-

-

joi, 6 ianuarie 2011

Sarbatorile, un armistitiu?

Asta cu scena vietii este, desigur, o metafora folosita si ras-folosita, devenita un loc comun, aproape un automatism verbal. Am sa risc insa si am sa o folosesc, fiindu-mi indispensabila in ilustrarea cat mai acurata a sentimentului pe care de o bucata de timp incoace mi-l induc Sarbatorile. De ce cu majuscula? Chiar asa, de ce?

Sa ne imaginam, asadar, aceasta sala de teatru incapatoare, sa zicem cam cat... gradina lui Dumnezeu, plina pana la refuz, dar, spre diferenta uneia clasice, avand nu doar o scena ci o multitudine, plasate fara nici o regula aparenta in mijlocul fotoliilor incomode - din cauza lipsei tot mai acute de spatiu. Principala peculiaritate a salii consta in oportunitatea spectatorului de a se transforma la buna sa placere in actor si viceversa, putand evolua pe una sau pe mai multe scene, sporadic sau constant, in roluri importante, minore ori ca simplu figurant. Nu exista regizori. Mecanismul este reglat spontan de catre public, nu chiar ca in arenele romane, dar foarte pe aproape, si consta in validarea personajului sau in aruncarea sa in dizgratie. Aplauze sau huiduieli. De regula este suficient pentru a-l convinge pe protagonist fie sa aleaga alt rol, fie sa isi reia rolul de spectator. De regula. Care, pentru a-si afla confirmarea, vede si anumite cazuri in care perseverenta sau pur si simplu incapatanarea respectivului il poarta sa se comporte lapusnian, lasand sa prevaleze propria-i dorinta/convingere, in detrimentul democratiei. Aici se cuvine a deschide o paranteza si a aminti frustrantul destin a sus-pomenitului model...

Deseori se intampla ca spectacolul de sub luminile unora dintre rampe sa fie eclipsat de catre cel care se petrece in sala, unde, bineinteles, susotelile menite sa faca schimb de pareri se transforma des in incercari de a influenta opinia publicului dupa chipul si asemanarea opiniei cate unuia care, suferind de trac, nu se abandoneaza totusi ideii de a asista pasiv. Pentru ca sala tine loc si de culise. In acest caz, secretul consta in arta de a sti sa iti alegi vecinii, mai mult sau mai putin dispusi a juca telefonul fara fir, bolnavi ei insisi de trac cronic, dar tot atat de dornici de a-si aduce aportul la epilogul scenetelor. Acestia, convinsi de sterilitatea propriilor pareri, vor fi mai mult decat recunoscatori ocaziei de a face de portavoce cuiva si vor incerca la randu-le sa aduca cat mai multi prozeliti "cauzei". Avand mintea libera de balasturi inutile, efortul lor, de regula, va fi incununat de succes si le va oferi inimaginabile satisfactii atunci cand vor constata ca fac parte din tabara celor multi, cei cu degetul mare indreptat peren catre podea. Ne- multumiti insa pe deplin, "telefonistii" se vor uni si in alta initiativa spontana si se vor face luntre si punte pentru a-si convinge "liderul" sa urce pe scena pentru a da o intorsatura hotaratoare piesei. Pentru a o dinamiza si cum altfel decat transformand-o intr-o lupta, in circul cel mai desavarsit. Atrasi de valurile umane ale "ole" -i create in acel epic moment, chiar si spectatorii mai indepartati, cei ce urmaresc ce se petrece pe alte scene, vor lungi gatul si isi vor indrepta atentia intr-acolo unde conflictul este patron. Si, cine stie, ii vor invidia pe cei care au avut fler in a-si alege bine locurile. Iata cum, chiar si fara a te expune direct, poti fi un optim protagonist.

