-

-

marți, 17 august 2010

Virtual (5*)

Proceda întocmai cum o învăţase. Se furişa cu paşi mărunţi şi repezi, uitându-se mereu peste umăr. Se oprea din loc în loc, în dreptul vitrinelor, pandind în oglinda lor orice posibil urmăritor. Ocolea cu mare grijă străzile principale şi, în general, locurile unde ar fi putut fi recunoscută. Schimba mereu traseul, uneori se întoarcea ca s-o apuce pe rute care o depărtau de destinaţie, zigzagând oraşul aproape fără noimă, astfel că drumul pe care ar fi putut să-l facă în câteva minute, îi lua uneori chiar şi o oră.
“Să n-ai încredere în nimeni, pricepi?!”, îi spusese.
“Iar dacă ajungi în impas, gândeşte-te intens la mine. O să te simt, cumva. De fiecare dată o fac. Voi veni să te ajut.” Asta o făcuse să zâmbească putin ironic, dar îi mărise increderea şi curajul de a merge până la capăt.

Mereu fusese atrasă de aventură şi îi plăcuse să trăiască periculos, sfidând regulile absurde, impuse oamenilor. Nu le contesta defel pe cele cu sens, dar faţă de celelalte avea un dispreţ aristocratic. Oricum ar fi fost, era clar că iubea să simtă cum adrenalina îi pulsează in vene şi-i stârneşte fiori amestecaţi, de teamă şi încântare. De aceea, când împlinise şaisprezece ani, se înregimentase în Congregaţia Călătorilor, spre disperarea familiei, uluirea cunoscuţilor şi iscand un adevarat scandal la Curte. Acestora din urmă, curtenilor - indeobste - gestul sau le păruse o sfidare. Cum era posibil ca o prinţesă de rangul ei să adereze la tagma aventurierilor, a ciudaţilor de vântură-lume? Uite că era, na! Călătorii erau fiinţe care deţineau atribute ieşite din comun, oameni de o forţă şi o dibăcie rar întâlnite, capabili de lucruri greu de imaginat. Dar totodată, erau destul de nebuni şi nestatornici încât să umble ca nomazii, din lume-n lume, fără căpătâi şi trăind de azi pe mâine, dupa cum se zvonea. Unii aveau nenumărate reşedinţe, alţii apăreau şi dispăreau ca fantomele, bulversând comunităţile în care lăsaseră impresia că s-ar fi stabilit. Pe lângă plăcerea călătoriilor, a aventurii, aveau insa obligatii stricte, să joace diverse roluri participand la activităţi speciale, de la misiuni de civilizare la comerţul cu mărfuri neobişnuite sau chiar să îndeplinească funcţii diplomatice, atunci când li se solicita. Acţionau ca nişte pârghii, ca nişte catalizatoare, mai dărâmând un guvern autocrat, mai salvând ecologic o lume, mai aducând un leac ascuns care punea capăt vreunei epidemii, sau, pur şi simplu, se plimbau la bunul lor plac atunci când aveau un "gol", ramanand insa la dispozitia superiorilor. Mai târziu însă, avea să afle că aceşti Călători erau cu mult mai mult decât atat. Însă secretul era păstrat cu străsnicie, chiar si in interior si multi, deşi erau membri ai Congregaţiei de-o viaţă, nu fuseseră inca făcuţi părtaşi la marele secret. Nu era deci de mirare ca aceasta "adunatura" nu se bucura tocmai de cea mai buna faima. Dar lor aceasta situatie le convenea de minune si, departe de a incerca sa se disculpe in vreun fel, pareau chiar dispusi sa adauge tonuri si mai cenusii imaginii lor publice.

