-

-

miercuri, 20 octombrie 2010

Aviz

Imi aduc des aminte de un episod din primii ani de liceu... Parintii mei ma invatasera inca de cand am inceput sa silabisesc primele cuvinte sa dau "saru'mana" tuturor persoanelor care ma depaseau cu cel putin un metru in inaltime, fara distinctie de sex. Celor ce nu se incadrau in limita, eram liber sa le spun "salut" sau "servus", iar aici sexul facea diferenta. "Salut" baietilor, "servus" fetelor". Eh, ce vreti, asa erau si sunt parintii mei... Am invatat apoi si alte formule de exprimare a respectului, formale sau nu. In special pe acestea din urma le-am considerat mereu un patrimoniu de nepretuit care depasea substantial conceptul celor "sapte ani de acasa", in fond o suma de conventii sociale de cele mai multe ori. Intre oamenii cei mai demni de respect din mintea mea, unul din locurile fruntase il ocupau professorii. Ca orice copil/tanar, evident ca aveam o proprie scara a valorilor care imi permitea, comparand, sa imi dau seama atunci cand un profesor era mai "meserias" decat altul. Ba chiar cand nu era "meserias" defel... Totusi, chiar si pentru cel ce parea ca a nimerit la o catedra prin cine stie ce mister incalcit al providentei, respectul nu scadea niciodata sub un anumit nivel riguros auto-impus. Stiu, zambiti, dar ce vreti, asa eram si sunt eu...
Revin la episod: "prof"-ul de romana, inca covalescent dupa o lunga absenta, ma insarcineaza pe mine si pe un alt coleg sa il insotim in cancelarie, la sfarsitul orei, pentru a cara un voluminos proiector de diapozitive si ecranul aferent. Fapt care, departe de a ne deranja, l-am luat drept ca pe o veritabila onoare. Era un barbat in varsta, distins, dar extrem de distant si in aparenta chiar rece, dar nu exista un singur elev in acel liceu care sa isi permita sa faca glume pe seama sa, nici macar pe la spate. Mi se mai intamplase sa intru in cancelaria professorilor, dar de aceasta data atentia mi-a fost atrasa de tabla in miniatura asezata la loc vizibil, pe un trepied din lemn lacuit si care avea rol de avizier intern. Cu o caligrafie impecabila, in randuri perfect drepte, pe tabla era scris un singur anunt: "Onorabilul coleg care a luat marti seara o umbrela barbateasca automata (sic!), sa vina sa ii dau si husa!"  Urma semnatura nimanui altuia decat a sobrului nostru professor de romana. Tovarasul meu a pufnit in ras, facandu-mi cu ochiul pe ascuns. O fi crezut ca sunt lipsit de simtul umorului, treaba sa... desi am gustat copios ironia, pe moment eram ocupat cu contemplarea unei noi imagini pe cat de fireasca, pe atat de socanta, oarecum, a professorilor in general. Ceva asemanator cu faptul de a surprinde statuia ecvestra din piata principala a orasului facand miscari de gimnastica pentru a-si mai dezmorti postura...
Da, uneori ai niste revelatii prostesti, declansate de chestii banale. Ar fi mult de "brodat" pe seama acestui episod, dar l-am expus din alt motiv, tine loc de introducere la "anuntul" meu:


Onorabilul "coleg/colega/entitate-neclasificata-inca, avand in vedere ca tot detine password -urile de acces ale acount -urilor de Blogger sau/si e-mail ale subsemnatului, este invitat respectuos sa contribuie din cand in cand macar cu cate o amarata de postare la bunul mers al respectivelor bloguri. O postarica, un copy-paste, ce-o fi acolo, nu sunt pretentios. Desi, avand in vedere incontestabilele abilitati informatice cu care este inzestrat/a/i, as putea solicita susnumitului/ei/or o fulgeratoare "ascensiune" in topuri, cu cateva abile "miscari" de SEO, ei bine, nu, atata solicit, o postare, fie ea si automata...
Sa ne logam cu bine!