Covarsitoarea majoritate a scenariilor tinde, deci, sa evolueze catre tragedie. Adevarate masacre ideologice unde nu se aplica nici o regula, orice lovitura este permisa, cu cat mai infama cu atat mai apreciata. Cu cat se inalta mai prepotent fumul exploziilor de vanitate, cu atat podeaua scenei se manjeste mai mult de ego-uri strivite, de principii reduse la cel mai hilar statut,  plutind in balti de lehamite. Paroxismul multimii creeaza din ce in ce mai multi cruciati de impins in arena riscand insa epuizarea carnii "de tun", exterminarea inainte de vreme a putinilor gladiatori ramasi. Risc elevat de "somaj" pentru cei din rolul gloriosilor invingatori... Care, nefiind stupizi, isi tuteleaza grijulii interesele apeland la la un mijloc antic. Vechii greci, nimic de zis, primitivi si superstitiosi, gretos de filozofi si democrati, dar au plasmuit un concept genial: CATHARSIS -ul! Incearca tu, insa, sa explici asta multimii excitate!... "Fratilor (neaparat!), catharsis nu este o boala exotica, stati linistiti, nimeni nu va trebui sa fie vaccinat!" Odata linistiti, le faci exemplul publicitatii de la televizor, care intrerupe un minunat film de groaza, ambientat in semi-intuneric, pe muzica cu acorduri joase, exaltata brusc de acutul unui urlet sau, ma rog, clefait animalic... Dintr-o data, lumina multa, o casa impecabila, super-tehnologizata, o familie fericita - el (camasa azurie, moderna si cravata de bun-gust), ea - tanara si frumoasa, zambitoare (dantura impecabila) si doi copii - baiat si fetita - cu bucle matasoase si ochi inverosimili de albastri, cuminti si imbracati trendy, mancand cereale cu lapte de la o faimoasa marca. Aia-i catharsis. Nu-ti place publicitatea? Da' la toaleta trebuie sa te mai duci si tu, nu? Sau la frigider, sa mai iei o bere rece. Vezi?...

Din acest punct de vedere, Sarbatorile sunt un prilej de catharsis perfect. Sau de armistitiu. Acceptat si recunoscut la scara quasi-planetara. Toti simt nevoia de a se arata mai buni, mai omenosi. Te poti opri din alergat caci competitia este temporar anulata. Cum  altfel se poate explica aceasta unanimitate in a organiza petreceri, mese festive, pentru o zi de nastere la care sarbatoritul lipseste cu brio (Craciun)? Sau (brrr!) recurenta unui deces urmat de resurectie doar pentru "la revedere" pentru o data nespecificata (Paste)? Inteleg... In aceste timpuri, teatrul si-a pierdut mult din voga. Actorii prefera televiziunea. Unicul inconvenient este ca acolo nu stii cine te urmareste. Catharsis-ul este pentru EL.  Just in case...
          
                 
                        

32 comentarii:

SOmeONE spunea...

Am generalizat putin, extinzand consideratiile asupra "realului". Totusi, postarea mi-a fost inspirata de lectura catorva bloguri unde, dupa - fara exceptie - o avalansa de urari care de care mai simtite si mai mestesugit aduse din condei, a reinceput "macelul".
Orice asemanare cu persoane si fapte "reale" poate sa nu fie intamplatoare...

Anonim spunea...

:)))))
Da' la ce te aşteptai?!
E suficient să-ţi aminteşti că sunt unii care afirmă că s-ar plictisi să fie totul o "sărbătoare", nu?!
Mie, însă, mi se pare savuros felul în care stai tăcut, ascuns după cortină şi observi "scena", pentru ca apoi să creionezi poveşti deosebite, tablouri care surprind cu acurateţe o realitate fără echivoc.
:)

Şi, apropos de armistiţii, lupte şi CATHARSIS, uite ce-mi cântă mie în scufiţă:

http://www.youtube.com/watch?v=x_1XngXMQw4&feature=related

:))))))))

SOmeONE spunea...

:)
Da, putin corijent la greaca veche... Multumesc! :)
Da, Internationala... Amintiri din tinereti... stangace. :))

Anonim spunea...

:)
N-ai pentru ce. Am noroc că e un termen folosit în profesie, că probabil aş fi făcut şi eu aceeaşi eroare.
Şi eu sunt corigentă la greaca veche, (sau corijentă, că ambele variante sunt acceptate de dex, asta ca să nu-ţi imaginezi că te-aş corecta!).
:)

"hai la lupta cea mareee..."
:))))))))

Cristiana spunea...

Da, Sorin, ai dreptate.

Eu m am retrogradat in proprii mei ochi de 2 ori in saptamanile trecute....

SOmeONE spunea...

Cum asa, Cristiana?

Cristiana spunea...

Uite-asa...
Unii o numesc toleranta, bunavointa... si eu, uneori... Intru in decor zicand ca asa e spiritual... Dar e un cerc foarte vicios.
Stii cum devine un cerc vicios? Mângâindu-l. Si incepe sa-i placa si lui, si tie. Intretinându-l.
Si intretinerea costa. Asta stim bine cu totii.
Indiferent de cerc. Si restrans, si foarte larg.

