-

-

duminică, 14 martie 2010

Leapsa lui Serban

                                                             
Cu putina intarziere dau curs invitatiei lui Serban , pentru simplul motiv ca nu este vorba despre obisnuita leapsa ci de un subiect remarcabil si provocator. Imi voi lua doar libertatea de a ignora regulile si de a nu pasa nimanui "magareata". Subiectul suna asa:
"Pe cine ar alege nenea Iancu - sosit azi cumva de la Berlin - pentru
a-l portretiza cu prioritate in comediile sale? Ce politician, analist,
politruc, diva s.a. ar merita un rol principal in opera bardului (sic!) din
Haimanale( intrebarea apartine lui Dan Voiculescu)."






Dupa cum remarca acelasi distins prieten al nostru, moravurile "elitei" s-au conservat aproape intacte in ciuda trecerii timpului, prin urmare, ne-voind sa se repete, Caragiale ar putea sa fie pus in serioasa dilema in ceea ce priveste gasirea unei figuri noi pentru o eventuala comedie. Totusi, spre satisfactia geniului inimitabil al maestrului, o adevarat mina de aur asteapta doar sa fie prospectata. Pentru aceasta insa, va trebui sa ne dezlipim privirea de pe scena puternic luminata, unde evolueaza de mai bine de un secol aceleasi personaje - acum aclamate, acum huiduite - si sa observam putin galeria. Candva populata de spirite simple, fara pretentii si fasoane prea notabile, astazi ofera un spectacol in grad de a-l eclipsa cu mult brio pe cel "oficial". Va mai aduceti aminte de moftangiu? Moftangiul era o specie de parvenit, dar nu neaparat din punct de vedere economic ci, cu precadere din perspectiva "spirituala". Ghilimelele sunt obligatorii pentru ca de fapt, moftangiul era pur si simplu un "mocofan" mai oportunist decat media, foarte bun imitator, impachetat intr-o serie de concepte si dogme carora reusea sa le intuiasca valoarea, dar nu le pricepea esenta. Pentru a proteja acest invelis facea uz generos de cel mai pur snobism, ridicat la rang de concept irevocabil. Desi l-a creionat magistral, Caragiale nu a gasit de cuviinta sa ii dedice nici o opera majora acestui component al societatii romanesti din acele timpuri. Motivul este simplu, aceasta categorie era abia "in fasa" si cu atat mai mult se impune a elogia inca o data extraordinara acuitate si flerul socio-psihologic al marelui nostru clasic. Cu toate acestea, cred ca el insusi ar fi uimit de amploarea pe care fenomenul a luat-o, devenind fara nici o indoiala caracteristica principala a societatii de astazi.


Ar fi gresit insa sa credem ca moftangiul nu si-a rafinat in timp personajul. De un imens ajutor i-a fost asa-zisa revolutie a drepturilor cetatenesti, in virtutea carora e suficient sa platesti impozitele sau - in eventualitatea ca nu o faci - sa reusesti sa nu fii descoperit, pentru a fi egalul tuturor. Din acel moment, cu complicitatea desantatei propagande populiste a defunctului regim comunist, moftangeala a devenit tabù, iar criticii sai proscrisi. Satira romaneasca a intrat in vrie iar astazi mai poate fi intalnita doar o palida umbra a sa, stereotipa si anemica, cu precadere la adresa politicii, facand deliciul unei multimi tot mai interesate de paiul din ochiul ciclopului. Moftangiul a devenit extrem de sensibil la schimbarile de registru, si-a dezvoltat un hiper-simt care ii permite sa sesizeze si cel mai infim atentat la dreptul sau sacrosant. Da, Nenea Iancu ar putea umple tomuri intregi, dar ma tem ca operele sale ar fi refuzate de editorii locali. Daca ne merge bine, ar putea sa aiba succes peste 150 de ani. Da' n-avem noi norocul asta...

                                                                             
  
                                               
                                          

9 comentarii:

Ryanna Pop spunea...

foarte tare!..acum cine pe cine a plagiat?..evident ca nimeni,ptr.ca iata"moftangii"mi-au scapat:)....excelenta postare,iar melodia,deh,in ton cu "vremile"….insa imi cer scuze ca nici macar nu am dat play la muzica,asta ptr.ca numai numele si imaginea lui gutza,imi creeaza automat un nod in capul pieptului..sincer si nu fac pe grozava:)..oricum foarte frumos gandit subiectul si evident un stil mult elevat fata de cel de pe blogul meu…felicitari!

