-

-

sâmbătă, 30 ianuarie 2010

Ultima frontiera a paranormalului

                                                   
Daca pe coperta unei carti sau pe genericul unui film intalnesti cuvantul " PARANORMAL ", interesul iti este luat de guler, zguduit bine si eventual primeste drept in fata-i adormita o cana de apa proaspata si rece. Puteam sa zic simplu: trezit. Sau desteptat. Ma rog... Prin urmare, chestia te incita, lucru dealtfel, absolut NORMAL. Cumperi cartea, o citesti, vezi filmul, meditezi, mai discuti cu vreun amic... Ce mai incoace si incolo, misterele si ciudateniile fac toata sarea si piperul vietii!

Ce intelegem prin paranormal? Cineva spunea ca fenomenele de acest tip sunt coordonate spatio-temporale pe a caror raza se pare ca legile fizicii, asa cum o cunoastem noi, nu se aplica. As putea sa fiu rautacios si sa observ ca, la cata fizica cunosc eu, aproape toate fenomenele la care asist sunt inexplicabile, inaplicabile si ciudate. Ca, spre exemplu, restaurantele cu meniu pe baza de peste, unde in carticica sta scris "salmone alla griglia - 13 €", in final platesti 35, cica nefericitul avea mai mult decat cele 250 de grame standard, dar in farfurie te regasesti, dupa decapitarea si dezosarea facuta cu maini experte, cu o gramajoara informa de carne rosiatica peste care a fost asezat savant un "pizzico" de patrunjel si ditamai foaia de salata verde, evident cruda! Mai paranormal de atat... Sigur ca legile fizicii nu se aplica, actiunea ar fi - "mananci", reactiunea ar trebui sa fie - "te saturi". Din cate am putut sa imi dau seama sunt un medium de prima clasa, avand in vedere ca soiul asta de fenomene se tin scai de mine... La cata fizica mi-a intrat mie in cap, printre doua caricaturi facute profei si trei ochiade catre Marilyn Monroe a clasei, am retinut o lege, pare-se inderogabila: NIMIC NU SE CREEAZA, NIMIC NU SE DISTRUGE; TOTUL SE TRANSFORMA! Iar daca-i lege, nu-i tocmeala! Mai-mai ca mi-as revizui si parerea in legatura cu pestele...

Facand o socoteala simpla si plecand de la premiza ca pestele a fost cantarit proaspat, adica incastrat intr-un cub de gheata, care mai apoi s-a transformat, dar e inca acolo, in canalizarea restaurantului; tinand seama ca solzii, capul si tot sistemul osos al respectivului eu nu le-am mancat, dar exista, se pot inca pipai, undeva prin spate, pe la tomberon (daca nu le-a infulecat vreo pisica), insumand toate acestea cu cantitatea infima ajunsa in sistemul meu digestiv, unde a fost la randu-i transformata in energie si... nu are importanta in ce altceva, ei bine, legea se aplica si se demonstreaza. Mai putin costul exagerat, dar aici intervin alte tipuri de legi, cu care e mai bine sa nu avem de-a face... Din tot rationamentul incalcit (asa sunt legile fizicii, ce credeati?) de mai sus, deducem ca nu tot ce inoata e paranormal! Asa ca mai bine ne intoarcem la alte domenii in care acest fenomen poate fi intalnit mai cu usurinta. Carti? Documentare? Internet? Sigur. Pe alese. Unicul dezavantaj ar fi insa, ca va trebui sa ne incredem in ceea ce ni se relateaza. Iar asta ne cam sacaie. Ar mai fi si problema timpului si chiar a banutilor. Ce facem deci, murim ignoranti? Hai sa va dau eu un pont. Sigur suta la mie! Cel mai inexplicabil si paranormal fenomen, verificabil fara a cheltui nimic. Adica fara a mai cheltui nimic, caci mai toti ati participat deja cu obolul personal, vrand-nevrand. Sa mai zica cineva ca lui nu i s-au intamplat chestii paranormale!

 Despre ce vorbim? Ei bine, despre Dracul in persoana. Mai precis, despre una din partile sale anatomice: ochiul. Ochiul Dracului. Si ca sa nu fim prea academici, vom folosi termenul popular vulgar: Banii. Ii tin demult sub observatie. Va spun cu mana pe inima ca astia nu se supun defel legilor fizicii. Nici macar a celor de bun-simt, dar sa nu intram pe taramuri abstracte... Si nu ma refer la binecunoscuta lor capacitate de a se scurge printre degete. Asta poate fi explicata, de ajuns sa ne gandim ca in limbaj economic banii sunt denumiti... lichiditati. In limbaj de profan am sa incerc sa definesc notiunea de bani: toate acele hartiute frumos colorate si toate monedele sunatoare cu care suntem atat de familiarizati, sunt expresia echivalentului lor in aur. Niste chinezi, acum vreo mie de ani, se vede ca aveau cam prea mult din acest pretios metal si ii cam apasa prin buzunare, in lungile ore pe care sotiile lor cu ochi oblici ii obligau sa cutreiere magazinele pentru a face shopping. Ma rog, ei il chemau sho - pyng, dar asta nu schimba mare lucru... Asa ca, mintea lor cea isteata a nascocit ideea ca aurul sa stea acasa, sub cheie si in locul sau negustorul sa primeasca un soi de angajament scris, cu care era indeajuns sa se prezinte la usa celui ce l-a emis, pentru a-si ridica drepturile. Mai apoi, un italian care nu prea avea ce face, s-a apucat sa vagabondeze prin lume, a ajuns pana in China si a importat ideea. Marco Polo, blestemat sa fie! Camatarii din toata "lumea civilizata", au mirosit imediat avantajele pe care noul sistem le-ar aduce, astfel ca au inceput sa faca lobby pe langa regi si guverne, in favoarea adoptarii sale generalizate. In acest scop, si-au schimbat pana si numele, devenind bancheri. Schimbarea s-a rezumat in exclusivitate la nume...

