-

-

marți, 10 august 2010

Virtual (3*)

„Te iubesc atât de mult încât îmi vine să strig” îi şopti ea cu buzele aproape lipite de obrazul lui.
 Rostise cuvintele ca pe nişte mici sărutări, iar el mai degrabă le ghicise decât să le audă.
„Şi ce te opreşte?” o întrebă, mucalit.
Femeia raspunse razand: „Faptul că te-aş putea asurzi cu atâta iubire”.
El oftă şi o strânse în braţe până îi simţi bătăile inimii. Se gândi o clipă că e prea frumos ca să fie adevărat. Poate totul era doar un alt vis, la fel ca cele care-i tulburau nopţile. Vise din care îi părea teribil de rău să se trezească. Dar, nu! Erau acolo, în camera încă mirosind a lemn proaspăt, întinşi pe patul cu aşternut de culoarea cerului, fericiţi şi relaxaţi, în prima lor îmbrăţişare liberă de orice temeri. Se bucura de prezenţa ei, savurând fiecare amănunt, pe îndelete, încet şi meticulos, nedorind să piardă nimic din ceea ce trebuia întipărit în memorie. Şi, pentru întâia oară nu trebuia să se mai grăbească.
O privi uşor ameţit de sentimentul copleşitor de împlinire. Era mai frumoasă ca oricând acum, când impetuozitatea imbrăţişărilor lăsase urme aprinse pe chipul ei. O mângâie, urmărind cu degete moi conturul feţei de copil şi îndepărtă o şuviţă întunecată şi rebelă care-i acoperea obrazul îmbujorat şi care luneca apoi, în legea ei, desfăcându-se în fuioare subtiri şi ondulate deasupra sânului drept. O femeie delicată şi firavă, ca o părere. Abia de-o simţea pe braţul lui, pe care se aşezase la fel de uşoară ca o pasăre în zbor. Iar trupul îi mirosea înnebunitor, a pădure tânără.Ar fi vrut ca timpul să-ngenuncheze în această clipă, să renunţe la curgerea lui. Iar tabloul să rămână la fel, pentru eternitate. Cu ei doi, cu soarele care se strecura printre storuri şi desena arabescuri pe peretele opus, cu întreaga încăpere scăldată în culori primenite cu viaţă nouă.


Se gândi că locul acesta ar putea să devină acasă. Şi-o imagină întâmpinându-l seara, în pragul uşii, apoi servindu-i cina şi tachinându-l cu tandreţe, aşa cum avea obicei uneori. Se gândi la nopţile lungi de vară şi la plimbările interminabile pe care le-ar face pe faleză, când tăcuţi, când acaparaţi de polemici pe teme filosofice sau dezbătând subiecte bizare. Zâmbi în sinea lui amintindu-şi de conversaţiile fierbinţi pe care obişnuiau să le aibă şi care se finalizau, invariabil, cu nesfârşite hohote râs, moment în care era nevoit s-o prindă în braţe, fiindcă ea se lăsa moale, ca o marionetă scăpată din sfori şi gata să cadă. Sau de felul în care ea se oprea brusc ca să-i arate te miri ce nimic, exact când el era mai concentrat în argumentaţie, ca să-l întrerupă şi apoi să-l sărute prelung şi nesăţios, astfel încât să-nţeleagă că-i solicită un armistiţiu. O şmecherie prin care părea să spună: “ai dreptate, totuşi eu am câştigat”, reflectată în gesturi copilăreşti de o sublimă tandreţe. Desigur că asta nu-l păcălea, dar se lăsa mereu purtat de jocul ei, amuzându-se de naivitatea farsei.
Şi-o imagină dimineţile, ciufulită şi mofluză, îndreptându-se împiedicat spre bucătărie şi lovindu-se de mobilier, până lua prima înghiţitură de cafea. Apoi întorcându-se în fugă spre dormitor, fie ca să-l necăjească gâdilându-l sau dezvelindu-l, fie strecurându-se şerpeşte lângă el şi dezmierdându-l, până ce toate simţurile îi explodau şi pricepea că trebuie să-i dea o lecţie de “bună purtare”, s-o înveţe ce se cade şi ce nu se cade să facă la primele ore ale dimineţii, când el ar fi vrut să mai doarmă. “Da”, îşi spuse, “merită să lupt pentru toate astea!”


