-

-

sâmbătă, 28 mai 2011

Xilofon citadin

              
               
          
Un artist magnific, altruist mi-a oferit astazi un concert la domiciliu. Sub cortina neagra-plumburie, uvertura a debutat cu un rapait infundat de colosale timpane ce si-au rostogolit notele grave in evantai. Au zburat maiestuoase catre linia subtire de lumina a orizontului si s-au intors obosite, surde, sa esueze pe acoperisurile de tigla tremuranda. Un scurt moment de liniste impalpabila, apoi, la inceput stins, ca un susur nedeslusit, inaintand in crescendo sustinut, mii de degete s-au unit intr-o darabana universala, coplesitoare, ca un planset silentios, liberator, diluviant, a cuiva pe care nu stii cum si nici nu vrei sa-l intrerupi. Preludiului i s-a alaturat apoi un alt virtuos interpret, imprimand cadenta cu rafale de cercuri rupte, le auzi si poti sa le si vezi dansand pe panza asfaltului, pe un acoperis plat si redevenit brusc tanar. Partitura sa e speciala, confera corpozitate si plenitudine: siuuuuuuu!... Deodata, se opreste lasand sa intre in scena sunetele sprintare ale catorva graunte de gheata ce isi sfarsesc picajul abrubt pe betisoarele subtiri ale antenelor, pe balustrazile si parapetele de metal ale balcoanelor care, nu te-ai fi asteptat, stiu sa surada. Maestrul coboara decis bagheta si audienta tresare: formidabila lovitura de gong de arama, urmata de reverberul a milioane de tobe ascunse in cele patru zari! Semnal pentru degetele invizibile care isi intetesc cadenta, mai mult si mai mult, pana ce devine totul un fluviu continuu, un sunet unic, salbatic si dominant, desteptator de spaime ancestrale, uitate sau nebanuite. Gongurile se sfideaza, incercandu-si puterile, cel din stanga, cel din dreapta, urmat imediat de cel dinspre nord; acaparate de competitie isi lanseaza sageti ucigatoare ce sfasie cortina plumburie, invartejind-o si facand-o sa geama. Wagner ar fi palit de invidie daca ar fi putut sa asiste, alaturi de mine, in cadrul ferestrei, la asa minunata demonstratie de forta! As fi fost curios cum, in ciuda geniului sau, ar fi putut imagina si transcrie pe portativ finalul, toata acea armonie in decrescendo, punctata de inegale rostogoliri de tunet, din ce in ce mai moi, chemand in minte imaginea unei redutabile feline irascibile ce se ostoieste, obosita. Cu siguranta insa, uitand de toate, s-ar fi extaziat si ar fi izbucnit in aplauze la prodigioasa plecaciune de final a Maestrului, revarsat intr-un imens, ireal arc de cerc irizat, desenat pe fondul cortinei si pe care in van am incercat sa il imortalizez pe pelicula. Va trebui sa ma credeti pe cuvant.


                        
                    
             

21 comentarii:

Celestine Mihaela spunea...

superba apologia de mai sus.
Sublima descriere...
frumos scrii intr-adevar.
C.

SOmeONE spunea...

:)
Sunt anumite momente si simtiri pe care cred ca ar fi egoist din parte-mi sa le "consum" de unul singur. Si nu sunt multumit niciodata de felul in care incerc sa le impartasesc, din pacate paleta mea nu are suficiente culori si nici mana nu este ferma cum as dori. Ma mai consolez cu generozitatea prietenilor, fara insa a-mi pierde luciditatea. Iti multumesc, Celestine! :)

Ryanna Pop spunea...

mă gândesc ,caz în care acest concert al naturii,din câte deduc eu ar fi fost real,interpretat de cineva pe caldarâmul străzii din dreptul ferestrei tale,oare câţi vecini ar fi stat liniştiţi să asculte gândind la Wagner şi la un minunat curcubeu apărut fondul cortinei neagre?..eşti chiar fericit!..
pe la noi îţi zgârâie urechea manele mai nou înregistrate pe telefon,şi stai de-en prostul privind spre cel ce încântat dă sonotul cât mai tare gândindu-se că fericeşte şi pe cei din jur cu muzica preferată lor...de uneori prefer să aud toaca la biserică ,unde la dracu,şi popii s-au modernizat şi au instalat difuzoare să audă domne toată lumea lălăitul lor şi binecuvântarea dată cu forţa celor credincioşi şi mai puţini sau deloc credincioşi..
revenind(că m-am răcorit:)]..talentul cu care descrii acest regal moment este deosebit,şi aici subscriu%la%Celestinei,fapt ce mă face să adaug că nu numai că te cred pe cuvânt dar e ca şi cum am trăit şi eu momentul descris:)..
o după-amiază frumoasă!..