35 comentarii:

hera mariana spunea...

Bună seara So!
N-am înţeles, ne cerţi?
Ne încurajezi, sau ce?
N-am mâncat lapte azi!:))
Vreau răspuns, că sunt curioasă...
În ce-i priveşte pe d-nii profesori, sunt de aceeaşi părere cu tine, chiar dacă părem de modă veche.:)

SOmeONE spunea...

Buna, Mariana! :)
Nici eu nu mananc laptele... il beau! :))
"Ne", la cine se refera?
Sa nu-mi spui ca faci parte din tabara "tipilor rai"! Eu aici ma "certam" cu un hacker sau ce o fi el, se pare ca s-a "indragostit" de mine si nu ma lasa nicidecum...
Da' tu nu dormi? :)

Ryanna Pop spunea...

am tot auzit şi eu de posibilitatea ca unii ce nu au ce face în opinia mea,să spargă parole şi să intre în datele de bază ale unui utilizator ...dar cum poţi să-ţi dai seama de aşa ceva,încă nu am descoperit...chiar asta doream să te întreb,cum de ţi-ai dat seama despre aşa ceva?

Anonim spunea...

So', să ştii că devin geloasă. Credeam că deţin exclusivitatea în privinţa "graţiilor" acelui hacker. Mă gândeam că mă "iubeşte" numai pe mine, dar acum aflu cu stupoare că e un adevărat Casanova.
:))))))))

Anonim spunea...

:)
'Neata, tuturor!
Salut, Sorinule!

Eu imi schimb parolele la o saptamana, astfel incat celui ce-i arde de cotrobait... ii dau mai mult de munca. :)
O zi frumoasa, tuturor, fara intrusi agiamii.

hera mariana spunea...

Nu prea mă prinde somnul seara...dar dimineaţă se face pe la ora 10..."fac ce vreau!"...nu-mi mai sună ceasul...
Azi am mâncat mămăligă cu lapte!:))

SOmeONE spunea...

Ryanna, anumiti client de posta electronica mai sofisticati ofera functia inregistrarii ultimului acces. Ajunge doar sa iti tii pentru o perioada evidenta propriilor logari. Totusi, banuiesc ca anumiti "meseriasi" au gasit deja remediul si la acest "inconvenient". Eu nu prea sunt specialict in IT, dar, dupa ultimele "evenimente", m-am pus cu burta pe carte si am invatat o gramada de chestii. Pot astfel sa afirm ca intimitatea pe Net este doar o iluzie pentru simplul utilizator...

SOmeONE spunea...

Iris, acum ca mi-ai spus, cred ca ma "retrag" din competitie. Don Juan as mai fi inteles, dar "pretendentul" asta se pare ca mai are si gusturi cel putin libertine, ca sa nu spun vorba aia... :)

SOmeONE spunea...

Andrei, dupa cum spuneam mai sus, schimbatul parolelor ajuta doar pe moment. Daca ai fost cadorisit cu un trojan "dastept" sau un key-loger, in secunda urmatoare noua parola ajunge unde trebuie.
Si nu, cel putin acest "intrus" nu este deloc ageamiu. Am doua computere in "covalescenta, abia am reusit sa le reanimez...

SOmeONE spunea...

Mariana, sa-ti fie de bine! Probabil ca dupa aceea ai facut si o siesta consistenta. Ferice de tine!... :))

Anonim spunea...

Sorinule, regret că treci prin asta.
:(
Nu ştiu ce fel de gusturi are, dar pe mine mă monitorizează (şi nu numai!) de mai bine de un an. Plus o serie întreagă de alte "amănunte" pe care nu mai are sens să le înşir.
(Dacă-ţi aminteşti, am făcut ceva discuţie pe subiectul acesta.)

