-

-

miercuri, 31 martie 2010

De Felicitate

                                                                
Nu se poate! O alta disertatie pe aceasta tema tocita si rastocita, sucita si rasucita?
Asta cam asa este, numai daca as copia aici toate vorbele de duh si consideratiile emise de-a lungul timpului pe marginea subiectului, as umple cam cincizeci de pagini bune de lap-top. Pe de alta parte, zic si eu: mai stii de unde sare iepurele? Pune ca m-a lovit asa, o inspiratie geniala si ii dau de cap? Pot eu sa privez posteritatea de rezolvarea celei mai abitire dileme? Nu mi-as ierta-o niciodata...

Citeam un comentariu al unui tiz de-al meu unde respectivul insinua ca tot spilu' ar sta in capacitatea organismului unuia de a sintetiza serotonina. Cu cat mai harnic si priceput iti este "laboratorul" cu care te-a inzestrat Madre Natura, cu atat vei beneficia mai mult de aceasta ambra numita fericire. Destul de prozaic, nu-i asa? Eu zic ca nu-i frumos sa ii tai craca pe nepusa masa idealistului romantic incurabil si sa-i spulberi sperantele folosindu-te de niscai formule chimice si nitica anatomie si fiziologia omului... Drept pentru care, am sa ii vin eu in ajutor cu o remarca de bun simt: pai crezi dumneata ca daca asa ar fi stat treburile, in aceste vremuri dominate de consumism, nu s-ar fi gasit unul sa puna la lucru trei alambicuri in garaju' lu' soacra-sa, sa amestece ce iesea la tuturoi cu niscai praf de creta si sa stanteze o seama de pilule pe baza de serotonina, pe care sa le ambaleze in tipla pe-o parte si staniol pe ailalta, tot cate doua'spe, dupa care sa le bage in cutiute frumos colorate pe care sa fie scris, nu stiu, de pilda... Felicimol?! Sau Beatitudex?! Parca il si aud pe ala la televizor, in pauza publicitara, cum se da de ceasu' mortii: "acestmedicamentsepoateeliberafaraprescriptiamediculuiincazulaparitiilordereactiiadverse
adresativadacamaiputetivedetivoicui..ihi..ihi..ihi"! Dar ce zic eu?... N-ar avea el nevoie de reclama! Asa ca, sa stea linistit idealistul romantic! Deocamdata. Ca n-am terminat...

O alta posibila explicatie a fenomenului ne-o ofera Cartea Cartilor. Pe care nu este necesar sa o fi citit; vrand-nevrand, toata lumea a auzit macar o data, rostit grav si cu talc, faimosul citat: "Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor va fi imparatia, etc, samd". La o privire superficiala, la fel ca si in prima teorie, unul ar putea sa aiba o extraordinara revelatie, asemeni anticului savant - iubitor de bai fierbinti si sa se dezlantuiasca intr-un strigat eliberator, tot dupa pilda aceluia: " Bah, da' prost mai sunt, cum de nu m-am ginit?!!" Tradus in greaca veche: "Evrika!". Are pret fericirea? Sigur ca nu, deci fuga la cel mai de incredere prieten si, dupa generoasa impartasire a proaspetei intuitii : "Te rog eu, vreau sa fiu fericit mereu! Exista doar o cale, da-mi vreo doua indesate cu paru' asta-n cap! Da' ai grija sa nu ma omori, doar sa ma lasi sarac cu duhul!".
"Bine frate, daca insisti... Desi se pare ca si fara par, ar trebui sa fii un monument de fericire...".

Hai sa vedem putin: chimie - nu ; religie - nici. Hmmm! Stiam eu ca nu va fi simplu... Sa vedem si niste tendinte mai moderne, de fapt doar mai exotice, mai new-age, daca vreti. Cel mai des intalnim expresia: "Fericirea ti-o faci tu!". Mai pofteste de da vina pe ghinion sau pe organism, pe curvaru' ala de barbata-tu sau pe sfanta de soacra! Sau si mai rau, pe societate!
"Tu n-auzi ca vina-i toata a ta? Oamenii e prosti? E marlani? E moftangii?! Ia-te fratioare si te du in codru, sa stai singur si sa n-ai de platit taxe, de mirosit transpiratie in metrou si de suportat mitocanii! Ce-i asa de greu?! Ca nu indraznesc macar sa iti sugerez sa te cobori la nivelul lor, ca seamana cu solutia aluia de-si cerea parul in cap... Vrei sa fii fericit? Fii fericit! "
"Da' tu, esti fericit?"
" Da, dom'ne, sunt! Ca asa mi-am impus! Sa nu mai las pe nimeni sa-mi impuna! Urasc pe cei care impun!"
"Ahaa..."

Sa va mai spun si de "Carpe diem"? Aproape ca nu exista blog, profil de utilizator sau antet care sa nu aiba acest motto. Voi nu il aveti?!! Nefericitilor!...