Străbătea străduţă după străduţă, tot mai repede, privind pe ascuns dar cu mare atenţie fiecare trecător. Obrajii îi ardeau iar inima-i bătea nebuneşte, dar continua să alerge trăgând cu greu de mica valijoară burduşită cu nimicuri. La rastimpuri ducea mâna la piept ca să atingă cheia pe care o purta ca pe o bijuterie, atârnată de un lanţ din argint. Îi simţea fiecare pendulare sub corsaj şi asta-i mărea nerăbdarea de a ajunge la destinatia de atatea ori imaginata pana la ultimul amanunt. Acum insa, lucrurile încetaseră să mai fie la fel de simple. Congregaţia aflase şi câţiva dintre Călătorii mai experimentati, de rang înalt, o căutau prin toate lumile cu care se stia ca avusese de-a face. Înstinctul care îi funcţionase mereu fără greş o avertiza că situaţia lua o întorsătură mai puţin fericită. Prea clar nu-i era, dar presupunea că modificase nepermis nişte parametri spaţio-temporali. Se parea ca încălcase o regulă nescrisă, veche cat insasi Congregatia şi viciase una dintre lumi. Nazuise la o relatie imposibilă. De dragul Lui! Plus că se arătase în trup, cu înfăţişarea ei reală, făcând abstracţie de legile conspirative. Dar cum să faci dragoste cu bărbatul iubit din postura de hologramă?! Ar fi fost imposibil! Spera să-l găsească acasă şi să-i explice cumva, apoi să se gândească împreună la cea mai bună soluţie de urmat. Hopul cel mare era că trebuia să-i spună tot adevărul, pana atunci ocolit, evitat in discutii. Cine e ea de fapt, cu ce se ocupă… Erau multe informaţii secrete care, odata deconspirate, ar fi pus în pericol însăşi existenţa Congregatiei. Mai presus de toate insa, ar fi pus in pericol viata Lui! Pe a sa nici nu o mai socotise, in cel mai fericit dintre cazuri ar fi fost exclusa si exilata cine stie prin care periferie dimensionala. Ceea ce ar fi fost totuna, ba chiar mai rau decat moartea, o existenta din care sa lipseasca El... Insa cea mai mare temere, careia nu reusea sa ii intrevada deznodamantul, era alta: va inţelege el, oare, natura lumii careia ii apartinea ea? Ar fi fost de acord s-o urmeze? Nu, nu asta! Ştia că o iubea şi ar fi urmat-o, dar era onest că-i ceară asta?

Tresari, intrerupandu-si gândul si se răsuci brusc. Privi în jur. Nimeni... Strada era pustie de la un capăt la altul. Se strecură în gang şi-l străbătu pe vărfuri, încercând să facă cât mai puţin zgomot. Nimeri intrarea scărilor mai mult pe bâjbâite. Se sprijini cu palma de peretele mirosind a mucegai şi începu să urce blestemand în gând lemnul vechi care scârţâia îngrozitor la fiecare pas. Coti pe culoarul din stanga, se opri la cea de-a doua uşă, ascultand incordata, apoi scoase cheia de sub corsaj şi descuie cu aceeaşi grijă de a face cât mai puţin zgomot. Pătrunse rapid în micul antreu placut luminat de o slaba lampa de veghe, încuie uşa pe dinăuntru şi abia atunci îşi permise, cu pleoapele stranse, să respire uşurată. Lăsă valijoara jos, zvarli nonsalant pe cuier mantoul cu glugă, se întoarse spre sufragerie şi… înlemni!


36 comentarii:

hera mariana spunea...

Ai o ERATA? sau mi se pare dom' profesor?
"Nimeni" sau "nimeri" intrarea scărilor mai mult...
Am înlemnit de curioasă...era EL acolo în întuneric?

SOmeONE spunea...

Nu recunosc nimic! :))))
Nici erata si nici restul. Drept pedeapsa.
:)))))

SOmeONE spunea...

Iriiis! Iacata o "soacra" mai dihai decat subsemnatul! :))))

happyendstory spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
happyendstory spunea...

Nu cred, bre! Aiasta-i peste putinţă!
:)
Şi, la o adică ce tot strigi la mine? Nu semnez nimic, Otilia nu e fata mea!
:)
Ia matale din sacul cu virgulele si mai pune câte un "i" pe ici pe colo. Bine?

SOmeONE spunea...

Sa pun virgula pe "i"? Sau e tot vreo erata? :))

happyendstory spunea...

Erată, fireste că e erată! Cum altfel?
Virgulă cu virgulă se face "i"-ul, nu?
:)

hera mariana spunea...

Sorin,
lumea e plină de prea mulţi critici- "criticuşi", "dau pe-afar'"...şi sunt prea puţini creatori!:)
Vreau să zic... să nu ne laşi "cu ochii-n soare" să aflăm dacă o murit acela, şi de ce o înlemnit fata?!
Eu oi fi soacra la care te referi?

Maria spunea...