Sună ca-n romanele poliţiste?
Ei bine, este chiar adevărul-adevărat! Paradoxul este că uneori am impresia că mă protejează, deşi e puţin cam "posesiv". Cum mă înnădesc la discuţie cu cineva, cum ne taie elanul, mie sau celuilalt, astfel încât să rupem conversaţiile.

Poate mulţi m-aţi acuzat că-s "dusă" când spuneam că am foarte des impresia că vorbesc cu persoane diferite care folosesc acelaşi id sau nickname, dar ştiu sigur că acest lucru se întâmplă. Bună parte din confuzia în care mă aflu de ceva vreme, se datorează şi acestor acţiuni.

Nu ştiu cine e şi ce doreşte, habar-n-am dacă i-am greşit cu ceva, dar exceptând câteva persoane şi discuţii sporadice, nici că o să mă mai bag în virtualitate.
Am obosit, pur şi simplu.

Ryanna Pop spunea...

Sorin,poţi să dezvolţi puţin expresia "anumiţi clienţi de poştă electronică"?..sunt ceva mai grea de cap.şi nu pricep din prima:)...personal nu vreau să cred că cineva este interesat de "geniul"meu,dar ştii cum e..cînd mai mulţi îţi spun că eşti beat...etc...iar eu din păcate mă mai îmbăt uneori şi cu apă rece:)))...ideea este că am avut şi eu impresia asta la un moment dat,însă nu am dat importanţă,deoarece chiar nu am nimic de ascuns...dar ptr.ştiinţa mea,sunt curioasă cum poţi să-ţi dai seama de acest fapt...

Liviu Drugă spunea...

Tocmai ce am mai citit pe blogul lui isuciu ca si el are aceeasi problema. Foarte ciudat! 1) Ori miza, oricare ar fi ea, este foarte mare si necunoscuta majoritatii! 2) Ori numarul hackerilor, blacherilor, cocarilor :))) este asa de mare si asa de plictisiti sunt incat intra sa scotoceasca fara scop precis pe oriunde apuca.

Se va ajunge oare in acest fel la o explozie de incifrari si coduri puse sa functioneze in mesaje transmise prin porumbei calatori?!? :))

Inteleg de ce ii asculta la telefon pe jurnalistii lui peshte prajit la caldura euroilor fierbinti, dar pe bloggeri?!?!?

Anonim spunea...

D-le. Drugă, cred că depinde cine-i bloggerul.
De aia mă mir şi eu de atâta insistenţă în privinţa mea, însă, presupun că prezentam vreo importanţă prin conexiunile mele virtuale.

SOmeONE spunea...

Ryanna, un "client" (engl.) de posta electronica este o aplicatie care o gestioneaza. Cum ar fi Outlock Expres, daruita-ne gratuit prin bunavointa lui mr. Billy. Foarte simplista si retrograda, dealtfel. Daca dai un search, gasesti cu sutele, atentie insa la ce descarci. :)

SOmeONE spunea...

Liviu, cam aceleasi intrebari mi le-am pus si eu. Dar vorba lui Blue Freedom, mai depinde si de blogger. Fiind eu un notoriu formator de opinie populara, basca un mandru exponent al principalelor douazeci de loje masonice mondiale, e de inteles pe undeva... Asta in ce priveste blogging -ul. Daca scotocind prin posta electronica, respectivul/i urmareste sa se imposeseze de passwordul de homebanking, inseamna ca e cel mai mare fraier! La ce sa te muncesti atata cand puteai sa obtii acelasi lucru cu o simpla solicitare? Cine dracu' mai tine banii in banci, in vremurile astea crack-oase?! :))

Liviu Drugă spunea...

Sorin, masonule :)))) ai dreptate!

Blue Freedom,
cazul tau pare mai complex, insa te intreb si eu asa, cu sincera naivitate: nu poate sa fie din erori tehnice ce ti se intampla?

[data viitoare fara "D-le Druga", pls! Liviu e absolut indestulator ca sa stiu ca vb cu mine Ok? :) ]

Anonim spunea...

