cele care le-ar fi pus integritatea in primejdie, iar ei nu ezitasera o clipa sa ii acorde tot sprijinul lor. Se oferisera chiar sa o gazduiasca, se putea dormi grozav de comod pe divanul din salon, dar Giulia nu dorise sa le invadeze intimitatea, asa ca dupa prima seara gasise acel hotel care, desi nu era Ritz si nici macar cele doua stele arborate nu si le merita, era ieftin si nu prea departe de locuinta noilor sai prieteni.
Proaspata si cordiala, aparu si Luisa, deja machiata si cu parul in perfecta ordine:
"Amore, (facand aluzie la originile lor comune), de ce nu dezbraci paltonul, sper ca vei lua micul dejun cu noi, te rog sa lasi la o parte figura asta de fetita jenata, nu ne deranjezi defel, stii doar ca esti oricand binevenita!"
Se pupara tocaindu-si cu buzele pe langa urechi, atente sa nu isi compromita make-up -urile de rigoare...
"Desigur, stiu asta, totusi..."
"Aaah, prostii, Matt, vrei, te rog, sa iei tu haina Giuliei? Asta ca sa te iert pentru ca ai tinut baia ocupata toata dimineata! Nu stii tu, draga mea, cat de simandicos e dumnealui la facut toaleta, mai ceva ca o duduie de opt'spe ani, draga Doamne! Daca pierd startul si mai lenevesc 10 minute la caldurica, in pat, dimineata, adio ajuns la timp la serviciu..." Mima gestul unei pisici pusa pe zgariat in directia consortului care, cu o figura fals umila si spasita, fugi cu paltonul musafirei spre cuierul din hol.
"Sunteti o pereche minunata, surase Giulia, imi face o nespusa placere sa va privesc. In acelasi timp insa, ma cuprinde o nostalgie de nedescris..."
Figura Luisei deveni serioasa si ii puse o mana pe umar, cercetandu-i ochii cu atentie:
"Te rog, nu face asa, trebuie doar sa ai putina rabdare si vei vedea ca totul se va sfarsi cu bine, presimt eu asta, iar intuitia mea este proverbiala. Deja Matteus a luat legatura cu cativa amici, unul din ei este functionar la comisariat, asteptam informatii din cateva locuri si sunt sigura ca nu peste mult timp vom avea ocazia sa dam o grandioasa petrecere in cinstea voastra chiar aici, la noi acasa! Dar asta nu se va intampla pana nu imi vei arata din nou zambetul tau de zile mari si curajul pentru care te admir sincer. Unde s-au ascuns?!"
O imbratisa afectuos si isi uscara amandoua ochii luciosi cu delicate tamponari de servetele, spre evidenta usurare a fondurilor de ten care pentru cateva momente traisera clipe de panica. Se asezara cu totii pe taburetele inalte ale mini-barului si servira sporovaind vesel un frugal mic dejun acompaniat de cate o sanatoasa cana de cafea tare si neagra.


"De ce spuneai ca nu ai fi avut rabdare pana deseara, Giulia? redeschise discutia Matteus. "Ai aflat ceva pe cont propriu?"
"Da si nu", ezita Giulia si le povesti despre seria de vise si despre senzatia aceea de iminenta pe care o resimtea, trecand sub tacere originea certitudinii ca nu se insela. "Stiti, de cate ori trec prin atriu am mereu acel simtamant ca ma apropii de ceva care are o puternica legatura cu el, cumva ca in jocul acela "cald-cald, rece-rece"... Stiu ca pare ilogic si ar trebui ca senzatia de "cald" sa o am aici, in apartamentul unde prezenta sa ar fi lasat mai multe urme, totusi, pe masura ce ma indepartez de acea zona pare ca caldura se disipa... M-am tot gandit la asta si am hotarat sa va rog sa ma ajutati, a cata oara... mi-ati spus ca toate lucrurile sale sunt depozitate in boxa de la subsol... aceea este aproape de atriu, nu-i asa?"
"Intradevar", spuse Matteus ganditor, "este, practic, chiar prima din sir si se afla chiar sub podeaua atriului."