Iac'asa am distrus, punct cu punct mitul fericirii! Mai exact, reteta sa. Pentru ca, dupa umila mea parere, fericirea exista. Intr-un oarecare fel, este cate putin din tot ce am expus mai sus si multe alte lucruri. Procentajele sunt top-secret si, oricum, variabile de la om la om. Chiar daca le-as detine, fiti siguri ca nu le-as divulga. Pentru ca nu exista om mai egoist decat cel fericit. Si nici mai prapastios, mai prezumtiv. Poate ca n-ar fi asa daca ar accepta faptul ca fericirea nu este o stare permanenta si nici macar ciclica. Ca exista mai multe feluri de fericire si ca este inutil sa o etalonezi, chiar si pentru uz strict personal. Da, eu cred ca fericirea este un privilegiu si nicidecum un drept. Cine sunt eu ca sa il reclam?...
                               
                                       
                                  
                          
   
   
                               
                                                                       

22 comentarii:

Oana Marginean spunea...

:)) Auzi, da' pe aia cu fericirea care depinde de lipsa asteptarilor de la viata unde ai lasat-o?! Sau asta e pentru cei saraci cu duhul?! :)) Si daca tot ma intrec in citate, am mai auzit una: "Suma totala a nenorocirilor care inca nu ni s-au intamplat se numeste fericire." :))
Ai un umor teribil! Felicitari!:))

SOmeONE spunea...

Stiam eu ca am omis ceva... :)
Pai, dupa cum am spus, daca ar fi sa punctez pe fiecare "teorie" emanata, as deveni biograful personal al fericirii. Si nu am stofa...
P'asta cu suma totala, spre rusinea mea nedisimulata, nu o auzisem. Dar, dupa formulare, sigur nu e a lui Horatiu! :)
Multumesc pentru aprecieri, iaca unde sta fericirea! :))

Anonim spunea...

:)))))))))))))))
Genial!
Am râs de-a răsunat biroul!

Aha, matale îmi interzici să dau vina pe c.. de bărbatu-meu??!!
Ai dreptate, mai că-mi vine să-l felicit! Şi pe el, şi pe restul de acelaşi gen.

Ramona spunea...

"Va rog frumos sa-i amintiti adresa meaaaa...":))
As adauga si eu la ce ati scris un scurt citat din Pascal:"Toti oamenii vor sa fie fericiti.Acesta e motivul tuturor actiunilor omului, chiar si al aceluia care se spanzura." Sugestiv, nu? Bineinteles ca putem gasi o mie de exemple...numai sa nu confundam fericirea cu placerea:).
A, sau am putea sa nu ne mai dorim nimic, ca sa nu avem ce regreta:).

Ramona spunea...

Aha, am citit mai atenta comentariul Oanei si cred ca am spus cam aceleasi chestii:)... nu-i nimic, am intarit ideea...
O zi fericita sa aveti! (Ma bucur si eu cand razi, Iris.)

SOmeONE spunea...

Iris, ai ras? De capodopera mea?! Vezi, nenorocirea unora - fericirea altora... :))
In chestiunea lui 'mnealui, permite-mi sa ma abtin. Stii, prezumtia de nevinovatie... :))

Ramona, care e adresa ta? Ca vorbii cu "dansa", da' zice ca trebuie sa ii platesti biletul tur-retur... si ca nu garanteaza nimic. Face fite, profita ca cererea a depasit oferta... :))
Ceea ce a spus Oana si ai repetat si tu, m-a purtat la o reflectie mai atenta. Stii, as inclina sa cred ca nu e chiar o gugumanie... Ma mai gandesc! :)

Ramona spunea...

:))
Acum stii adresa mea!:) Trimite-o, ca ma descurc eu!

Anonim spunea...

Păi ce, "capodopera" matale e o nenorocire? Văleu, atunci e nasol! Fiindcă...şi oala spartă, da' şi smântâna vărsată, e cam mult!
Deşi mă cam îndoiesc că ar fi cum spui.
Dpmdv, lucrurile stau în felul următor : niciunul din noi nu e "uşă" de aşezământ sfânt.
(Şi când spun "niciunul" mă refer la absolut toată lumea!Asta ca să peîntâmpin orice posibilă cârcoteală).
Iar în privinţa lu' 'mnealui,ar trebui ca naivitatea mea cu naivitatea domniei tale să se ia de mână. Sau... am "studiat" amândoi dreptul la aceeaşi facultate?!
Că şi io îi tot acord prezumţia de nevinovăţie de vreo... mulţi ani (nu mai contează câţi!) şi el o ia de fiecare dată, dezinvolt, şi se şterge cu ea la...c... pardon, "nas" voiam să spun! După care reia tărăşenia, cu seninătate, că doar oameni suntem şi o viaţă avem, nu? Plus că unele neveste nu-s disperate, ci iertătoare.

Nu mai contează, oricum! La inimioara mea e "game over" pentru dânsul. Şi nici că se va mai schimba asta vreodată. Fiindcă pot iubi un bărbat care e incapabil să-şi ţină nădragii pe el, fiindcă văd că-i impulsiv şi fraier, dar mi-e imposibil să iubesc un monstru. Adică, un om care chinuie repetat, cu sadism, pe alţii. Mai ales pe unii care nu au altă vină decât, poate, pe aceea de a-l iubi şi ierta de fiecare dată.
Îl tolerez, dar n-am cum să mai iubesc aşa ceva.
În rest, ce se petrece la corasonul meu, îi secret de stat, protejat de flacăra roz bombon, cu picouri bleu şi dungi verzi...
:)))))

SOmeONE spunea...