Am reţinut recomandarea, Liviu, mulţumesc. Eu sunt Iris. Adică, aşa prefer să mi se spună pe aici.
:)
Nu, nu sunt erori tehnice. Din păcate! Am apelat la sprijinul unor specialişti care mi-au confirmat în repetate rânduri că cineva mi se plimbă prin computer ca Vodă prin lobodă. Era o chestiune de timp ca să înlăture orice protecţie.
Spre exemplu, am avut "privilegiul" să găzduiesc vrând-nevrând pe pc-ul meu un făcător de clone. Programul respectiv făcea copii la toate fişierele de tip text, le arhiva şi le trimitea pe o adresă de mail, pe care n-am putut-o identifica.
Sau, la următoarea devirusare, aveam un alt program care făcea "print screen" periodic şi apoi trimitea imaginile cu ceea se întâmpla pe ecranul meu, tot aşa, pe mail, nu ştiu cui.
Sau, deşi dezactivasem salvarea şi arhivarea conversaţiilor mele de pe messenger, am avut surpriza să găsesc undeva pe hard, redenumite, toate aceste conversaţii. :)
Toată activitatea mea era stocată pe o partiţie pe care nu prea intram, într-un subdirector ascuns.
Sau, lucram eu bine merci la computer şi brusc pierdeam controlul asupra mouse-ului şi a tastaturii.
Sau, închideam computerul şi a doua zi îl găseam in funcţiune. Aveam să aflu că era activat prin remote control şi/sau accesat prin dispozitive wireless.
Deci, nu!
:)

PTRUPTRUCEA spunea...

Domnuuuu... am venit sa va spui ca pe mine sa nu contati. N-am umblat io. De-abia ma descurc la mine...

Si ca veni vorba! Pentru o vorba proasta, mie mi-a tras profesoara de franceza un dos de palma de mi-a dat borsu'. Si-acu' mi-aduc aminte. Zicea:
"sa n-asculti in viata ta mai intai, decat de parinti. Intai de mama ta si de tatal tau si p-orma de straini."

Am urat-o. Macar de i-as fi sutit umbrela, da' nu fusese decat o vorba proasta.
Cred c-avea totusi dreptate.

Era sa uit!
Imi place da mor umoru' dvs. E d'ala fin! :)

SOmeONE spunea...

2PtruCea, ok, s-a marcat. Te sterg de pe lista suspectilor. Placerea e reciproca. :)
Ce centura avea profa ta de frantuzeasca?!... :))

Liviu Drugă spunea...

Blue Freedom / Iris, din ce spui tu, pari cel putin angajata la NASA. :) Daca nu lucrezi la NASA, ai sigur un fan care vreau sa stie si mai multe despre tine. Orice ar fi, nu e bine!!!

Anonim spunea...

:)
Liviu, sigur nu lucrez la NASA.
:)
Şi habar-n-am care ar putea fi motivaţia celui care face acest lucru.
Acu', ce să zic? Dacă mi-ar fi fost (doar) fan, n-ar fi fost mai simplu să mă întrebe ceea ce-l interesa?
Trebuie să mărturisesc că-i admir inteligenţa şi priceperea, dar nu-i înţeleg conduita. Cred că-şi risipeşte timpul şi cunoştinţele unde nu e cazul.
Da' ce ştiu eu...?!

Pfiu, stai că mi-a picat o fisă!!!
Nu se poateeee să fie el!!! Ar fi...incredibil. Dar, de ce s-o facă?!!!

Liviu Drugă spunea...

Blue Freedom / Iris, acum, cand ne-ai facut pe toti curiosi :))) sa nu ne lasi cu enigma admiratorului it-ist neelucidata. Du-ti povestea pana la capat si spune-ne daca a fost chiar el sau... :))) altul! :P

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

Reiau comentariu, că făcusem confuzie la nişte date...