Giulia se foi puţin, iar el simţi cum părul ei moale şi parfumat îi gâdilă pieptul.
„Şi acum? Ce urmează?”
Se sprijinise pe-un braţ şi-l privea serioasă. În ochii mari îi apăruseră lumini stranii. Părea gata să plângă şi asta îl opri să facă vreo glumă. Totuşi, nu-i răspunse.
"De ce nu este posibil sa ramanem mereu impreuna? Oamenii au inceput sa murmure..."
El o sărută pe frunte, apoi zâmbi ciudat, sub influenţa unui gând nerostit.
"Rabdare, dragostea mea, trebuie sa mai rezolv doar cateva mici detalii, dupa care voi fi cu totul si cu totul aici, langa tine."
Ea il privi intens, cercetator, pret de cateva secunde lungi, apoi chipul i se destinse. Se ghemui la loc, suspinând uşurată: “Voi aştepta. Ştiu că pot avea încredere în tine.”



65 comentarii:

hera mariana spunea...

BUNĂ DIMINEAŢA!

Acum la ora cafelei mele, pe muzica ta, "trăind un pic de VIRTUAL 3", vă doresc tie So şi cititorilor tăi o zi de marţi frumoasă!

Anonim spunea...

:)
What a wonderful world, isn't it?!

SOmeONE spunea...

Buna dimineata, Mariana! :)
Multumesc in numele tuturor, iar tu sa ai toata saptamana senina! :)

SOmeONE spunea...

Is it?...
Maybe, a virtual one... :)

Anonim spunea...

Why not?! A real one.
Come on! You know that it is possible.

Uite cel mai bun exemplu, Mariana:
"Acum la ora cafelei mele, pe muzica ta, "trăind un pic de VIRTUAL 3"..."
Deci, se poate!
:P

SOmeONE spunea...

Daca zice domnia ta... :))

Anonim spunea...

Da' domnia ta nu zice?!
:)
Ieşi odată din butoiul cu pesimism, că-ncep să mă-nervez cu nervii. Şi n-am nici voie!
:))))

Anonim spunea...

App, acum, parcă nu-mi mai place. E... câh, bre! :(
Nu mere nici măcar "de exerciţiu". Mi se pare submediocru. Sau, poate, doar mi-ai transmis ceva din nemulţumirea şi agitaţia domniei tale. Că văz că-ţi iese câteodată. Mă apucă şi pe mine amocul.
:)))))))))
Îmi pare că faci ca hamsterul acela, te percep într-o agitaţie, mişcare, nerăbdare etc... teribilă şi continuă. Îmi vine să-ţi zic: stai la un loc, că m-ai ameţit de cap!
:))))))))))))))

SOmeONE spunea...

Sigur, sa ies din butoi ca sa cad in puţ... Ce-i in mana, nu-i minciuna!... :))

SOmeONE spunea...

It's bad, Doc? Any chance for me, poorly me?...

SOmeONE spunea...

Si eu, care ma auto-diagnosticam drept "fatalist"... Acum cum sa o dreg, ca parca "fatalist agitat" nu prea se tocmeste?
Am gasit: dau vina pe cafea!
:))

SOmeONE spunea...

See you later, aligator!
Ma duc sa ma dau pe... roata! :)))

Anonim spunea...

Bre, nu mă fă să-mi steie cucul din pendulă!! Că te alerg şi pe urmă o să dai de alte "existenţiale" gen: să mă-mpiedic, să nu mă-npiedic?
:)))))))))
Dă o mână să te trag afară şi apoi căpăcim puţul ăla să nu mai scape nimeni în el. Niciodată!

Serios acum, So', ce s-a întâmplat?

(lămurire: aia cu câh se referea la aspectul literar, nu la idee în sine, care e ok.)

Anonim spunea...

