-

-

sâmbătă, 9 octombrie 2010

Traficantul - 2°

"Sa tot fie ceva vreme de cand nu am mai avut placerea unei ture atat de prelungite si de palpitante, ce zici, Benny?"
Soferul isi desprinse o secunda ochii de pe panglica asfaltului si zambi in directia partenerului sau:
"Intr-adevar si, curios, nu simt minima oboseala."
"Asta se datoreaza adrenalinei, prietene, adevarul este ca suntem niste tipi exagerat de norocosi! Totusi, ca orice placere, si aceasta se apropie de final... In mai putin de doua ore soarele va fi sus, pe cer, iar noi in patucurile noastre, dupa un dus reconfortant. Iar tipul asta malefic va fi in desert, in afara zidurilor orasului, acolo unde nu mai poate sa faca rau nimanui!"
Benedict aproba din cap fericit, aruncand o scurta privire prin retrovizor individului incatusat din spatele ferestrei securizate ce despartea bancheta din spate de locurile pe care le ocupau. Acela sedea linistit, insa ochii sai rosii sustinura sfidator privirea politistului iar ranjetul sau sinistru nu parea a fi tocmai al unei persoane resemnate.
"Totusi, Angelo, asta este, cred, a cincea sau a sasea data cand il acompaniem la frontiera, fara a pune la socoteala de cate ori or fi facut-o colegii nostri... Ma gandesc ca poate ceva nu functioneaza tocmai perfect in sistem."
"As, prostii, tocmai asta este dovada ca sistemul e valid! Acesta este centrat nu atat pe "impermeabilitate" cat pe preventie, cumva ca o sita in urma careia raman gunoaiele. Asa se explica cum "prietenul" nostru, desi periodic reuseste sa se infiltreze printre noi, sfarseste mereu prin a fi deconspirat. Si asta se intampla fara nici un efort din partea noastra, de fiecare data putinii prozeliti pe care reuseste sa si-i faca, in scurt timp il tradeaza, oferindu-ni-l pe tava. "Tristetea cenusie" nu are suficienta putere de a crea dependenta intre locuitorii orasului nostru, singurul motiv pentru care mai are cat de cat succes este legat de pura curiozitate in a experimenta o noua senzatie. Succes care, dealtfel, este in continua scadere, pe masura ce tot mai multi oameni au gustat deja drogul si s-au edificat."
"Wow, acesta este un discurs demn de un teoretician de frunte si nu de un simplu sergent de politie! Iata unul din principalele motive pentru care nu voi accepta propunerea ta legata de comanda patrulei, in eventualitatea ca Don ii va da curs..."
Angelo rase din adancul sufletului: "Aici gresesti, dragul meu... Mi-e teama ca nu vei fi consultat, numirea te asteapta pe birou, proaspat semnata si parafata de Primar, imediat dupa ce terminam trebusoara aceasta!"
Cel tanar ramase fara replica, pus in fata faptului implinit. Arunca partenerului doar o pereche de priviri prefacut ucigatoare, batand darabana cu degetele pe volan. Celalalt, privindu-i mimica se puse si mai tare pe ras. Atmosfera de multumire si liniste din masina se reflecta pe chipurile celor doi politisti ca o lumina celesta si blanda. Desi nu putea auzi nici un cuvant din spatele geamului gros, securizat, negriciosul putea sa simta aproape fizic acea stare, acea legatura sentimentala ce ii unea pe cei doi colegi si prieteni. Ii venea sa se chirceasca, dar facu un efort supraomenesc si ramase calm si mandru, sfredelindu-i cu ochii aceia ciudati.

Lumina puternica a farurilor incadra acum o poarta grea, maiestuoasa, pe sub care doar drumul ingrijit asfaltat avea privilegiul de a-si continua parcursul. Din biroul vamal, care facea corp comun cu zidul masiv al orasului, iesi un functionar in varsta cu vestonul uniformei putin sifonat si descheiat la nasturi. Isi tinea mana streasina la ochi, incercand sa se apere de lumina puternica care facea sa straluceasca impozanta barba .............Citeste mai departe                                         
                                                   
                                                

16 comentarii:

happyendstory spunea...

Mulţumesc pentru promptitudine.
Acum trebuie să rumeg puţin sensurile ascunse, căci textul acesta îmi "miroase" a pildă.
"Luaţi aminte, voi ce călătoriţi singuri, prin deşert!"
:)

SOmeONE spunea...