:)
Păi, Liviu, ca să aflu ar trebui să-l caut, să-l chestionez şi să...
Dar tot nu-mi vine să cred, "modelul" acesta nu i se potriveşte deloc.
Istoria mea cu IT-istul este veche şi sună cam aşa: în urmă cu vreo 16 ani am început o mirobolantă poveste de dragoste (fără urmă de ironie!) cu un tip genial, specialist în domeniul it.
Din ce îmi amintesc, stăpânea atât de bine cam tot ce ţinea de hard, soft, medii de programare etc. încât i-ar fi perfect posibil să facă, lejer şi fără bătaie de cap, cam tot ce am descris mai sus. Bărbatul acela cred că ajunsese să gândească direct în limbaj hexazecimal!
:)
Dar asta nu împieta cu nimic asupra sensibilităţii lui. Era absolut adorabil: inteligent, rasat, romantic şi la fel de nebun ca mine!
:))))

Ne-am despărţit de 12 ani. Am mai vorbit acum vreo 2 ani prin mijlocirea nevinovată a unei foste colege comune. Între timp s-a însurat, are un copil, are viaţa lui - bine aşezată pe un făgaş liniştit şi comod...
Dar, tot nu văd motivul pentru care s-o fi făcut. Nu. Ar fi lipsit de sens şi oricum, nu era genul care să recurgă la asta. Pur şi simplu m-ar fi căutat direct, dacă dorea să vorbim.
Prin urmare, ne aflăm în aceeaşi confuzie ca la inceputul discuţiei.
:)

SOmeONE spunea...

Eh, oamenii se mai schimba in 12 ani. Mai ales daca s-a si insurat!... :P
Sau, nevasta, care in atata amar de vreme o fi avand capul mare de atata IT -eala de-a barbatului... poate l-o fi intrecut de acum. Ar mai fi si copilul... Misterul se adanceste! :))

Si cu IT -istul/ista meu/a cum ramane? Ca eu nu am avut istorii cu lume asa de avangardista. Va trebui sa raman la varianta ... masonica. :))

Anonim spunea...

Mda, oamenii se mai schimbă...
:)

Păi, So', nu ştiu ce să spun despre it-istul domniei tale. Să nu fie vreo it-istă.
:))))))))))
Văleu, eşti mason???

Liviu Drugă spunea...

Blue Freedom, si acum urmeaza sa primesti pe ecranul computerului, out of the blue, peste orice fereastra ai avea deschisa, un mesaj: "Nu, nu sunt eu cel la care te gandesti" :))) Daca nu l-ai primit deja pana la ora asta!!!!

Anonim spunea...

Nu. Întâi că nu e el. Tipul acela e un gentleman. E exclus să aibă apucături de servitoare care trage cu ochiul pe gaura cheii. N-ar face-o nici măcar de dragul meu, admiţând că mai reprezint ceva pentru el. (Adică... şi altceva decât o amintire.)
:)
Apoi, astăzi doar mi-a picat curentul. Şi asta acum vreo 10 min.
:)
Despre restul, că să zic? Ai imaginaţie. Mi s-ar părea o mişcare total neinspirată din partea lui. Ce-ar rezolva cu asta? Nimic decât distanţarea mea de internet şi de tot ce ar putea avea legătură cu personajul.
Iar acum mă gândesc foarte serios să iau această măsură.

O seară bună,

PTRUPTRUCEA spunea...

Io nu sunt aitist.
Da mi-ar placea... sa fi fost io aitistu'ala....
Ce fraier.... :)

Sa fie clar! Nu banditu de aitist a lu SOmeONE, ci rasatu lu Happy... :)

Administrator spunea...

Dedicatie:
Maksim Mrvica - Amazonic

:)

Anonim spunea...

Mr. Ptru, sunt onorată şi măgulită de spusele domniei tale. Mă faci să roşesc (ceea ce nu e foarte dificil, fiindcă e singura chestie la care excelez).

Mda, IT-istul...
Eh! Poate vreodată o să scriu despre povestea asta.
:)

Anonim spunea...

Totuşi, nu pricep de ce-l consideri fraier?
:)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)