-

-

vineri, 9 decembrie 2011

Deci

           
Ce-mi place mie cuvantul asta! Mai ales atunci cand cate unul il imperecheaza cu semnul intrebarii, cu o figura serioasa si sprancene ridicate doar la extremitatile interne, cele de langa nas, facandu-le sa para un acoperis de casa paros si zburlit.


- Deci?... face si isi subliniaza mimica cu o ridicare decisa a barbiei.
Ochii insa, ca doi Hopa-Mitica, nu se muta odata cu tot ansamblul din care fac parte ci pivoteaza in gavane ramanand atintiti sever pe figura inculpatului. Punctele de suspensie sunt reprezentate de o serie de abia perceptibile leganari ale capului, ca un soi de incuviintari confirmative ale celor mai dezastruoase presupuneri, devenite - in mod fatal - certitudini. Sau, cel putin, asa s-ar dori sa arate. Pe mine insa, ma bufneste rasul de fiecare data, fara exceptie, cand mi se intampla sa fiu luat in aceasta specie de colimator. Pentru ca mereu gestul respectiv ma face sa ma gandesc la un robotel de jucarie, ieftin, cu resorturile putin cam slabite, prin urmare cand misca o mana sau ridica brusc capul, un soi de recul inertial il face sa se baţaie pret de cateva secunde, scartaind, din ce in ce mai slab, apoi ramane imobil. Tot fara exceptie, urmeaza un gest de lehamite al cyborgului programat moralist: o jumatate de arc a antebratului si a palmei care pleaca dinspre zona pectorala si ajunge brusc langa ureche, adasteaza o secunda acolo, suspendata in aer, dupa care coboara si se destinde in rallenty, pe langa trunchiul care deja a executat o jumatate de intoarcere in directia opusa-mi.

- Deci?! fac eu pe dispusul sa colaboreze, in urma umerilor pleostiti. Conjunctie sau adverb?

- Lasa, lasa...

- Pai nu, ca daca e conjunctie e o treaba, dar daca e adverb se schimba implicatiile...

Punctele de suspensie sunt acum trei mici alice care se duc si i se infing, nevazute, in o alta zona a anatomiei pe care prefer sa nu o descriu. Corespunde ca denumire cu cea pe care omul ce se indeparteaza necajit o are in minte chiar acum, apartine subsemnatului si i se jura o adecvata tabacire in viitorul apropriat. Extrem de apropiat, scârţ, scârţ, scârţ.
              
         

9 comentarii:

Ryanna spunea...

deci(adverb)te-ai întors!...
deci?(conjuncţie)..cât mai ai de gând să ne ţii în suspans(nu între pct.de suspensie)cu "tăcerile"tale aşa de lungi zile necuvântătoare?:)))))

SOmeONE spunea...

:))
Pai (care tot un fel de "deci" s-ar chema), nu m-am intors pentru ca nu am fost plecat. In schimb, cunosc eu pe altii care si-au luat "la revedere". Aceia da, se cheama ca s-au intors, deeeci, bun revenit! :)

Ryanna spunea...

touche!:)..mai rău Sorin,am zis "adio" şi nu a ţinut..ce să faci, pe lumea asta sunt tot felul de narcotice...se pare că blogul ptr.mine este unul dintre acestea:)...

Maria spunea...

Deci, cele mai bune ganduri !!!

:)

SOmeONE spunea...

Asisderea! :)

>:D<

Maria spunea...

>:D<

Celestine spunea...

zi si mie sorine cum sa-mi ninga pe blog:D
arata-mi calea spre ninsoare, ca am incercat toate trucurile nu gasesc :)))

astept rasp

Celestine spunea...

gata am facut un test pe unul din bloguri.
pe "celestine vision" a mers, pe celalalt blog nu vrea si pace.
are personalitate dom'le :)))

Multam frumos, arunca si tu un ochi vezi de-ti place

talk soon

SOmeONE spunea...

Da, e mult mai frumos efectul pe blogurile cu fond inchis. :)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)