-

-

duminică, 1 august 2010

Virtual

Ii simti de departe parfumul inconfundabil, dar nu se intoarse. Se prefacu absorbit de magnificul peisaj ce se asternea dincolo de faleza abrupta pe care o stapanea cu picioarele usor departate, simtind cu incantare fiecare vibratie, aproape imperceptibila, atunci cand tot al saptelea desant furios isi incerca puterile contra stancilor impasibile. Colosala infruntare se sfarsea mereu lamentabil pentru entitatea lichida, constransa a se retrage mereu, taras si flasc, intr-un nor de spuma laptoasa, pierzand stoic a nu se stie cata batalie. Pentru cateva minute linistea acompania peisajul salbatic, uriasa masa verzuie, tivita cu alb, se unduia armonios si pasnic. Ai fi crezut ca s-a resemnat... Un pescarus tasni in zbor tocmai la timp pentru a evita sa fie prins la mijloc atunci cand, fara veste, o noua sarja fu lansata si inevitabil sfarsi pulverizata de prepotenta promontoriului. Tot atunci, cu un gest neasteptat, barbatul se intoarse facand sa tresara inima tinerei femei ce se pregatea, hoteste, sa ii acopere ochii cu palmele. Expresia sa uluita il facu sa bufneasca in ras, transformat repede intr-un zambet larg si luminos, atunci cand ea se prefacu imbufnata si tafnoasa, refuzand imbratisarea.
"Sa-ti fie rusine, mereu ma sperii de moarte... uite cum imi bate inima!..."
"Oh, cer iertare cu umilinta, principesa, pentru faptul de a fi dejucat planul domniei voastre de a ma batzai pe mine de frica, atunci cand as fi fost atacat miseleste pe la spate... "As putea, totusi, sa ma incredintez de cele afirmate?"
Razand, intinse mana catre locul presupuselor palpitatii, insa trebui sa si-o retraga repede, pentru a evita sa ii fie zgariata la sange. Principesa, se pare, uitase de eticheta!
Pret de cateva secunde ramase descumpanit, apoi fu randul ei sa se amuze zgomotos de ochii sai rotunjiti a perplexitate. Cand in sfarsit intelese ca a fost pacalit, o cuprinse cu forta in brate si, sub amenintarea ca o va invata sa zboare folosind ca rampa faleza, reusi sa ii smulga un sarut de "impacare", urmat de un altul, apoi de un altul...



"Stii", ii spuse mai tarziu, pe cand rasuflau linistiti, intinsi alaturi, cu fata la cerul incredibil de transparent, "as putea sta aici, langa tine, o vesnicie, sa ascult tumultul marii, sa ma mangaie soarele si vantul..."
"Tradatorule! Numai eu am aceste drepturi!"
El zambi cu tristete, cautandu-i si cuprinzandu-i mana prin iarba inalta.
"Da, ai dreptate, numai tu ai aceste drepturi, iar eu..."
"Iar tu?... S-a intamplat ceva?"
Se ridica alarmata intr-un cot, privind la figura brusc innourata.
"Dragul meu, ce se petrece, imi pari departe?..."
"Nu, sunt aici, nu plec nicaieri..."