Asa mi-am luat singura doua "trese" de pe umeri!! Luptasem mult ca sa mi le obtin, si sunt foarte severa cu rezultatele mele...

Sincer, ma refer si la sarbatori, dar si la relatiile dintre noi, bloggerii...
De sarbatori vorbe frumoase, apoi imediat uratenii, agresivitati, dispret... As canta eu Internationala multora, care flutura sfanta indignare proletara.
Gata, cristiana, mars la munca !! Ca e sfanta !!!

Anonim spunea...

:)
:)
Sorinule, frumos si indraznet scenariul pus pe podeaua scenei de catre... un spectator!
Teatrul nu este in voga pentru ca a inundat realul (l-a asimilat realul).

Toata lumea si-a descoperit vocatia de actor, chiar daca la-nceput se manifesta stangaci, exersand acasa, cu familia, cu prietenii, in virtual, in fata oglinzii cu el insusi, ajunge a se confunda cu fiecare rol pe care-l alege de fiecare data.
Nu sunt prea multe roluri. Nu vei vedea un individ ca-si va imbraca haina de modest si altruist va porni in crearea binelui pentru ceilalti...
Nu, nu... doar isi va mestesugi repertoriul, va intona cu gratie, descoperind, in timp, unde sa puna accentul pentru a obtine efectul scontat!
:)
O lume a mimilor, a cabotinilor, in care se strecoara si actorii adevarati, cei care-si imbraca dupa spectacol haina cetateanului de rand... nestiind prin cate piese de teatru vor trebui sa treaca pentru a ajunge ACASA!
:)
Sarbatorile sunt acel "hop" intre timpi, cand omul are drept de respiro... bea un ceai, savureaza linistea dinaintea "competitiei pe scena" si-si trimite gandurile bune catre cei pe care-i mai are-n minte (daca-i mai are-n minte).

Unii deja s-au plictisit si de acest lucru, ba mai mult, se simt ofensati de acest "respiro", cauta, scormonesc, iscodesc, pentru a mai avea ocazia de a-si folosi aratatorul...
Un supliciu, as spune, cu anduranta!
Fiecare cu placerile sale.

Eu spun ca pe intinsul intregului an oamenii sunt omenosi, macar o clipita, dar clipita aceea o ratam de fiecare data, pentru ca suntem concentrati pe cautarea argumentelor care sa ne sustina prejudecata.
:)
A nu se uita ca nu suntem omniprezenti, desi uneori asa ne manifestam.
:))
E o boala a copilariei, cred. Careia nimeni nu i-a gasit inca "vacinul".

E lumea noastra, a tuturor!
E si buna, e si rea!

Da, sarbatorile pot reprezenta "armistitiu" pentru cei ce duc razboi cu ei insisi...
Incitanta tema, Sorinule!
:)

SOmeONE spunea...

Da, Cristiana, dispret si infatuare... Nu intotdeauna cercul, aceasta figura perfecta, are efecte benefice.

Anonim spunea...

;)
p.s. - Craciunul nu lipseste, NICIODATA!
Intotdeauna a fost cineva care sa-l reprezinte, iar pentru copii acest lucru este MINUNAT! (mai putin pentru acei copii care nu au idee ce-nseamna o bucata de paine, dara craciunul)
:(

SOmeONE spunea...

Andrei, inseamna ca am gresit mesajul. Ultimul lucru pe care si-l propunea reflectia mea era tocmai incitamentul. :)
Tu afirmi: "Nu vei vedea un individ ca-si va imbraca haina de modest si altruist va porni in crearea binelui pentru ceilalti..."
Eu te contrazic, tocmai acest rol este "en vogue" in aceste timpuri...
Actori, da, suntem toti, chiar si fara voia noastra, uneori. Nu tineam sa subliniez bravura, ci sapienta de a alege/accepta rolurile. Exista actori straluciti carora anumite roluri pur si simplu nu "le vin" bine. Daca sunt cat de cat intelepti, le refuza. Chiar cu riscul de a nu mai fi "solicitati" ulterior. Le ramane mereu alternativa savurarii spectacolului din public, lucru care nu de putine ori poate fi un mare privilegiu... :)
Stii, eu chiar am o mare consideratie pentru cei ce, inainte de toate, duc un razboi cu ei insisi. Cred ca este singurul legitim.