Si eu am ... inlemnit ... !!!
Butucul asculta cu sufletul la gura. ;) Nu s-a plans de nici o virgula, darmite de un "i" intreg.

happyendstory spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
happyendstory spunea...

(Iar am scris aiurea! Reiau comentariul)

Mariana, câtă dreptate ai! Nu mă refer la noi, cei de pe aici care avem delicateţe şi bună intenţie atunci când mai semnalăm câteo greşală, dar, dacă priveşti în jur sunt tot mai puţini aceia care clădesc şi prea mulţi cei care dărâmă.
Însă, mă gândesc că măcar in lumea din romanul lui Sorin, Armand şi Giulia vor reuşi să schimbe lucrurile. Spre bine şi frumos.
Ce zici, maestre, n-ar fi încântător să reuşească?
:)

SOmeONE spunea...

Bon jour, dupa cum se spune pe la Tokyo! :))

Ia sa vedem:

Mariana, sper ca nu te-ai suparat. E o gluma mai veche de prin "gasca", de regula sunt eu cel acuzat de "socrie" si am profitat de prilej sa "pasez" magareata. :)
Sa stii ca la intrebarea cu "mortul" am raspuns deja. :)

Maria, ciao! :)
Mai ramai putintel "inlemnita"... ca doara nu-s... linotip! Suspansul, apoi, e mama povestirilor... :))

Iris, pot sa raspund eu in locul maestrului? Bine. :)))
Eh, ar fi frumos. Dar cine poate sa garanteze?... :)

hera mariana spunea...

Unde ai răspuns "cu mortul" că eu citesc destul de atentă...dar în VIRTUAL-urile citite nu am reuşit să-mi dau seama, a murit "cel strâns de gât" sau nu?
În proverbul latin tocmai asta ziceam: " cele spuse aici trbuie luate intr-o oarecare măsură în glumă", nu te-ai obosit să traduci?:))
N-am cum mă supăra pe tine, primul meu "profesor de zâmbete"!:)

SOmeONE spunea...

In numarul 4, Mariana. Mi-a placut enorm "primul meu profesor de zâmbete"! Multumesc! :)

Şerban Tomşa spunea...

Ești un miracol uman și un mare talent literar... Ce-ar fi să te apuci să scrii un roman ? Îți fac o prefață...

hera mariana spunea...

Mai scot şi eu câte-o perlă din când în când!:))
N-are cine le-nşira!:))

Maria spunea...

Cat ? :)

SOmeONE spunea...

Iar tu, Serban, esti un incurabil suflet mare! Daca ai sa continui cu laudele, va sa fie ca intr-o zi chiar am sa cred si apoi sa te tii! Cutie postala congestionata cu pseudo-literatura de amator... :)))
Asta insa nu ma opreste sa iti multumesc si sa te rog sa imi onorezi mereu paginaina cu prezenta ta! :)

SOmeONE spunea...

:))) Vezi? Dovada! "Paginainainaina"
:))))

SOmeONE spunea...

Mariana: :)

Maria: sper ca nu pana ai sa... infrunzesti! :)))
Depinde de... linotip. :))

Maria spunea...

:)))))))
Asta cu infrunzitul sa i-o doresti .... butucului !

Cand e ziua ta, sa-ti luam un linotip contemporan, cu cutie de scris automata si cu niste xenoane adevarate pentru momentele de inspiratie literara nocturna ?

happyendstory spunea...

:)))))
"Iris, pot sa raspund eu in locul maestrului? Bine. :)))"
:))))
Uite ce e, domnia ta face abuz de modestie. Pe cuvânt!

"Eh, ar fi frumos. Dar cine poate sa garanteze?... :)"
Cum cine, bre?
Personajele!
Cu acordul autorului, desigur, ei pot garanta orice îşi doresc.
:))))
Pe de altă parte, cine are nevoie de garanţii? Recunoaşte, s-ar risipi toată partea savuroasă a poveştii. Că doar e vorba despre altceva decât o poveste de adormit copiii.

SOmeONE spunea...

Maria, astazi. Si maine. Si poimaine! Mereu! :))
Oricum, am sesizat nuanta, sa stii. Ai spus "sa-ti luam", nu "sa-ti daruim"! :))

Iris, si cand am sa-ncep sa ma laud... :))
Cum cine are nevoie de garantii? Ai uitat de "contract"? Cel cu domnul Plagiator si eventuala sa clientela?... Vrei s-ajungem la "panou"? :))

Maria spunea...