"Ba ai sa pleci si inca repejor!"
Vocea distonanta il facu sa tresara. Privi buimac la grasanul cu par slinos si cu mustata à la Clark Gable, protapit in dreapta sa. Ochii sai porcini erau atat de reci si fara de expresie incat il trecu un fior involuntar. Totusi, ii pareau cunoscuti, teribil de cunoscuti si nu erau asociati defel unor senzatii placute.
"Incep sa imi pierd rabdarea. E ultima oara cand te mai las sa intri! Imi provoci din ce in ce mai multe probleme!"
" Aaa, nu, nu e adevarat, doar am platit, care probleme?..."
"Pentru cat ai platit, am fost deja prea generos cu timpul acordat!" "Si astia au platit", zise indicand cu o grimasa a fetei catre cativa insi cu priviri hulpave si incetosate, inghesuiti pe trotuarul de dinaintea vitrinei murdare. "Asa ca, ori platesti o alta tura, ori..." Isi sublinie intentiile aproape smulgandu-i casca de panza obosita, plina de fire si luminite ciudate de pe cap.
Barbatul se foi putin in scaun, cand pe o parte cand pe alta, bagand mana pe rand in buzunarele jeans-ilor tociti, apoi la piept, in interiorul sacoului ieftin si de moda indoielnica.
"Te rog, nu ai putea... doar cateva minute inca... pe credit, jur ca iti aduc banii, maine... ma cunosti doar!"
"Imi pare rau, astazi nu se poate, clientii asteapta, clienti adevarati, daca pricepi ce vreau sa spun! Nu ma constrange sa il chem din nou pe Hans din spate, stii cat de rau se infurie cand este deranjat din infulecatul gogosilor cu gem de afine..."
Incepu sa reseteze cu maini experte masinaria aflata in fata scaunului inca ocupat de barbatul disperat.


"Hei, Gino, mai astept mult? Sau vrei sa nu mai calc in veci pe aici, stii doar ca Mike, concurentul tau, are aparatura noua acum, si o sala mai mare, cu mai multe locuri. De fiecare data, aceiasi poveste cu zdrentarosul asta care nu se mai da dus... Rabdarea clientilor are si ea o limita!"
Slinosul tresari. "Respectabilul" client indignat nu arata nici pe departe mai bine intolit decat cel pe care il admonestase, dar, se pare, dupa infatuarea sa, ca dispunea de ceva verzisori de cheltuit pe acolo, asa ca, fara prea multe ulterioare menajamente, elibera locul cu o imbrancitura energica care aproape ca il arunca la pamant pe vechiul ocupant.
"Te rog, pofteste!" facu, asteptand cu mana intinsa sa simta atingerea familiara a biletelor fosnitoare. "Imi cer scuze, nu se va mai repeta!"
"Bravo, Gino, asa se trateaza un client serios!" Se grabi sa isi ataseze casca, cu maini febrile si privire deja sticloasa. "Ala nu e decat un nenorocit de dependent, un ratat", mai marai inainte de a se cufunda total in cea mai pura placere a simturilor.
"Mda, asta cam asa este, un dependent..." intari servil Gino, privind in urma barbatului ce se impleticea catre iesire. "Se spune ca era candva o somitate, un tip extrem de inteligent, caruia nu-i lipsea nimic. Pana intr-o zi, cand i s-a nazarit ca "sistemul" e gresit, inechitabil. A inceput sa viseze lumi perfecte, ideale si nu a mai reusit sa distinga realitatea. Vine aici si, in loc sa programeze masina pentru o iluzie pornografica sau bahica, asa cum face toata lumea, colinda dracu' stie prin ce coclauri pustii, cu printese nazuroase si tot tacamul..."


"Se cheama inadaptat" replica un tanar slab si plin de cosuri care isi astepta randul pe o bancheta joasa.
"Du-te, mah, dracului si tu, sterge-ti casul de la gura!"
            
                        


44 comentarii:

Şerban Tomşa spunea...

Bine ai revenit printre noi ! Îmi era un dor cumplit de tine...
Când te citesc pe tine, lumea pe care o întrevăd cu ochii minții îmi dă speranță... Și mă face să văd altfel și realitatea în care mă bălăcesc... Poate vom găsi o modalitate prin care să-mi povestești mai multe despre tine...

Administrator spunea...

Bun revenit !

Un fundal muzical coplesitor.

Schimbarea planurilor din fragmentul postat imi aminteste de asocierile spectaculoase ale cadrelor disparate dintr-un film regizat de Coppola.

Anonim spunea...

:)
Minunat!
Sunt copleşită. Impresia creată e profundă şi tulburătoare.

Mi-ar plăcea să pot scrie ca tine.

Să nu te mai ascunzi! E păcat.
Atunci când citesc aşa ceva, parcă prind şi eu puţin curaj.

Mulţumesc.

hera mariana spunea...

