-

-

duminică, 3 octombrie 2010

zooM

Tocmai scriam ceva si cautam un epitet. Un substantiv care sa evoce curaj si nobilitate. Acea parte de minte, cea care functioneaza "in automat", ca un elev silitor din cursurile primare asezat in prima banca, sub nasul profesorului, mai sa-mi scoata ochii cu furculita celor doua degete lansate cu promptitudine spre inaltimi. Fac un pas preventiv inapoi si incerc sa privesc la restul clasei, inclinand capul cand spre stanga, cand spre dreapta. Bratul terminat cu semnul victoriei, insa, nu imi da ragaz, se muta si el blocand directia privirii mele: "Eu, eu!" Ceilalti, muti ca pestii!
Resemnat, ma asez si dau cuvantul fruntasului.
"Leu!", spune cu vocea sigura a celui ce si-a invatat lectia.
"Fenomenal, nemaipomenit, sublim!" il laud eu.
Si ii pun nota trei. Cu indulgenta!
As fi putut sa accept locul comun. In literatura, epitetele care fac trimitere la lumea zoomorfa sunt o regula. Analogii de felul "curajos ca un leu", "istet ca o vulpe", "prost ca oaia", au reprezentat mereu deliciul cititorului, cheie infailibila pentru deschiderea imaginatiei sale. Si atunci?
I-am dat trei pentru conservatorism inertial! Pentru ca e o socoteala sa fii conservator si nu vad nimic rau in asta, dar sa conservi din inertie, parcurgand carari batatorite, mai mult decat arivism, imi pare crasa ignoranta. Da, mintea mea si a tuturora, are o latura "automata" care nu prea tine seama de realitate, ignorand-o cu buna stiinta. Cum altfel s-ar explica faptul ca, desi detinem informatii noi, nu le corelam cu ceea ce am stocat drept "mergi la sigur"? Sa ne intoarcem la exemplul leului: la prima "strigare", am spus ca evoca curaj, maiestuozitate, sange-albastru. Impresie ancestrala, de pe vremea cand omul privea acest animal de departe, cu teama. Iar teama induce respect! Eu, om modern, stiu insa ca daca as avea 400 de kilograme si o forta formidabila, as avea un tupeu chiar si mai mare! Tupeu care, intre noi fie spus, e dictat doar de instinctul de conservare. Nu-mi aduc aminte sa fi vazut vreun leu luptand cu ditamai muflonul pentru a face dreptate unei gratioase antilope gonita de pe o suculenta portiune de pasune... Iar daca stau sa ma gandesc ca obiceiul de a-si ucide atat propriile progenituri, cat si pe cele ale speciei, in scopul de a forta revenirea disponibilitatii sexuale a femelelor, nu este deloc izolat... parca nu mai vad atat de multa nobilitate in alura respectivului. Si cand muflonul il ataci doar in grup, cautand sa il musti de greaban sarindu-i in spinare si chiar si asa, de foarte multe ori esti nevoit sa o stergi cu coada intre picioare, parca am o retinere in a te folosi drept epitet pe care sa il alatur vreunui potentat cu intentia de a-l elogia. Daca ar fi sa o fac in mod obiectiv, ar trebui sa ma folosesc de imaginea unui... caine. Dar cred ca as obtine exact contrariul efectului scontat. Asa ca am sa incrucisez o vulpe cu un cameleon si am sa "repar" media "fruntasului". Desi jungla pare departe, legile ei se rasfrang si asupra gradinii zoologice...


Era sa uit: Traiasca National Geographic! :)
                
                       
                  

16 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Subtile observații ! Arhetipurile, spaimele și interesele ne dictează ceea ce facem sau scriem...

SOmeONE spunea...

Da, Serban, iar cate unii isi mai fericesc si copiii cu nume "nobile". Vezi Leon, Leontin, Lyonel. Unul din beneficiarii celebri a fost Tolstoi... :)

Anonim spunea...

Nota 3?!
Sever profesor, matale! De când se pedepsesc "locurile comune" atât de aspru?!
:)
Pe de altă parte, eu aş încrucişa vulpea cu ariciul. Deşi ar putea să apară oarece inconveniente. Spre exemplu, n-ar strica să ne imaginăm înainte cam cum ar arăta o doamnă purtând guler din "blană" de vulpe.
N-am idee de estetica unui astfel de accesoriu, dar cu siguranţă cucoana în cauză ar fi plină de zgârieturi pe gât şi faţă!
:)))))))))))

SOmeONE spunea...

"În fine - zice Ionescu - am înţeles... Nu trebuia să mă iei aşa departe. Vii să mă rogi pentru vreo loază de elev de-ai mei.....A! irezistibilă milogeală prietenească! ce bine ştii tu să porunceşti! Aide! să-ţi fac hatârul şi de data asta... să-i dau nepricopsitului 7."
:))

Anonim spunea...

>:D<
:)))))))))
Merci, moncher!
Totuşi, trebuie să-ţi mărturisesc că dacă continuăm la fel, curând te voi considera vinovat de ridurile de expresie cu care mă voi pricopsi din pricina râsului la care mă provoci de fiecare dată.
Să nu spui că nu te-am avertizat, deh!
:))))))))

Dan Ioanitescu spunea...

Razi in tine! :)
Uneori o faci si evident, dar discret si cu eleganta, ca un menuet... :)
De fapt razi/plangi in tine.

Ia vezi, de curiozitate doar, "arhanghel" s-ar potrivi? Curaj, nobilitate, maretie... chestii de-astea... :))

Dan Ioanitescu spunea...

Vorbeam serios.

SOmeONE spunea...

Dane, da, ai intuit bine! Rad-plang, dar fara patima. Nu stiu daca e si elegant, dar iti multumesc! :)

Da, arhanghel, cred ca ar reprezenta toate asestea la un loc si ceva in plus. De aceea am sa evit sa il folosesc. Nu as vrea sa cad in extrema cealalta... :)

Anonim spunea...

"...extrema cealaltă"?
Mă gândeam că mai corect ar fi fost "nu aş vrea să cad într-una din extreme". Altfel, se deduce că te-ai afla deja la un capăt al intervalului.
:)

SOmeONE spunea...

Ma refeream la extremele "analizei" mele. Pe care am incercat sa o "survolez" fara a ma plasa in interior, ca intr-o experienta extra-senzoriala. De aceea am si spus "sa cad", in loc de "sa alunec".
Oricum, domniei tale sunt nevoit sa-i cedez un anume epitet... Are legatura cu rudenia prin alianta. Eh?! :))))))

Anonim spunea...

Păi, ce, numai domnia ta să aibă parte de acel epitet?!
Când şi când, o să mai fiu şi eu soacră. Doar tre'i să mă exersez, că cine ştie când îmi vine rândul.
:)

Administrator spunea...

Sorin ! :)
Avem nevoie de adresa ta de email pentru a-ti face o invitatie. Te tot pomenim pe aici:
http://haisarostim.blogspot.com
Hai cu noi de iti face placere !

SOmeONE spunea...

Multumesc, Maria! :)

Administrator spunea...

:) Ei, bucurie ! :)

Administrator spunea...

Din ce vad eu ti s-a trimis o invitatie pe adresa de mail yahoo.it. Daca ai primit si iti face placere accepta invitatia. Daca nu, anunata-ne sa o retrimitem.
O seara frumoasa !

SOmeONE spunea...

Am primit-o, multumesc. O seara frumoasa si tie!

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)