-

-

duminică, 26 septembrie 2010

Dumnezeu face chemioterapie!

"Pai daca Universul este mental, de ce pana la urma eu,(cand zic "eu" ma refer evident la mintea mea, parte a mintii universale, care in ultima instanta ma defineste si ne defineste pe toti) trebuie sa renunt la minte, atata vreme cat o am si nu stiu de ce am capatat-o de la Mintea Universala sau de aiurea si mai ales ce rol joaca ea in toata povestea cu Spiritul... Un rost trebuie sa aiba. Daca nu are rost atunci consider omul o boala a Spiritului, un cancer menit sa-l distruga. Poti accepta asa ceva? "



O replica desprinsa dintr-o discutie de pe blogul inconfundabilului Dan Ioanitescu, ma grabesc sa adaug lynk- ul, pentru a nu contraveni legii dreptului de autor. ( http://buriculpamantului.blogspot.com/2010/09/locul-unde-se-ascunde-spiritul.html )
Pentru ca, dupa parerea mea, isi merita cu brio acest apelativ. Citind-o, pot spune ca am avut o revelatie care a oferit brusc multe explicatii unor chestiuni care imi turmenteaza mintea uneori. Nu am strigat "Evrika!", in primul rand pentru a nu profana prin minima comparatie spiritul celebru care a consacrat-o si in al doilea, din ascunsa speranta ca ceea ce voi insira mai departe sa poata sa fie demonstrat drept fara temei.


Intr-adevar, iata un posibil raspuns obsesivei intrebari filozofice "Cine sunt eu, Omul?": "Tu, Omule, nu esti altceva decat un cancer al Spiritului, o tumoare scapata de sub control intr-un organism odata atat de armonios." Lasand la o parte sensul metaforic, este tulburatoare multimea de analogii dintre tumoarea canceroasa si societatea umana. Daca consideram Spiritul Universal (in sensul de Dumnezeu) drept un organism viu, cu precise functii destinate a mentine si prolifera Viata, observam ca aceasta masa de celule cu nume generic de Oameni pare sa nu aiba un rol bine stabilit. Mai mult decat atat, structurile sociale in care sunt agregate aceste celule, seamana izbitor cu definitia stiintifica a tumorilor: "Tumoarea, numita si neoplasm sau cancer, este o neoformatiune de tesut de tip autonom,progresiv si ireversibil. Tumorile sunt compuse din celule care pierd capacitatea de control al proliferarii, nemairaspunzand la inhibitia de contact cu alte celule."! Uimitor, nu?!


Toate acestea ma conduc la a da o cu totul alta interpretare conceptului de "bine - rau" caruia, in ciuda diverselor teorii, atat religioase cat si laice, nu reusisem sa ii inteleg pe deplin rolul. Si ca sa nu cad in pacatul generalizarii sau al cucuvelismului de senzatie, am sa temperez oarecum, citand tot din marea carte a stiintei: "Tumorile pot fi benigne si maligne. Tumorile benigne sunt mase de celule bine delimitate, inconjurate de o capsula de tesut conectiv, incapabile de a se infiltra in tesuturile vecine si de a genera metastaze, fiind in general bine diferentiate. Tumorile maligne sunt diferite fata de cele benigne doar prin capacitatea de a se infiltra in tesuturile inconjuratoare si de a genera metastaza." Insa, atentie! "Cea mai mare parte a tumorilor maligne se formeaza din evolutia tumorilor benigne care achizitioneaza capacitatea de a se infiltra in alte tesuturi si a genera metastaze." Uimitor, in acest caz, e putin spus...


Coincidentele ar putea sa mearga inainte pe pagini intregi. Nu am sa inchei insa inainte de a cita o alta analogie care nu se abate nici macar cu un centimetru de la teoria prietenului nostru: originea genetica a tumorii: "tumoarea are mereu origini monoclonale, adica se dezvolta plecand de la o singura celula care, expusa unui agent mutagen, sufera o alterare ireversibila al propriului ADN. Tumoarea nu se dezvolta intr-o unica faza, sunt necesare in general mii de mutatii care lovesc in genele responsabile cu controlul anumitor functii celulare." (Cultura, "traditii" si prejudecati - NA)


In concluzie, suntem, da, creatia Spiritului, in Spirit, insa din motive destul de vag definite, suferim influenta "agentului mutagen". Este astfel deturnat insasi fundamentul motivului nostru de a exista, prin urmare Organismul, in fata falimentului oricarei tentative imunitare de a rezolva "problema", se vede nevoit de a apela la masuri extreme si, oarecum, externe. Noi il iubim pe Dumnezeu, insa, prin insasi natura noastra ii facem rau. Paradox? Poate, dar in lumina semnalelor de zi cu zi, ramane cea mai acreditata teza.

15 comentarii:

Dan Ioanitescu spunea...