Nu, nu sunt chiar atat de infatuat incat sa imi imaginez ca as fi atins chiar si a mia parte din intelepciunea necesara si suficienta pentru a-mi permite sa scriu pilde. Este doar o fictiune tesuta pe urzeala arhetipurilor personale, nimic mai mult.
Sensuri ascunse? Nu mai multe decat minimul necesar pentru a da un lustru literar unor concepte, un "ambalaj" care sa le faca mai usor "vendibile"...
Cat despre desert... in cazul acestuia descris de mine, cuvantul "singuri" este fara indoiala, un mare pleonasm.
:)

happyendstory spunea...

Încrederea e un păcat?

SOmeONE spunea...

Nu vad legatura...
Oricum, nu, nu cred ca e un pacat. Doar, de cele mai multe ori, e pacat de ea...

happyendstory spunea...

Era o întrebare fără vreun substrat.
Devenisem curioasă despre părerea domniei tale, în urma acestei fraze pe care ai scris-o în textul de mai sus:
"Da, da, gresise, pacatuind de prea multa incredere... "

Mulţumesc de răspuns.
Concluzia ar fi că, dacă dpdv religios ea nu se află pe lista păcatelor, dpdv social tinde să devină un păcat faţă de sine.
:)
Şi totuşi, pe ce criterii să faci împărţeala? Adică, cum discerni cui merită să-i acorzi încrederea ta şi cui nu?

SOmeONE spunea...

:)

E o ecuatie complicata cu multe variabile. Prea multe...

happyendstory spunea...

Asta înseamnă că nu vom afla niciodată cui să-i acordăm încrederea şi cui nu?
Păi, ne autocondamnăm la o existenţă în suspiciune.
Dar, poate că-i mai bine aşa. Depinde cu ce ne e mai uşor să trăim: cu suspiciunea, ca tovarăş permanent sau cu durerea trădărilor rezultate din încrederea acordată nemeritat.
Oricum, e aiurea.

:(

SOmeONE spunea...

Asa e, variantele sunt doar cele doua. Rien ne và plus...

Dan Ioanitescu spunea...

Si, si? Mai departe? Caci cuvantul din poveste inainte inca este, presupun.

SOmeONE spunea...

:)
Nu, nu mai este.
Asta in cazul in care tu nu ai citit doar bucata de text din postare. Daca cai click pe "Citeste mai departe", se deschide o pagina noua, continand textul integral. :)

PTRUPTRUCEA spunea...

Traficantul trei sunt io. Fac trafic de bunavointa, incredere, amicitie si bagari in seama. Pe Goagal.
-Asa-i Goagale?
-Asa-i!
Am raspuns io in locul lui, ca el e timid.

Mi-a placut povestirea. Scrii ceva si despre mine? Nu conteaza, orice. Da tre'sa-ncepi cam asa:
"Nimeni, nicaieri, niciodata."
E mai simplu, ca te-ajuta la "a fost odata ca niciodata.... parampampam....".
Stii tu cum vine treaba!

SOmeONE spunea...

Bun venit, Traficantu' The Third! :)
Deocamdata ma inscriu la oarece bagat in seama. Cu restul mai vedem, dar sa stii ca e mare concurenta. Si e plin de... chinezarii.
Multam de vizita! :)

PTRUPTRUCEA spunea...

NA, CA TE-AM FACUT CURIOS!

Si io-ti multumesc frumos.
Io astept. Nu m-am inscris la ai de scriu chinezarii. Stau aciia la tine. Platesc. Peshin, nu ca-n Botswana pe la noi.

Stii cum e la noi?
La noi in Botswana i-asa:
-Shou mi za mani!
-Iote-i!
Si i se arata doritorului... moneda nationala.

A fost gluma da sa stii ca nu-i departe de adevar. Si-n Romania e cam tot asa, ca e tara bananiera, ca a noastra.

SOmeONE spunea...

:))
Pai stai asa, ca eu nu de scris vorbeam. Mai ales daca-i vorba de platit cu acea moneda... :)
La asta faceam trimitere: "Fac trafic de bunavointa, incredere, amicitie si bagari in seama."
Botswana... eh, lasa, nu te mai lamenta. Macar ai pe ce pune... botu'! Daca nu e Ana, e Ileana! :)))

Dan Ioanitescu spunea...

Sorine,
Mi-a placut. Mult. Nu stiu de ce, dar parca ma aflam in "desertul tatarilor".
Mi-ai adus aminte de Dino Buzzati, desi nu cred ca are vreo influenta. Totul pare de-acum. Dar si dintotdeauna. Nu te perii. Mi-a placut foarte tare.

Imi cer iertare ca nu am fost atent la continuare.

Sorine, iti tin pumnii! Te duci in sus. Esti tot mai bun. Felicitari!

SOmeONE spunea...

Multam cu plecaciune!
Marturisesc profunda ignoranta in ceea ce priveste opera lui Buzatti. Da' remediez acusica... :)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)