Nu, nu cred ca am studiat in aceeasi aula. Eu am studiat... stangul, la politehnica, nu numai naivitate dar si multe alte tehnici de auto-imbrobodire care mi-au prins nemaipomenit de bine. :))
Oricum, m-am exprimat gresit, ar fi trebuit sa spun ca ma abtin din lipsa informatiilor. Acum nu mai pot sa invoc nici macar asta... :))
Asa ca, constrans de cele aflate, ma desolidarizez vehement de astfel de elemente care arunca o pata neagra pe integritatea morala a demnilor co-reprezentanti ai speciei adusa in discutie!! :)))
In schimbul acestei declaratii, am si eu o rugaminte, maaare! Picouri... cum mama lui Stefan cel Mare or fi aratand chestiile astea?! Ca mi s-au incurcat toate sinapsele de cand ma sfortez sa mi le imaginez... :)))

DaenIris spunea...

Hihihihihi

Bună dimineaţa!

Fiind domnia ta "desolidarizat" de cele rele, acum pot să-ţi împărtăşesc absconsul înţeles al picourilor...
Picourile "e" neşte buburuze, neşte guguloaie pe suprafaţa unei ţesături. Făcute intenţionat, adica aşa este modelul de fabricaţie. Pe vremuri, se mai denumeau astfel şi un fel de buline mai mici, cu care erau imprimate materialele. Ştiu termenul de la mama-soacră care a fost "modistă" prin anii '40 şi care mă năucea şi pe mine cu diferite cuvinte de nepriceput pentru mintea mea. Fiindcă, cel mai adesea, aceste cuvinte erau preluate stâlcit din franceză sau germană, sau erau corect pronunţate, dar li se denatura înţelesul.
De altfel, dexul cică:
PICÓU s.n. Colț de dantelă; nod mic. [< fr. picot].
Treaba cu "nodul mic" ne priveşte pe noi. Dacă ajută, imaginează-ţi o stofă care are un "model" format din mici proeminenţe, ca un fel de scame.
Capisco?
(Sâc! Încă puţin si-nvăţ şi eu fo 2-3 cuv în italiană. Că tot mă lua Maria la trăiască republica, când mă plângeam.)
O zi bună!

SOmeONE spunea...

Capisco, eccome se non capisco! Se vede ca a mea mama nu se prea pricepea la moda, altfel nu imi explic de ce ma chelfanea de fiecare data cand ma prezentam acasa, dupa o zi de colindat prin zmeurisuri tepoase, cu hainele pline de ... picouri! Nu mai e dreptate in lumea asta, mon cher... :)))
Buona giornata anche a te! :)

DaenIris spunea...

:)))))

Picourile tale erau "artificiale", adică fuseseră fabricate după...
Dar când a fost dreptate în lumea asta, mon cher, ca s-o invoci tocmai acum, cu ocazia picourilor, mmmm??!!
:)))))
Buona... cu zice domnia ta, că-s fată politicoasă, aşa că nu te contrazic unde nu ştiu.

SOmeONE spunea...

Ai dreptate!
Vazusi ca exista?... :))

DaenIris spunea...

Păi, da, ai pasat-o repede, la mine în ogradă! Zici că mi-ai dat leapşa. "Ia tu dreptatea că io mă grăbesc!"
Fiind atât de rară şi "de căpătat", mă văd pusă în încurcătură: ce să fac eu dreptatea asta?
:))))

DaenIris spunea...

Doar să spun că există... Dar cui foloseşte că văz că umblă cu capul spart prin lume.

Gata, mi-am revenit. Eram nervoasă din pricina pc-ului. Tocmai îl devirusai... Ufffff!

SOmeONE spunea...

Pai tocmai d'aia ti-o pasai mataluta. S-o mai oblojesti, ca stiu ca esti mestera! :)))

DaenIris spunea...

Eu? Meşteră? Hihihihihi.
Vrei să mă vezi cântând pe aici precum Rita Pavone în cautare de instrumentar pentru oblojit dreptatea?
:))))))))
Offf, râd eu dar purceaua e moartă-n coteţ!

SOmeONE spunea...

Dumnezeu s-o ierte! Alege tu, Pavoneasa, dreptatea sau purceaua! :)))

DaenIris spunea...

Meştereasa de dreptate e cel mai bine.
Tu ai zis bine din prima, dar eu, ca orice fomeie, am cârcotit un pic. Aşa,la un colţ, cât să zâmbim...
:)))))))))

SOmeONE spunea...

Nici nu ma indoiam. :)

Dan Ioanitescu spunea...

Te dezvalui din ce in ce mai frumos. Sarbatori fericite!

SOmeONE spunea...

Multumesc, Dane! :)
Multa fericire si tie!

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)