Sorine,

Ma scutur cu placere de viorile pe care le-ai pus pe mine, caci in continuare cred ca feteasca de Tohani-Dealu Mare a vorbit, iar eu am ascultat-o. :)

Asa cum expui lucrurile acum, chestiunea este usor surprinzatoare chiar si pentru mine. Si sa-ti spun de ce:
Eu consideram pana acum omul, care se inmulteste in progresie geometrica, un cancer doar al planetei, boala de care Mama Geea se mai scutura din cand in cand, ba cu un razboi, ba cu o pandemie, ba cu un cutremur(ca vad ca a revenit la moda:)). Nu ma consider un maltusian, nu sunt adeptul razboiului purificator, si nici adeptul teoriei conspiratiei mondiale - care se dovedeste impotenta in fata inmultirii populatiei globului, ci doar am constatat ca lucrurile se intampla. Ceea ce m-a uimit foarte tare in tot acest timp, a fost insa Inteligenta Terrei, care se obstineaza sa-si reproduca si sa-si perpetueze conditiile optime de mentinere a vietii, chiar si in conditiile neconvenabile in care omul intoxica biosistemul si distruge speciile, unele pana la exterminare completa.

Surpriza! Iata acum la tine, o cu totul alta acceptie, mult mai extinsa si mai bine argumentata a efectului cancerigen pe care il provoaca mintea omului, Mintii Universale. Daca mintea umana izbuteste pana la urma sa patrunda intelesurile Mintii Universale si sa o controleze, inseamna ca aceasta din urma, care si-a autoimplementat deja prin mintea omului, samanta nebuniei sau poate ca o avea deja in program, sansele ca sa avem un univers nebun este foarte mare. Sau poate ca deja si este! :)))

Supozitiile, oricat de logice sau probabile ar parea, din pacate nu tin loc de adevar. Si nici nu trebuie sa le bagam in seama. Eu unul nu fac din supozitii si ipoteze credinte.

Cinstit sa fiu, nu stiu ce sa cred. Si asta deoarece, ca sa pot obtine o certitudine, ar trebui sa inteleg nu esenta si rostul mintii umane, ci pe cele ale Mintii Universale. Dar pentru ca nici pe prima si nici pe cea de-a doua nu le pricep, nu pot decat sa ma uit la efecte, pe care in nestiinta mea, le consider inca minore. Si deoarece efectul unui cataclism nuclear planetar, cu consecinte cosmice, inca nu s-a produs, noi oamenii ramanem in continuare un pericol potential. M-as bucura sa fie zonal iar.

Dar si cand s-o produce.... atunci nu va mai exista nicio minte omeneasca care sa-i urmareasca efectele, caci poate printr-un miracol vor supravietui cateva bacterii.

Dan Ioanitescu spunea...

Erata:M-as bucura sa fie zonal iar.
Corect: M-as bucura sa fie doar zonal.

SOmeONE spunea...

Dane, ce faci, te dezici? :)))
Oricum, cancerul de care vorbeam era mai mult la nivel spiritual si prea putin la cel fizic. Desigur, si planeta este "bolnava" de noi, dar aici cred ca avem prea putina vina, cel putin in ceea ce priveste proliferarea peste masura.
Departe de mine gandul de a fundamenta o noua credinta! Cat despre adevar, cine mai stie ce este acela?... Dupa cum spuneam, m-a frapat uimitoarea asemanare dintre coloniile cancerigene si societatea umana. Caci ne nastem curati si "normali", pentru a evolua mai apoi oarecum contra curentului. In cel mai bun caz, ramanem la stadiul de benignitate, dar asta inseamna tot tumoare.
Vezi tu, e foarte probabil ca acel "agent mutagen" sa fie tocmai acest deziderat oarecum fanatic de a cuprinde in intregime, te citez: "esenta si rostul Mintii Universale". Poate ca asta este originea "revoltei". Pentru ca, presupunand ca masa umana, inclusa planeta sa mama, este doar unul din multele organe ale Organismului Celest, "proiectat" cu un scop precis, hai sa zicem ficatul, in momentul in care acesta, nemultumit sau poate doar neintelegand rolul sau, decide de a submina/acapara rolul unuia mai complex, cum ar fi creierul... ei bine, iata o problema grava!

Dan Ioanitescu spunea...

Nu Sorine, nu ma dezic. Sunt totusi foarte precaut, caci atunci cand vorbim despre minte, spirit... ne aflam pe un taram de nisipuri miscatoare. Am inteles foarte bine ideea ta, mi se pare foarte plauzibila si ma bucur ca, fara sa vreau, ti-am dat impulsul.

Excesul de precautie rezida in faptul ca din pacate, noi ca umanitate, inca nu am ajuns la capatul existentei noastre, pentru ca privind retrospectiv, sa intelegem macar un pic din sensul existentei.

SOmeONE spunea...