SOmeONE spunea...

Ai dreptate! Dar nici eu nu am afirmat ca lipseste Craciunul. Doar sarbatoritul lipseste, si nu ma refeream la Mos Craciun... :)

Abruman spunea...

Mi-a placut cum ai scris si cred ca o sa ma inspire putin maniera asta de a scrie. In ceea ce priveste SARBATORILE eu vad lucrurile un pic altfel. In perioada marilor sarbatori sunt de parere ca lumea joaca aceeasi piesa, in care personajele sunt limitate si esti obligat sa participi. Nu cred ca cineva reuseste sa se odihneasca de sarbatori. Oboseala se acumuleaza mai mult in perioada asta: obosesc organele de la mancat si baut, picioarele de la vizitele la familii si dansurile mai mult sau mai putin traditionale, mintea si cardurile de la scrisul de felicitari si de la cumparatul de cadouri. De sarbatori trebuie sa pari mai bun, mai milos, mai darnic, mai frumos, mai curat, mai primitor, mai bine hranit, mai bine imbracat... si daca imi spui ca acest "trebuie" nu te oboseste inseamna ca esti milionar in dolari si eu sunt bucuros ca te citesc!
da-mi voie sa inchei cu un citat din Albert Camus: "actorul este un mincinos sincer"...
pe curand! :)

SOmeONE spunea...

Adrian, imi pare rau... Va trebui sa te dezamagesc: aceasta multime de "trebuie" ma oboseste teribil. Nu intamplator, an de an, refuz sa ma raliez. :)
Despre scrisul felicitarilor ma mir ca amintesti! Doar in cazul in care tu esti (ne)fericitul posesor al antediluvianului Motorola Caramida, era singurul care, la SMS nu avea optiunea SEND-ALL DYRECTORY. La fel si cu mail-ul. Scrii un mesaj, sau, mai sigur, reciclezi unul primit antartz, si clichezi optiunea "toata rubrica". Pe ce lume traiesti?! :)))

Anonim spunea...

:)
Nu, nu ai gresit, pentru ca intotdeauna RECEPTORUL conteaza!
Deci nu tu ai "gresit" mesajul!

Acelasi subiect, citit de catre mai multe tartacutze... este interpetat de fiecare tartacutza in modul personal si apoi reactiile difera, functie de ce emotii au fost declansate!
:)
Nu e incitant?!
Nu te incita ce reactii, emotii, stari, sentimente, starneste scrierea ta?
Sau doar liniaritatea este vizata: o confirmare/o infirmare?!

Ei, rolul acela pe care-l vezi in voga, este doar literatura adaptata la mediul inconjurator: inimi frante, suferinta sociala etc. Dar la nivel retoric... haina modestulu si crearea binelui celorlalti se-ntampla doar in retorica... in real, fiecare alearga in aceiasi cursa, avand de-a face cu aceiasi competitie... fie ca se numeste studiu, creatie, investitie, cercetare, bani, supraveituire etc.
:)
Inca nu am cunoscut un actor realmente talentat, stralucit, caruia sa nu-i "vina" un rol... dar mai am vreme, sper!
Ba mai mult, fiind vreme de criza, nimeni nu-si mai permite sa refuze, fara a avea o plasa de prindere.
:)
Privilegiul de a fi "spectatori" il are orcine, slava Domnului!
Iar romanii, din nefericire, au o apetenta inascuta pentru a privi, in detrimentul lui "a actiona"!
Ba unii dintre ei actioneaza, apoi isi reproseaza toata viata ca au actionat...
:))
---
In opinia mea, sarbatoritul Craciunului nu lipseste. El este o molecula mica dun fiecare omuletz, bun/rau; frumos/urat etc.
Ca suntem sau nu constienti de acest lucru este alta "poveste"!

Mie mi-a placut postarea ta!

Anonim spunea...

:)
Inca o tartacutza... o alta parere!
Iubesc omul si tartacutza lui.
Andreiule, Sorinule, de ce e musai sa procedam cum procedeaza toti?
De ce "trebuie" (vorba Sorinului) sa te indopi de sarbatori?
De ce trebuie sa-ti torni alcol pe gat?
De ce trebuie sa "obosesti"?
De ce, Sorinule, trebuie sa trimiti sms-uri???
De sarbatori poti face orice... absolut orice.
E momentul in care TOATA FAMILIA e "libera", in cazul in care ai familie! In cazul in care-ti place sa fii in mijlocul ei.
Si prietenii, pe care abia ai reusit sa-i vezi peste ani... pentru ca ai de facut bani, daca nu sa te imbogatesti, macar sa supravietuiesti!