Dacă te dai tu, de bună voie, în loc să fii tras pe roata cu pricina, atunci se admite. Altfel aş fi avut nişte obiecţiuni. Consistente, de altfel.
:)))))))
Semnat: Horia, Cloşca şi Crişan.

SOmeONE spunea...

Nu merge... Mainile imi trebuiesc, tre' sa innot. Mai bine deschide cepul. :)

P'aia cu cah -ul o pricepusem. :P

Sunt curios ce inventai daca in loc de roata zicem stepper... :)))
Semnat, M.I.R (Mos Ion Roata)
:)))))))

Anonim spunea...

Dacă nu te potoleai cu stepper-ul, te ameninţam cu sauna.
:)))))))))

Sau inventam un Bond. În varianta autohtonă: Ion Bondu. Că ăla e bun la orice. Pentru Ion Bondu orice misiune imposibilă e posibilă.

Îţi fredonam pe aici de nu te vedeai: sunt Bondu. Ion Bondu!
:)))))))))))))
:P

Ramona spunea...

It's so romantic...iar melodia chiar o meritam dupa o zi de shmotru general:)
Am citit si din urma si am inceput sa ma tem pentru eroul tau, te rog sa nu-l chinuiesti prea mult, daca se poate:) - risti deja sa ai cititori teroristi - glumesc, desigur.

A, si sper sa nu dau cu bata-n balta cu engleza mea invatata din filme:)

Anonim spunea...

Breeee, mooooorrrr de rââââssss!
Ce Doamne Iartă-mă e mesajul acela scris cu verde??!!
:))))))))))))))))
So, eşti... nu găsesc niciun termen care să te descrie, prin urmare eşti incalificabil!
:)))))))))))))
De unde le scoţi, dom'le, că m-ai distrus. Foloseşti psihologia inversă, să-nţeleg.
Aşa să ne ajute Dumnezeu (?!!)
:)))))))))))))))

SOmeONE spunea...

:))))))
M-am razgandit, nah! Era prea tipator verdele...

Anonim spunea...

:)))))))))))))
Atââââât! Verdele era de vină.

SOmeONE spunea...

Ramona, thank you! :))
Din filme zici? Fericit-o! Eu am invatat-o cu... Professor Higgins! De atunci, in Spania a incetat sa mai ploua... :)))))

Vad ca si tu "tii cu ursul". Toata lumea se preocupa de soarta personajului. Incep sa fiu gelos pe tipul asta... Las' ca ti-l aranjez eu!
:))))))))

SOmeONE spunea...

De ce, nici albastrul nu e in regula?... (Nu stiu cum se scrie semnul nedumeritului...)

:))))))))))

Anonim spunea...

:))))))))))
Şi tu ai avut cursuri cu "mr.Iggins"?
:)

Păi dacă matale numai culoarea ţi se părea a fi o problemă, ce pot să zic?!
:))))))))))
Ah, ceva tot pot să zic: "aşa să ne ajute Dumnezeu!"
:)))))))))

Merge albastru, dar neagresiv. Nu se asortează cu textul. Ar trebui un roşu fosforescent (dacă există aşa ceva!)
:))))))))

Alooo, da' ce-ai bre, cu personajul? Sărmanul de el. Iubeşte şi el şi speră la un strop de fericire. Ce-o fi aşa rău în asta?
:(
Ia să-l laşi în pace, că poate mă iau şi eu de duduia Giulia, nah!
:)))))))))))))))

Anonim spunea...

Erată: merge albastru dar E neagresiv.

SOmeONE spunea...

:)))))
N-ai sa crezi, dar chiar nu era nevoie de erata! :))))))
Si de ce, ma rog dumitale, un contract nevinovat ar trebui sa fie agresiv? Eu am vrut sa fiu cinstit, dar nu vreau nici ulterioare neplaceri. Ca lumea s-a facut pretentioasa, dom'le! :))))))

Io' n-am nimic cu personajul. Toata lumea are, insa, cu mine. Ca "nu-i fa aia", ca "nu-i fa ailalta"... A ajuns oul mai celebru ca si gaina, frate!!!
:)))

SOmeONE spunea...