Şerban Tomşa spunea...

Sorin,
ai "prins" foarte bine evoluţia moftangiului..Felicitări !

SOmeONE spunea...

Ryana, pacatele mele!... "Melodia" nu a fost postata in scopuri contemplative, tine loc de ilustratie horor! :))
Multumesc pentru aprecieri si vizita! :)


Serban, multumesc si tie, am incercat sa fiu cat se poate de "bland"; am sa revin candva asupra subiectului, ar fi multe de spus inca. :)

Anonim spunea...

:)))))))))))
Scuze, dar dacă textul tău - foarte reuşit, indiscutabil!, este oarecum intuitiv, fiindcă doar orb să fii să nu vezi că personajele marelui dramaturg sunt printre noi, mai vii ca oricând,în schimb, asocierea acestui cântec m-a leşinat!
Cum Doamne iartă-mă ţi-a venit să-l postezi tocmai pe Guţă, că mooor de râs!

SOmeONE spunea...

Am devenit un fan fidel al domnului Guta&Co. de cand, din intamplare, m-am convins de puterea domniei sale de a misca multimile! Intr-o benzinarie, in Austria, de-a lungul autostrazii, la ceasul asfintitului, relativ aglomerata, unde ma oprisem sa beau o cafea si sa ma mai dezmortesc, admirand cu placere coamele unor munti din apropiere...
Era vara si aproape ca nu-ti mai venea sa pleci de acolo. Pe neasteptate m-a patruns - pe mine si pe numerosii alti nefericiti - o vibratie joasa, dar joasa rau. Provenea din portbagajul deschis al unei masini cu placute de inmatriculare franceze, in care nu se afla nimic in afara unui imens woofer al carui membrana prinse sa emita, fara nici un fel de preaviz, o specie de lament urlat, pe fondul unei cacofonii de instrumente muzicale prost folosite. Cu priviri triumfatoare si complice, cei 4-5 ocupanti de ambele sexe a respectivei masini, s-au grabit sa salveze sticlele de bere insirate pe capota de la o iminenta prabusire, dat fiind ca prinsesera a dansa de parca ar fi fost insufletite...
Nu stiu daca cel ce umplea vazduhul de dusmani si dolari era tocmai Guta, stiu doar ca multimea a prins a se misca! Rand pe rand motoarele au pornit si parcarea a inceput sa se goleasca, lumea a renuntat la cafele si racoritoare pe jumatate consumate, la fotografierea muntilor frumos profilati pe fondul apusului... Privirile fiecaruia exprimau sentimente "fara numar", dar nu as putea sa ma pronunt asupra naturii acestora. Nu stiu ce s-o fi ales din petrecerea ad-hoc, mi-am adus subit aminte ca mai am o bucata buna de autostrada de parcurs si am plecat, uitand, ca un moftangiu, sa le spun conationalilor "Auviedersehen", sau macar "Au revoir"... Mea culpa!

Administrator spunea...

Sorin, imi place cum scrii. Mi se relaxeaza mintea cand te citesc, caci ai o scriere fluida, marcata de o simplitate eleganta.
Ai publicat vreodata ceva ?

SOmeONE spunea...

Maria, ma magulesti! Ma bucur ca insemnarile mele iti procura cate un moment de catharsis. :)
Nu, nu am publicat nimic.

Administrator spunea...

Eheeee, cine stie ce urmaresc, de te magulesc !!!! :)))))

Serios vorbesc cand apreciez felul in care scrii. Oricum nu-s un mare critic ci doar un simplu cititor. Si cred ca cei care scriu, scriu pentru cititori, nu pentru critici.

Ce zici, cand vine primavara ?

SOmeONE spunea...

Maria, Maria... Ce sa-ti raspund eu tie acuma?... :)

Stiam ca esti fata serioasa, de aceea ma si simteam magulit. Sigur ca cei care scriu o fac si pentru cititori. Dar cred ca o fac pentru ei insusi, inainte de toate. Iar daca nu este asa, ar putea fi o plauzibila explicatie a faptului ca eu nu sunt un scriitor "profesionist".

In tinutul meu de bastina, primavara s-a statornicit de o bucata de vreme. Promit sa-ti pun o vorba buna! :))

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)