De ce e musai sa mergeti pe un tipar?
Eu am facut carnati si i-am impartit la saraci!
Sorinule cine ne-mpiedica sa trimitem prin posta felicitari de sarbatori, diferite, functie de personalitatea fiecarui destinatar?!
:))

SOmeONE spunea...

Te ajut eu, Andrei: Imagineazati-l pe marele, imensul Chaplin in rolul principal din Ben Hur... Delicios, nu? :))
Si da, ai dreptate, Sarbatoritul exista nu in una ci in fiecare molecula din corpul orisicui. Pacat ca ramane inchis acolo...
Ma bucur, sincer, ca ti-a placut postarea! :)

Anonim spunea...

Mi-l imaginez si-l vad jucand exceptional. Il prindea bine si stofa lui Hitler... pacat ca a trait intr-o epoca paupera din punct de vedere tehnologic...

---
candva se va elibera! Nimic nu este intamplator, nu?!

SOmeONE spunea...

Pai stai asa, ca pot sa o intorc si eu! Andreiule, da' cine iti spune tie ca eu sunt impotriva uneia dintre actiunile enumerate de tine? Faptul ca nu am publicat o lista cu cele "savarsite" de subsemnatul in respectiva perioada? De ce Adrian si Sorin sunt "trasi" in serie, iar Andrei este afara din tipare? Doar pentru ca noi am impartit, eventual, carnati preconfectionati, de la mall? Nu toata lumea este asa dibace in a confectiona respectiva delicatesa... :))

SOmeONE spunea...

CANDVA SE VA ELIBERA?!!
Primo: mai sa nu te recunosc!
Secondo: slaba, slabuta consolare, neh?
:))

Anonim spunea...

:)Era doar o idee dintr-o suta de mii de idei care ar putea fi aplicate de sarbatori!
:))
Voi le-ati enumerat pe cele care le fac "ailalti", eu am expus una pe care am facut-o IO!
Pe langa aia, am facut si altele... iar spiritul sarbatorilor se simte si mai abitir decat daca as respecta "retetarul" din strabuni!
:))
De aceea sunteti "trasi in serie". pe acest considerent si nu pe altul!

Daca vrei, poti sa-l interpretezi ca fiind si "ca sa fiu mai cu motz", mie-mi e tot una. Cert este ca avem mii de variante de a intelege si petrece sarbatorile.

:)
1. pai nu cred ca m-ai recunoscut, parerea deja formata, este atat de greu "schimbabila";
2. nu o percep ca pe o consolare, ci ca pe un lucru firesc, natural

SOmeONE spunea...

:)))
Uite, Andrei, nu-ti fie cu suparare... tocmai ma gandeam acum, la anul poate ne coordonam cumva... ar fi pacat de bietii crestini. Daca e sa imparti tot carnati, anunta-ma. Ma angajez sa pun la bataie cateva baxuri de Izvorul Minunilor, carbogazoasa, deh, nu isi doreste nimeni ca o asa frumoasa actiune caritabila sa aiba efecte secundare. Se stie cat de sacaitoare pot fi arsurile provocate de un consum excesiv de mezelicuri condimentate. Mai ales cand, pe neasteptate, tiparele alimentare a unuia sunt date peste cap...
:)))

Anonim spunea...

:)
Pai asta poti face acolo unde esti tu, in Italia. Si acolo sunt destui oameni saraci.
In privinta carnatilor mei, nimeni nu a avut ce reprosa, pentru ca au fost facuti din carne de oaie+vita, nici prea picanti, nici prea sarati... au fost precum fata din poveste "nici calare/nici pe jos"...
plus ca au fost asezonati cu MAMALIGA (cum se numeste in italia? polenta... parca), o cana cu vin fiert si ceva racituri...
iar daca se intampla o dandana era doctorul langa mine... stagiar, e-adevarat, dar primul ajutor era garantat!
:))
dar nu despre carnatii mei se facea vorbire in scenariu, ci de actori, scene, roluri, sarbatori-armistitiu...
se pare ca ti-am facut pofta...
facem altcumva, anul acesta, de sarbatori, iti trimit si tie!
:)
Pe bune!
sau iti fac o vizita... taca-paca!