SOmeONE spunea...

Daca randurile mele au reusit sa-ti induca acest efect, sunt multumit. Inseamna ca si-au atins scopul. :)

Ai dreptate, cata lume se mai opreste sa guste darurile aparent simple pe care cotidianul ni le ofera cu generozitate? Marturisesc ca nici eu nu sunt in stare sa o fac mereu. Suntem grabiti si framantati ca am uitat de ce ne grabim atat...

Iti doresc o saptamana senina, Ryanna! :)

hera mariana spunea...

Fain, foarte fain scrii Sorin!
Poate nu-i târziu să intri în "hora scriitorilor", eu ţi-am mai spus!!
Totuşi mă frământă o întrebare: ce ai cu ploaia?
În IT.nu e mult soare!!:))

SOmeONE spunea...

Multumesc, Mariana! Nu prea sunt dibaci la "dansuri" de grup. Oricum, cea a scriitorilor nu este o hora, a cam devenit un dans Maori
( http://www.youtube.com/watch?v=tdMCAV6Yd0Y&feature=related )
Nu vreau sa fiu mancat de viu! :))

Da, in Italia este foarte mult soare, dar nu este, totusi, un desert. :))

Imbratisare! :)

Anonim spunea...

:))))))))))
Te îmbrăţişez şi eu "mamahera", aşa îmi zic fetele!:)

Anonim spunea...

:)
Tot ploaie?!
Frumos scris, e adevărat, dar pe când un "tablou arzător", cu un soare care topeşte încremenirile de gheaţă?

SOmeONE spunea...

:)
Anumitor ghetari le sta mai bine in forma solida. Topindu-se brusc, ar putea sa provoace inundatii, care mai apoi s-ar transforma in nori si... tot la ploaie ajungem. :)

Anonim spunea...

Anumitor gheţari, da. Însă nu tuturor. Poate că mai sunt unii care tânjesc după soare.
:P
Offf, So'! Tu, cu ploile tale...
Dacă tot faci pe meteorologul de serviciu, mai "bagă" şi nişte vreme frumoasă. Te rog, nu degeaba!
:)

SOmeONE spunea...

Ei, daca nu-i pe degeaba... Vorbesc cu "Seful", sa vedem ce zice si el. :)

Anonim spunea...

Credeam că tu eşti şeful.
:))))
Pentru prima oară aş fi avut şi eu "o pilă" la un şef de rang înalt.
:P

SOmeONE spunea...

Pai e ca si cum ai avea-o. Ai uitat de nenea Iancu? Trimite-mi un mail cu numele "loazei", al nepotului, sa nu ma duc degeaba pana acolo. :))

Celestine Mihaela spunea...

La multi ani!

Sa-ti fie copilul din tine si din afara ta, vie amintire a renasterii iubirii.
Ganduri celeste.

SOmeONE spunea...

:)
Copilul din mine multumeste!

Celestine Mihaela spunea...

Rogu-te
Pune linkul la tine aici
La mine nu-l pot copia.

Multumesc

SOmeONE spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=G-3kKwdV8ms

:)

Celestine Mihaela spunea...

Imi da eroare :)

eneoana2000 spunea...

~@};-~ :) ...,,accidental" pe aici ,te salut cu aceeasi prietenie ca ...dincolo ;;) ...imi place aici ...o zi minunata,Sorin :)

SOmeONE spunea...

Surpriza placuta! Te salut si eu, Oana, "dincolo" nu am mai intrat caci nu prea se mai merita. Dealtfel si pe "aici" s-a cam asternut praful. :)

Celestine spunea...

Je t'ai repondu dans mon blog.

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)