Îmi place cum arată blogul după "revizie".:)
Şi postarea îmi place, face parte dintr-un roman?
Dacă da , atunci am să urmăresc şi... succes!:)

SOmeONE spunea...

Ce sa va spun, dragii mei prieteni? Sunteti prea marinimosi, ca de obicei... :)
Nu m-am "ascuns" si nici nu am plecat nicaieri, am avut doar o serie de inconveniente tehnice, incepand de la PC pana la dificultati in a schimba aspectul paginii acestea, care imi parea cam terna. :)

Serban, da, as putea sa iti povestesc mai multe despre mine, insa dupa aceea va trebui sa te ucid... :)))

Maria, ai in minte un film anume? Sunt curios... :)

Iris, daca ar fi sa scrii ca mine, ar insemna sa faci un pas indarat... :)

Mariana, nu cred ca este un roman. Nu prea am timp de "prostii". :))

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Anonim spunea...

"Prostii"??!!
:(

Şi care ar fi lucrurile "serioase" pentru domnia ta?

"Pas îndărăt" spui?!
N-aş zice. Dimpotrivă.

SOmeONE spunea...

Politica, barfa, bani, toale de Armani... iata cateva lucruri serioase, pentru oameni care se respecta. Eheee... :))

Insist cu pasul! :)))

Administrator spunea...

Da. Dracula. Mi-a ramas in minte ani de zile modul in care ultimul cadru al unui fragment devenea printr-o metamorfozare spectaculoasa primul cadru al fragmentului consecutiv.
Lectura acestui
"Nu, sunt aici, nu plec nicaieri..."
"Ba ai sa pleci si inca repejor!"

m-a "aruncat" direct in senzatia pe care am trait-o atunci, vizionand filmul.

SOmeONE spunea...

Iaca de unde "copiasem"! :)))
Bah Francische, bah!... :)))

Ce, e vina mea ca s-au inventat deja toate alea?!! Si ca sunt fire "simtitoare" si influentabila?... :))

Administrator spunea...

E un privilegiu al vietii sa reinventezi orice lucru "perimat" in lumina contemporaneitatii. :)

Preatalentate ... plecaciune !

Anonim spunea...

Ah, da! La lucruri atât de "serioase" chiar că nu mă ducea mintea!
:)

Domnia ta îmi pare că se răsfaţă ca un copil care a primit bomboane.
:))))))))))))))))))
Şi zici că n-ar mai fi nimica de inventat?
Păi atunci, la ce bun atâta străduinţă?
Şi ce tot facem noi, pe aici?
(în loc de politică, bârfă şi celelalte lucruri serioase mai sus amintite...)
:))))))))))

SOmeONE spunea...

Ce facem noi pe aici?...
Buna intrebare!
Am sa ma gandesc, in ceea ce priveste persoana mea, despre ceilalti n-as putea sa ma pronunt. Sau, poate de vreo cativa, da. De pilda, un cunoscut de-al meu stiu sigur ca a facut... pojar. Altul, matreata. Eh?
:))))

Anonim spunea...

:))))))
Te ascunzi după cireş, văd eu. Recunoaşte, mai bine, că unele lucruri de pe aici le facem la comun.
Bunăoară, tăiatul frunzei la câini. Ne îndemnăm unul pe altul şi executăm treaba cu mare spor, de parcă am râvni la un premiu. Uneori mă gândesc că suntem neîntrecuţi la asta, iar ca să dau dovadă de maximă modestie, afirm cu sinceritate că eu sunt una dintre fruntaşele în ramură.
Şi-ndrăzneşte să mă contrazici dacă ai argumente!
:))))))))))

SOmeONE spunea...

Stai, frate, sa ne intelegem! :))
Ca pana la urma, de care "aici" vorbim? Asta sau ala? Al meu sau al tau? Aici-aici sau aici-acolo? :)))
Apropò, cainii tai ce frunza prefera? Ca ai mei sunt cam costelivi, poate le schimb dieta...
:)))))

Anonim spunea...