Acu', stai linistita. Ca si mama imi zicea de multe ori: "Eu te-am facut, eu te omor!!!"
Din cate se poate observa... n-a reusit! :)))

Anonim spunea...

:))))))))))
Văleu! Ăla era "contract neagresiv"???
Aia era bartai ameninţarea, cu convingătorul la tâmplă!
:))))))))

Păi, nah, dacă ne e simpatic personajul, ce să facem? Pui pe rol ditamai telenovela şi ai vrea ca "gospodinele" care urmăresc totul cu sufletul la gură, să nu solidarizeze cu Jose Armando? Un' te crezi domnia ta?!

SOmeONE spunea...

Aoleu!! Telenovela zici?!
Am sa imi iau vacanta, ma intorc acasa pentru cateva zile, la mama. Sa-i spun sa isi puna in aplicare amenintarea... Telenovela...
(Cum e semnul plansului?)
(Dar al sughitului?)

Ramona spunea...

:))))
Sunteti inepuizabili? (in privinta umorului, fireste)

SOmeONE spunea...

Hmmm! Asta de la o anumita recenzie mi se trage...
:))

SOmeONE spunea...

Be our guest, Ramona! :)))

Anonim spunea...

Ei, să nu dramatizăm! Deşi ar fi sarea şi piperul unei telenovele.
:))))))))))))))
Ştii, So', ce-ar fi (oh, nu!!!) ca Armando şi Giulia să afle că sunt fraţi.
:(
Deja m-am tuflit iremediabil.

:))))))))))

Ramona spunea...

Sorin, sa-ti traiasca personajul!
Si tu la fel!
La noblesse oblige!

Anonim spunea...

Mulţumim, Ramona. Cred că reuşim să ne inspirăm reciproc în privinţa umorului. Nu ştiu cum de ne iese, dar...n-ar fi prima oară.

Mă bucur mult că prostia aia de text pe care am scris-o, a reuşit să te amuze, So'.
:)

SOmeONE spunea...

Nu ziceam io' ?!!
"Sa-ti traiasca personajul! Si tu la fel!"

Poftim de-l mai omoara, acuma! "La fel"... Fara sa mai vorbim de... prioritati! Prima el, apoi subsemnatul! Sunt in pragul unei crize de Frustrare Post-Comparativa! (Am zis bine, Doc?)

:)))))))))))))

SOmeONE spunea...

Sa afle ca sunt frati? Si ce, asta ti se pare domniei tale o tragedie?
Putea fi si mai rau. Mult mai rau... Adicatelea, ar putea sa afle ca sunt surori!
:)))

Ramona spunea...

:)))
asta e ca in bancul acela cu "am un frate care este sora la spital..."

nota bene: fugi de responsabilitati !

SOmeONE spunea...

"Mă bucur mult că prostia aia de text pe care am scris-o, a reuşit să te amuze, So'."

Asta suna a armistitiu. Dar partea vatamata sunt eu. Telenovela... Asa ca o sa-mi vand scump pielea!

:))))

SOmeONE spunea...

Ramona, ce era? Un indemn sau o constatare?
:)))))

Ramona spunea...

Pai, ia gandeste-te: tovarasa ce-ar fi spus?

Anonim spunea...

:))))))))))
"Frustrare post-comparativă"?!!
:)))))))))))))))
Da, şefu', orice ai spune tu e corect, fiindcă eşti posesor de convingător, prin urmare, Doc sau nu, io nu-ndrăznesc să te contrazic.
:)))

Surori?!!!
Mda, la aşa gozăvie nu mă gândisem.
Bre, eşti sinistru, pe bune! Mi-a-ngheţat zâmbetul în rastel. Şi sunt 25 grade C în încăpere.
Mi-ai ucide romantismul din faşă.
:(((((((
Ai rostit echivalentul replicii: "unde-i batista, Desdemona?!"
Ales-bules, tandreţuri!
:))))))))

Anonim spunea...

(So', parcă ai fi Alessia)
:))))))))))

Ramona spunea...

Fac ce fac, si cad in didacticisme ieftine:)

SOmeONE spunea...