Atunci ... "La multi ani !"
:)))

SOmeONE spunea...

Multam! Doar atat? :))

Maria spunea...

"La anul si la multi ani !"

:))))



M-am interesat de linotipul promis, insa peste tot mi s-a spus sa astept sa se inventeze. :)
Asadar, nu e culpa mea. :)
Ce e promis, ramane promis. Asadar.

happyendstory spunea...

"Când vei incepe să te lauzi..."
:)
Ia incepi, bre, să văz şi io minunea.
Oricum, dacă ajungi să nu-ţi mai incapi în piele, am pregătit "arborele cotit", îl am la indemână.
:))))))

SOmeONE spunea...

Eh, multam de invitatie! Curaj, gaina, ca te tai! :))
Da' ce-s eu, poligon de tragere pentru arborii cotiti?! Gaseste si domnia ta alt mod, daca vrei sa il indrepti cu tot dinadinsul... :)))

happyendstory spunea...

:)))))))))))))
Păi la aşa minune trebuia un instrument pe măsură.
M-am gândit că eşti numa' bun pentru îndreptat "arborii cotiţi".
După lucrarea cu pricina, matale vei fi fiind vindecat de posibila lăudăroşenie, iar eu voi fi posesoarea celui mai drept arbore cotit din câţi există.
Asta tehnologie eficientă!
Ei, ce zici??!!! Te-ncumeţi??!
:)))))))))

(Bre, sincer, nu te-aş lovi nici cu un fulg. Ai înţeles greşit intenţiile mele. Arborele cotit avea rol didactic: să-ţi arate cum s-o coteşti de la lăudăroşenie la loc, către modestie. Offff, zmeoaica de mine unde era!)

Liviu Drugă spunea...

Sorin / SOmeONE: Am citit si eu textele tale, bucati de roman presupun, si imi permit sa imi expun o mica parere, de a carei sinceritate sa nu te indoiesti.

Marea reusita sta in felul cursiv si atent in care construiesti fiecare "tablou". Se vede straduinta de a prezenta cat mai mult din decor si din interiorul personajelor.
Din pacate, sunt prea multe exprimari comune, care aplatizeaza munca ta: exemplul cel mai "tare" din serie e la numarul 3.

Sper ca sinceritatea mea sa iti fie de folos... :) Toate cele bune si spor la treaba!

SOmeONE spunea...

Iris, deci domnia ta incerci sa ma corupi "s-o dau cotita"? :)))

SOmeONE spunea...

Liviu, nici nu ma asteptam la altceva de la tine, decat la sinceritate. :)
Iti multumesc mult pentru observatii, le apreciez la justa lor valoare si voi tine seama de ele, desi nu intentionez sa fac "cariera" in ale scrisului. Este primul text ceva mai amplu pe care l-am scris si este, asa cum ii spuneam unei prietene, mai mult un exercitiu, un pic de stretching
destinat a dezmorti "romanitatea" unuia care a pierdut oarecum contactul cu limba materna.
Am sa te rog, tot sincer, sa treci mai des si sa nu ma cruti.
Multumesc din nou si iti doresc o seara frumoasa! :)

Liviu Drugă spunea...

Voi mai trece. Mereu cu bune intentii. Dar si critic. :)

andreiradu spunea...

Sorinule, bun regasit!
Frumoasa casuta ti-ai amenajat, la mai mare.
Am trecut sa te salut. Sper sa-ti fie bine, pe unde esti!

SOmeONE spunea...

E o coliba, de vacanta, ca se poarta. :)
Bine ai revenit, multumesc de urari si de vizita! Ce veste-poveste aduci de pe unde ai colindat? :)

andreiradu spunea...

:)
pai colindai in trap romania-italia si vice-versa.
si un pic de bulgari. si un pic pe la greci.
Povesti?
Frumoase!
Am ramas masca in fata constatarii in timp real cum bulgarii ne-au luat-o cu mult inainte.
Ceafa de bulgar s-a subtiat, iar cea de roman s-a-ngrasat precum fat frumos din poveste (intr-un an cat zece)
:)
Grecii au luat-o peste bot cu turismul, insa pe insula batatorita de mine a fost suuuperb!
In rest, toate-s vechi si noi is toate.
Ma bucur ca mi-ai dat de veste.
Toate cele bune, mai da-ne cate un semn.

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)