-

-

vineri, 8 octombrie 2010

Traficantul - 1°

Un fluture de noapte facu un viraj brusc, evitand in ultima clipa coliziunea cu imensa limba rosie à là Rolling Stones desenata pe capota portbagajului, apoi se pierdu in intunericul vazduhului caldut si parfumat. In masina parcata neglijent, la un metru de trotuar, cei doi politisti tocmai terminasera de savurat cafelele si gogosile oferite, ca de obicei, de patronul "non-stop" -ului de peste drum. Girofarurile se invarteau lenes, proiectand culori pastelate si discrete pe zidurile cladirilor, facand sa licareasca ici si colo cate un afis electoral lipit impecabil, la aceeasi inaltime cu celelalte. Pe unul dintre cele mai apropiate se putea deslusi bine fotografia unui om intre doua varste cu o scufie caraghioasa compusa din o multime de tuguie terminate fiecare cu ciucuri multicolori, nas borcanat si rosu, surprins intr-o grimasa comica. "Am sa rad pana am sa crap!", recitau caracterele desucheate, tip grafitti stilizat, de sub poza inchenaruita cu ramuri de maslin. Mai incolo, pe terasa barului, cateva persoane de toate varstele, imbracate lejer si nonconformist, dansau sau se delectau cu cate o bautura, intr-o perfecta armonie, fete surazatoare si senine, gesturi exuberante si palme amicale pe spate. Purtata de vant, la rastimpuri, muzica vesela se suprapunea celei ce izvora din statia politistilor, prinsi acum intr-o discutie insufletita.
"... si gandeste-te, catelul acela, care initial nu mi se parea deloc o buna idee de cadou pentru ziua fetitei mele, a devenit mascota casei! Pana si bunicul l-a indragit, cine ar fi putut crede?", spunea cel asezat pe locul din dreapta, un barbat masiv cu o figura radioasa si ochi scanteietori.
Celalalt, mai tanar cu cativa ani, parea ca ii sorbeste efectiv cuvintele de pe buze. Statea relaxat, sprijinit cu cotul stang de volan, pe jumatate intors catre partenerul sau si era atat de prins de povestirea acestuia incat uitase sa mai soarba din paharul mare din carton.
" Parca il si vad inaintea ochilor! Sigur ca tu, Angelo, ai o familie minunata, ce si-ar putea dori mai mult cineva?... "
" Da, asa este, nu imi lipseste nimic, decat poate... Eh, dar asta e in curs de rezolvare..." zambi privind siret pe sub cozorocul sepcii impodobita cu multicolora stema a orasului.
O mica umbra trecu pe fata celuilalt, fapt ce ii starni ilaritate. Se decise sa nu il "fiarba", asa ca dezvalui, ritos:  ..............................  Citeste mai departe
                
                       
                       

5 comentarii:

Anonim spunea...

Bine ai revenit, So'!
Remarcabil text! Îmi place. Mult.
Aştept continuarea cu maximă nerăbdare.

Liviu Drugă spunea...

Foarte cinematografic text. Pastreaza ritmul asta. E foarte bine strunit si foarte potrivit pentru actiunea descrisa. :)

SOmeONE spunea...

Iris, multumesc! Nu voiam sa abuzez de nerabdarea domniei tale, asa ca iata si continuarea. Tempestivitate maxima! :)
Adevarul e ca prima parte risca sa fie plictisitoare, esenta sta in partile finale.

SOmeONE spunea...

Aaa, Liviu! Multumesc, abia astept parerea ta despre intreg. Nu lua in seama micile inadvertente, i-am "dat drumul la cald", urmand sa mai slefuiesc pe ici pe colo. :)

Dan Ioanitescu spunea...

Esti bun! Am citit si continuarea.:)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)