Sa deduc ca Alessia este "ucigasa romantismului nou-nascut, in pampers" ?!! :)))))))

Ramona, acu' zic si eu ca... cineva: "ma faci sa-mi stea cucul din pendula"!!
Si ca tot suntem la telenovele, exclam: "Tovarasa, tu esti!!! Oh, nu pot sa cred monitorului, ce mica e lumea!!"

(La mine sunt 30 de Celsiusi... si eu ma sufoc de raaas!!!)
:))))))))))))))))))))))))

SOmeONE spunea...

Anticipez urmatoare intrebare (oarecum legitima):
Nu, n-am baut nimic!
:)))

Anonim spunea...

Armistiţiu?
:)
Te joci cu focul.
Ia citeşte matale mai sus, ce scrie despre cum se încheie armistiţiul în telenovela asta?
:))))))))
Bine. Intrăm la negociere.
Cât de scump?
Spune un preţ! (Ştiu, pielea domniei tale e nepreţuită, dar, totuşi...)
:)))))))))

Ramona spunea...

Oh, Doamne, nu pot fi eu aceea...
:)))))
voiam doar sa te asigur ca nu fac nicio presiune asupra scriitorului din tine...

SOmeONE spunea...

"De esti tu aceea... cine naiba-s eu?!"
:))))
E ok, Ramona! :)

Anonim spunea...

So', te-am spăriet cu comentariul anterior?!
:)))))))))))

Anonim spunea...

Oameni buni, a venit momentul să mă retrag în vastele-mi apartamente aflate în zugrăveală.

Mulţumesc pentru momentele de bună dipoziţie şi vă doresc o noapte frumoasă.

Ne revedem mâine. (sper!)
Muah!

SOmeONE spunea...

:)
Mu, nu m-am speriat. Tocmai scriam un papirus cu termeni si conditii... :))
Insa, cand sa pun sigiliul... am fost fulgerat. Drept in dual-core intel centrino! Din nou. Prea eram vesel, nu?
Nu garantez ca reusesc sa termin fraza...

Anonim spunea...

Îmi pare rău.
:(
E de la căldură, cumva? Poate nu-ţi funcţionează cum trebuie coolerele de pe placa de bază şi cel de la procesor şi se resetează din cauza căldurii.

SOmeONE spunea...

Da, noapte buna! Cel putin tu, ai sa scapi de... aspargilius! :)))
Ma retrag si eu in vastele prerii ale... bios -ului. Sa ma uit ca curca'n lemne... :)

SOmeONE spunea...

:)))
Multumesc pentru... tips! Nu, ala era... Commodore! Asta e ok. Are un viermisor, desi nu e Apple...
See you! :)

Ramona spunea...

Somnisor!
fara... pe picior.

Anonim spunea...

Dă-i cu-n pesticid, dacă-i Apple cu viermişor.
:)
Baftă!
Aham, see you too.

SOmeONE spunea...

Noapte buna, Ramona! :)

Administrator spunea...

Am crezut in prima instanta ca a scris Baby Breby. :)

Anonim spunea...

Auzi, Maria, tu vrei un pumn in nas?!
:))))))))))
Întâi de la Baby Breby. Apoi...
Păi, adică aşa peltic scriu eu?
:))))))))
N-ai auzit ce de ssss, ssss, ssss-uri sunt in text? Semn că Sssssorin ssssemnează.
Nu, eu scriu mult mai prost. Se vede aici "mâna maestrului", deh!
:)

Administrator spunea...

Nu, salumana, dal poate vlea Solinul.

Adica Ssssolin e ssssissssiit sssstilistic ?

Anonim spunea...

Nup. Doar computerul mnealui e peltic la taste.
:))

Administrator spunea...

La logotist cu ea ! :)))))

Anonim spunea...

Dar ce-o fi cu gazda noastră?

Ce păcat că ai lipsit ieri, Maria. Am râs o gămadă.
:)

Anonim spunea...

Iar am o chestie ciudată. Am senzaţia că sunt "păcălită" cu ceva. Nu-mi dau seama. Parcă mi s-ar face o farsă.
:(

Administrator spunea...

Lasa, Iris, ca recuperez eu.
Pai nu te lasa pacalita.

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)