Păi, ce?! Ţi se pare că nu ne-am înţelege?
:)))))))))))
Vorbim de aici-aici şi de gaşca noastră virtuală care uneori vântură pleava cu diverse teorii sterile, sau se amuză cu unele nimicuri în loc să treacă la muncă...tovarăşi!
:))))))))
E drept, matale mai puţin. Că eşti tare scump la vedere. Aşa este!
Şi le-nţeleg pe bietele patrupede din dotarea domniei tale. Cre'că-s ogari afgani, cu pleata-n ochi, sărmanii.
:)))))))))

SOmeONE spunea...

Ba's dulai texani si n-au plete, sunt tunsi à la marines! N-am dat nimic pe ei, au venit singuri, intr-o noapte si de atunci n-au mai plecat... Le place lor frunza vecinului...

Anonim spunea...

Brrrr, sună înfricoşător!
:))))))))
Cum sunt "dulăii texani"? Că e prima oară când aud de ei.
:)

SOmeONE spunea...

:)))
Pai, cum sa spun, sunt o rasa extrem de agresiva. Nu poti sa nu fi auzit de ei, sunt in fiecare zi pe la stiri. In special pe ogarii afgani nu-i suporta si pace! Adica nici pace...
Lasa... :)

Anonim spunea...

Ups! Remarc o "urmă" de agresivitate? Sau doar mi se pare?

Văleu! Nu trage dom' Semanca! Sunt eu, Lăscărică!
:)))))))))))))))

(Cre'că printre frunzele pe care le-a tăiat azi onor consorţiul nostru au scăpat şi câteva de mătrăgună. Că altfel nu-mi explicitez de ce mârâie brusc şi neprovocat dulăii matale.)
:))))))))))

SOmeONE spunea...

Ah, tu erai, Lascarica? :)))
Atunci stai, sa bag dulaii in Hummer. Nu's de ce maraie, am auzit ca pe la ei prima data se trage si apoi se intreaba "care esti, bah?!" :)))
Da' ai domniei matale de ce soi sunt? Chiwawa? :))

Anonim spunea...

Husky Siberian
:)

(Dulăii matale sunt fraţi cu mnealui? Că numai el întâi dă şi abia pe urmă se "informează" despre ce era vorba.)
:)))))))))

Ryanna Pop spunea...

pentru ca sunt din tabara inadaptatilor,si pentru ca raspunsul ce i l-ai dat lui Serban mi-a creat o revelatie...vreau sa stiu si eu tot;si dupa,negociem si armele cu care vrei sa ucizi,ca ori de-s vie ori de-s moarta la vremurile astea nu mai conteaza,dar macar castig si eu ceva...iti aflu secretul..pai ce crezi ,ca-l las pe Serban singur in fata mortii,sau mai pe intelesul vremurilor,adica ce,numai el sa afle tot?:))))))))))))..sper ca nu e cu suparare...mi-am permis sa comentez,deoarece stiu ca si tu si Serban aveti simtul umorului f.dezvoltat,dar in special mare toleranta fata de cei ce mai gafeaza din cand in cand precum eu,de exemplu....
in rest,postarea este excelenta..fragment de roman pe care-l citesti fara sa rasufli..iar "look-ul"blogului e chiar placut:)...

Administrator spunea...

Da, da , aplauze pentru look.

SOmeONE spunea...

:)))
Ryana, pana la urma nu va fi ucis nimeni. Pentru ca nu este nici un secret de aflat. Totul este "la lumina". :)
"Mi-am permis", "toleranta"... chiar asa simandicos sa par? Serban, barem, ar avea motive, dar nu profita de ele si asta cred ca, inainte de latura "profesionala", mi-a placut cel mai mult la el. Deci, "avanti", fara timori nejustificate. :)
Multumesc pentru aprecieri!:)

SOmeONE spunea...

Maria, nu se pune! Trebuia sa spui de prima data! :)))))

Sa nu spui ca te-a "vrajit" textul incat nu ai observat... :))))

Cristiana spunea...