"Din pacate"?! Asta a durut, sa stii! :))
Dane, desigur, nu au reusit sa afle sensul existentei minti mult mai luminate decat a subsemnatilor, floarea filozofiei universale. Asta nu trebuie sa ne inhibe insa mai mult de atat, gimnastica noastra mentala, pe cat de sumara, ne ajuta sa ne tinem treaza curiozitatea. Desigur, cu precautiile de rigoare, asa cum bine subliniezi.
Tu afirmi ca omenirea trebuie sa ajunga neaparat la capatul drumului pentru a putea privi retrospectiv. Eu te intreb insa: ce te faci daca acest "capat" se afla intr-o vale sau intr-un canion? Nu ar fi mai bine sa facem acest lucru atunci cand conjunctura ne este favorabila, atunci cand traversand un lant muntos, spre exemplu, in loc sa ne zgribulim si sa stam cu ochii pe cel de dinaintea noastra, de teama sa nu il pierdem si sa nu, Doamne-fereste, batem aceiasi carare cu el? Daca am poposi nitel, chiar cu riscul de a fi depasiti de cei ce ne alearga in urma si ne-am intoarce sa privim, poate ca in acel moment am reusi sa cuprindem mult mai mult in campul nostru vizual. Cine stie, e posibil ca dupa acest "popas" sa apucam pe alta carare decat cea urmata de cei cu care ne intovarasisem, dar asta nu inseamna neaparat ca este cea gresita. Iar daca este, se cheama ca am contribuit la "marcarea" sa pe harta, facand o favoare celor ce vor trece pe acolo. Esecul unora poate fi norocul altora, dar acum chiar ca am inceput sa divaghez... :)

grosso modo spunea...

Te salut Sorin!
Interesanta analogie! :) Dar oare, in cazul unei autovindecari este sufiecienta implicarea elementelor mentionate sau intervine, sa zicem, o a treia parte?!

Ramona spunea...

Sorin, te salut cu mult drag!
Chiar daca te (ne) vezi in mijlocul unei uriase tumori ce necesita extirpare:)...

Dan Ioanitescu spunea...

Esti invitat! :)
http://rodulpamantului.blogspot.com/2010/09/ia-poftiti-boieri-dumneavoastra_30.html

SOmeONE spunea...

Ia te uita... Oana si Ramona! Asta da surpriza! Va salut si eu, cu bucurie! :)

Oana, intrebarea ta este foarte buna! Cred ca depinde mult de stadiul in care s-a ajuns. In speta, de gravitatea conflictului dintre Organism si organul atins de tumoare. Daca e sa ne luam dupa cercetarile stiintifice, exista cazuri in care tumorile s-au reabsorbit fara sa fie nevoie de nici un fel de interventie. De multe ori, nefiind nici macar descoperite in faza activa, deci nici macar "supravegheate". Evident, explicatiile date acestui fenomen sunt nesatisfacatoare. Ramane doar teoria miracolului dar noi, desigur, oameni al XXI -lea secol, nu credem in miracole... :)

Ramona, "chiar daca"? Asta suna putin... discriminatoriu. :)
Ca sa ma "razbun" am sa iti pun o intrebare: daca prin absurd, aceasta "teorie" s-ar demonstra, cu cine ai "tine"? Sper sa nu te eschivezi... :))

hera spunea...

Vă salut băieţi şi fete,
bună sara Sorin!
Vin cu un alt punct de vedere:
- nici un cancer nu va distruge ceea ce lăsăm după noi
-nu suntem pierduţi atâta timp cât cineva se gândeşte la noi, chiar noi înşine
-aplicând terapii alternative, preventiv, cancerul nu are nici o şansă!
Hai să facem un chef, preventiv, că tot am împlinit 60 de ani, fac eu cinste!

SOmeONE spunea...

La multi ani, Mariana! :))
Daca-i musai, facem si chef! :)))

Ramona spunea...

:)
Iertare pentru aparitiile cam sporadice,incerc sa nu ma eschivez... cauze obiective.
Acum voi fi subiectiva si recunosc sincer ca teoria in varianta reala imi nu prea imi pare atractiva, mai sunt si oameni (celule bune) care muncesc intru buna functionare a intregului, iar eu cred ca dualitatea asta bine-rau isi are rostul ei, poate ne scapa noua intelesul care ne asteapta undeva, la capat de drum (daca exista un capat!). Asa a aparut filozofia, din multitudinea de intrebari fara raspuns...
Din fire sunt contemplativa si, daca m-ai intrebat de tabere, ma ofer voluntar sa "poposesc" si eu, o panorama buna merita un moment de respiro!:)

Ramona spunea...

Eh, am strecurat niste cuvinte in plus...

SOmeONE spunea...

Ramona, nu ma indoiam ca ai fi genul care prefera sa "poposeasca". :)
Intrebarea mea se referea la alte tabere, anume: facand tu parte din "tumoare" (chiar si ca parte "benigna") si realizand acest lucru, ai prefera sa dispari spre binele intregului Organism, sau ti-ai urma instinctul de conservare scris in gene?

Ramona spunea...

Aaaa... nu pot sa bag capul in nisip?
Cred ca nu:)
Pare simplu: daca din celula generatoate de tumoare benigna ajung, potrivit teoriei, sa ajut la dezvoltarea uneia maligne si, implicit, la moartea intregului organism, atunci mi se pare firesc sa ma sacrific din start pentru a evita o lunga si grea suferinta a tuturor partilor implicate.
Dar... cam morbid subiectul, nu?:)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)