"Inteleg ce ai dori, dar nu cred ca este o idee prea buna, interveni Luisa, ma indoiesc ca vederea tuturor acelor obiecte ar putea sa iti aduca vreun beneficiu... te-ar face doar sa suferi si mai mult."
"Sunt pregatita sa imi asum acest risc, draga prietena, chiar tu pomeneai mai departe curajul meu." Zambi si cei doi soti vazura in ochii sai o lumina darza. Pricepura ca nu era un simplu capriciu dictat de romantism, asa ca Luisa il mangaie afectuos pe Matteus pe mana si incuviinta din ochi. Dupa o jumatate de ora isi luara ramas bun in atriu si Luisa se grabi catre statia de autobus. Matteus, insotit de Giulia, transfigurata, descuie grilajul greu si cam ruginit care bara accesul catre sirul boxelor coproprietatii, apasa un intrerupator si introduse o alta cheie in broasca de moda veche a a primei usi de pe coridorul cu miros de mucegai si aer statut. Dadu sa o rasuceasca dar Giulia il atinse pe mana:
"Multumesc, Matt, prefer sa continui eu."
"Esti sigura ca te descurci?"
"Da, nu iti fa griji, multumesc mult inca o data", ii zambi, "am sa trec deseara sa va innapoiez cheia si sa va povestesc."
"Ok, atunci eu fug, sunt usor in intarziere. Ne vedem deseara!"
Iesi, nu inainte de a mai arunca o privire in urma, clatinand usor din cap, neconvins pe deplin de justetea actiunii. Giulia ramase in sfarsit singura si putu astfel sa isi dea frau liber trairilor ce o incercau. Caci acel sentiment de "cald", inca de la depasirea grilajului coridorului, devenise din ce in ce mai marcat. Acum era sigura ca nu gresise , ba chiar era furioasa pe sine insasi ca ezitase atata vreme. Atinse cheia lasata in usa de Matteus si i se paru fierbinte chiar si aceasta. Cu miscari tremurande o rasuci o data, apoi din nou si inca o data, fiecare lament al mecanismului ruginit parandu-i-se tot atatea lovituri de ciocan in masa destinului. Usa se deschise neasteptat de silentios, rasucindu-se cuminte in balamalele brute, inca bine ancorate in lemnul masiv. Lumina coridorului facu o bresa in intunericul dusmanos din interiorul boxei, lasand sa se intrevada un talmes-balmes de mobile si obiecte de tot felul. Fusesera duse acolo, probabil, de catre cei tocmiti de Luisa si Matteus sa renoveze apartamentul, prin urmare nu avusesera parte de prea multa gingasie. Se vedea asta dupa felul in care erau stivuite pe langa pereti, mai-mai sa se pravaleasca la cea mai mica atingere. Iata de ce Matteus nu fusese chiar atat de convins de capacitatea Giuliei de a-si pastra, daca nu integritatea fizica, in mod sigur pe cea a vesmintelor. Caci era atata praf peste tot, incat simplul curent de aer provocat de deschiderea usii avusese darul de a crea o pacla innecacioasa. Cu toate acestea, o data gasit comutatorul, pe care il rasuci cu hotarare, Giulia intra fara sa se gandeasca de doua ori si inchise usa in urma sa, incuind-o pe dinauntru. Batranelul care locuia de o vesnicie la parter si care avea si o mica curte interioara, innapoindu-se de la bacanie, observa grilajul intredeschis si, punand cu grija jos, intr-un colt al atriului, sacosa cu cele doua sticle de lapte, baga capul circumspect in coridorul plin de usi:
"E cineva?"
Vocea gajaita facu o cursa pana in fundul beciului si se reprezenta in urechea expeditorului, parca si mai tremuratoare. Acesta marai infundat o sudalma in dialect si stinse lumina.
"Pai da, ni se rupe de curent, doar e la comun... Iar grilajul, lasa-l asa, sa vina iara bagabontii si sa sparga boxele!"
Incuie grilajul cu dusmanie, nu uitase nici acum cele 20 de sticle de vin vechi, bun, din regiunea sa natala, de care fusese pagubit de catre pramatiile alea de bagabonti!