Anonim spunea...

p.s. - nu prea sunt crestini, adica dau mai rar pe la biserica, ca-i iau la suturi popa, iar portile bisericilor sunt mai intodeauna ocupate de tigani, si locul acela nu se ocupa asa... pe daibogea, vine "vataful" cel mare caruia trebuie sa-i dai cota parte din "productie"!
ehee... daravela mare si cu crestinismul asta!

Anonim spunea...

Gata, io ma duc sa bag "cornu'n perna"!
Mi-au facut placere lectura, dialogul!
:)
Sa auzim de bine!

SOmeONE spunea...

Serviciu de cuttering nu? :)))
Sa stii ca ai fost haios! Pe bune, ce mama naibii, suntem in 2011! Pana si caritatea nu se poate face asa, la intamplare, ci metodic, in prezenta dieteticianului si a doctorului. Ce sa mai zic, m-ai facut paf, m-ai lovit exact in vanitatea mea de (mai)occidental... :)))
Multumesc, am ras de gust imaginandu-mi scena!
Cat despre "facem altcumva, anul acesta, de sarbatori, iti trimit si tie!", ei bine, aici mi-a cam pierit rasul. Ba chiar am fost nevoit sa fac cateva semne scaramantice, mixte, italo-romanesti ca batutul in lemn, le corna, etc... Rezulta ca domnia ta, imi ureaza ca in anul in curs sa "ating" un anumit statut, anume identic cu "asistatii" cu pricina! Se prea poate ca dansii sa nu fie prea ortodocsi, iar motivele enumerate de tine sunt, din pacate, adevarate... dar TU?!! Ce sfarsit a facut cel inchis in particela?! Eh? :))

SOmeONE spunea...

:)
Noapte buna! Placerea a fost de partea mea!

Anonim spunea...

:(
Imi pare rau ca ai interpretat in modul acesta ce am scris!
Dupa cum zic eu mereu: receptorul conteaza!
Sa stii ca acei carnati nu au pe ei eticheta "asistati" si nu au fost facuti pentru o clasa inferioara de oameni... din ei am mancat si noi (familie, prieteni, copii/adulti)...
Regret interpretarea pe care ai facut-o. Nu doresc nimanui sa-i fie rau.

Cat priveste mistoul, il inteleg...
romanul este obisnuit cand il vede pe unul ca face ceva, ii gaseste cusur ca nu face bine, cand nu face, ii gaseste cusur ca nu face; cand spune, de ce spune; cand nu spune de ce nu spune!
:)
astia suntem, indiferent pe ce plaiuri ne-am afla.Oricat de occidentalizati am crede ca suntem.
:)) (apropo de molecula, e una in care sta inchisa si aceasta meteahna a romanului)!

Doctorul (rezident) este iubita mea, iar dieteticanul am fost noi doi, imbracand "rolul" bucatarului.
---
pe-asta nu am inteles-o deloc:
"Ce sfarsit a facut cel inchis in particela?! Eh? :))"
la ce faci referire?!

SOmeONE spunea...

Misto? Pai cred ca tocmai asta este adevarata trasatura a romanului, sa numeasca misto toate glumele care nu ii pica bine. Cand le face el, termenul exact este "ironie". Da, cate molecule, atatea metehene. Iar particela tot molecula voia sa fie. Se referea la "El este o molecula mica dun fiecare omuletz, bun/rau; frumos/urat etc."
Multumesc oricum ca inca ma consideri roman si nu un soi de Bastus! Iar cine s-a suparat, va avea taiat nasul! Sau ... tuguiul. Sub care am aflat acum ce se ascunde:
"Gata, io ma duc sa bag "cornu'n perna"!"
:))))))

Anonim spunea...

:)
Ma bucur ca nu te-ai suparat... suspectandu-ma ca te vreau ASISTAT!
:))
De mishto... nici ca-mi pasa, e la el acasa, chiar daca autorul se afla pe alte coclauri pentru o viata mai buna!
M-am linistit!
Cat despre ce se afla sub tzugui, Sorinule, abia acu' ai aflat?!
:))
p.s. pe aia cu "particela ce sfarsit a facut", tot nu am inteles-o"
dar... parca tre' sa le inteleg pe toate?!

Noapte frumoasa!
Ramane valabila faza cu carnatii...
:)

SOmeONE spunea...

Puschea!!! :)

Anonim spunea...

degetul tau (avatarul) spune altceva!
:)))

te-am pupat pe scafarlie!

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)