Buna seara, Sorin!
Mă vâr si eu in discutie! Am observat de dimineata noul template si mi-a placut mult! Dar da! trebuie sa recunosc ca cele scrise m-a determinat sa citesc pe furis si pe nerasuflate, inainte ca Excelul cu aplicatiile lui sa ma acapareze cu totul!! dar abia acum am venit acasa si am reusit sa iti spun!
Uneori intru in povestire si ma simt in pielea vreunui personaj, dacă autorul reuseste sa ma vâre acolo... nu în oricare si nu in cel care mi s-ar potrivi mie in viata de toate zilele... E o experienta - cand e! - deosebita...

Administrator spunea...

Trebuia, negresit, dar pana atunci am chibzuit daca e musai.

Zi-mi ce sa spun si spun !

:))))

SOmeONE spunea...

Salut, Cristiana, ma bucur ca am reusit sa te sustrag, chiar si pentru scurt timp, lumii sobre a cifrelor! :)
Iti multumesc pentru aprecieri, daca in viitor am sa va mai "torturez" cu cate o creatie, sa stiti ca e vina voastra, a tuturor. :)

SOmeONE spunea...

Maria, sper ca nu te-ai suparat! Stii, uneori imi pare ca nu prea reusesc sa intru pe aceeasi "unda" cu tine, sau poate ca am eu receptorul defect... :)

Administrator spunea...

Nu, esti in regula, preamarite.

Vina e a mea. Insa am o scuza, sunt femeie. Nici eu nu reusesc adesea sa intru pe aceeasi unda cu mine. :)

Cristiana spunea...

Mi-o asum, prietene!!
Daca nu ajung intre timp pescarus sau un tanar slab si plin de cosuri (si ma ascund sub o bancheta joasa!!)!!!!!

SOmeONE spunea...

O fi de vina... ecranarea? :)

SOmeONE spunea...

Ops! Ultima remarca era pentru Maria... :)

SOmeONE spunea...

Cristiana, da, un pescarus ar fi ideal! :)

Administrator spunea...

Eu ma gandeam ca o fi de vina ... ecranizarea.
Cert e ca sunt niste bruiaje.
Ntz, ntz, ntz !

Replica asta, indubitabil e pentru Sorin. :)

Administrator spunea...

Ce regizori te-au impresionat in timp ?

Scuze pentru saltul urias, insa imi doream de dimineata sa te intreb.

SOmeONE spunea...

:)
Maria, bineinteles ca, in ce priveste contemporanii am sa il numesc pe Spielberg. Imi place suficient si Diaz.
Daca e sa vorbim despre clasici, cred ca putini il vor putea intrece vreodata pe Fellini...
Insa, in topul meu personal, regele este Charlie Chaplin.
Surprinsa? :)

Administrator spunea...

:)
Nu.
Niste titluri de film ?

SOmeONE spunea...

Cred ca te referi la Fellini, caci daca vorbim de Spielberg, riscam sa repetam lucruri spuse de mii de ori... Cat despre Chaplin, fiind unul dintre cei mai revolutionari pionieri a cinematografului, as risca sa ii fac o nedreptate citand doar unul sau doua filme.
Cu Fellini, istoria e diversa, desi in epoca sa a avut mare succes chiar si in strainatate (4 sau cinci Oscar -uri) atmosfera filmelor sale este greu de "gustat" suta la suta daca nu ai avut contact cu cultura italiana. Mie mi-au ramas la suflet "Amarcord" si "La dolce vita". Imi plac mult si lucrarile lui V. De Sica, ma fascineaza societatea imediat urmatoare anilor de dupa razboi. Iti recomand "Ladri de biciclette", pentru a-ti face o idee. :)

Administrator spunea...

Saru'mana. :)

Administrator spunea...

Apropo de schimbarea cadrelor: sa vezi Baaria - Tornatore. :)

Administrator spunea...

Apropo de schimbarea cadrelor: sa vezi Baaria - Tornatore. :)

Administrator spunea...

Scuze, mi-a dat eroare.

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)