Sistemul s-a mondializat si s-a perfectionat in timp, fiind reglementat de legi precise si severe. Una dintre acestea si cea mai importanta, a fost si este inca cea care decreta ca un stat care emite propria-i moneda, adica tipareste bucatele de hartie, sa nu depaseasca valoarea aurului pe care il detine efectiv. Nu am sa ma apuc acum sa vorbesc despre inflatie si alte maruntisuri, important este ca si din punct de vedere al legilor fizicii, sistemul parea cu totul si cu totul viabil. Mai apoi, camatarii care isi schimbasera parul, au incercat sa faca ceea ce facusera chinezii cu aurul, inventand un nou produs financiar: actiunile si titlurile bancare. Acestea ar fi trebuit sa simplifice si mai mult circulatia fostelor bucatele de aur, lasand si mai libere buzunarele umanitatii. Si la propriu si la figurat! Ochiul Dracului a inceput sa fie din ce in ce mai mult un concept si nu ceva fizic, palpabil. Numai prostimea il mai folosea in forma sa rudimentara, tipii mai destepti si mai evoluati, crema societatii, elita, il tranzactionau fara ca macar sa il atinga, prin intermediul bancilor si, mai ales, prin intermediul acestui adevarat templu numit Bursa. Poate v-ati plictisit si o sa spuneti: ce ma intereseaza pe mine daca aia invart cifre pe ecrane mai degraba decat pachete de bancnote sau tone de lingouri? Si unde sta in toata afacerea asta fenomenul ala paranormal?

 E simplu: banii mei, daca ar fi inca din aur si mi-ar trage in jos nadragii cu greutatea lor, daca nu i-as cheltui, mi-ar ramane tot mie si tot aceeasi greutate ma va "impovara". Nici nu ar creste si nici nu s-ar micsora, deci legile fizicii sunt respectate intocmai pana acum. In cazul in care i-as cheltui, as obtine ceva in schimb, deci i-as transforma si iarasi imi da cu plus in ceea ce priveste realitatea. Dar eu aurul l-am dat statului sa mi-l pastreze. Acesta, in schimb, mi l-a transformat in bucati de hartie. Mi-am tinut cateva, de cheltuiala, iar cele ce imi prisoseau le-am dat bancii, prietena statului, sa mi le pastreze. Si se produce pe nepusa-masa acest pardalnic fenomen numit CRIZA. Se darama templul Bursei mai ceva ca cel a lui Solomon, pe vremuri. Eu insa sunt linistit. Hartiutele mele de la banca sunt acoperite de lingourile pe care mi le pastreaza statul. Nimic nu se pierde, eventual se poate transforma, ce mama naibii, suntem oameni realisti, cu picioarele pe pamant! Firma la care lucrez, un colos cu sufix de S.A , cedeaza. Criza. Ok, sunt somer, nu e placut dar nici o tragedie. Am ceva rezerve, am sa supravietuiesc o perioada, pana gasesc altceva de lucru. Ma duc la banca sa scot niste bani. Banca sta sa inchida: Criza. Bine-bine, va compatimesc, acum dati-mi ce e al meu, am sa tin banii sub saltea, sau imi cumpar un seif, nu e o problema. Ba da, este. Banii mei nu mai sunt! Banca i-a transformat in cifre, pe un ecran din sala Bursei. A investit in actiunile S.A.- ului care tocmai m-a pus pe liber. Nu-i bai asa mare, inversam procesul de transformare si ajungem la bucatelele noastre de metal galben lucitor, sanatoase si palpabile pe care Statul, garantia noastra de stabilitate si pazitor al legilor fizice, il pastreaza in beci. Dar Statul ridica din umeri! In beci nu e nimic care sa imi apartina. Cum asa? Nimeni nu poate sa explice. Triunghiul Bermudelor este o gluma nevinovata pe langa aceasta afacere... Ma gandesc serios sa iau un ParAnormal de mare si sa ma duc sa scot ochii Dracului! Si sa-mi dau demisia din armata ingerilor care intorc si celalalt obraz, ba chiar si partea dorsala, caci mi-a ajuns la urechi o vorba: "precum in Cer, asa si pe Pamant"! Cine il mai judeca pe Faust?!
                                                            

15 comentarii:

Cristiana spunea...

Sorin, buna dimineata.
Am citit de vreo 2 3 ori gandurile tale de acum, de aici... Puteam sa tac si pastrez pentru mine tot ceea ce am simtit, pentru ca imi simt de multe ori omenia din mine incorsetata. Dar cred ca, cu cat o voi exprima mai mult, cu atat voi reusi sa sparg mai repede aceste corsete, nicidecum tacand.
N-o sa discut acum de paranormal si de faptul ca el este acum cu spatele la perete si nu cu fata la el. Nici de compasiunea aceea cu "Vai, imi pare rau!" Da, ne pare tuturor cred, rau (ce expresie avem si noi..) de astfel de situatii, in care oamenii buni si dornici de a face ceva de calitate vor SA FACA.. si nu au loc de altii pe care chiar nu vreau sa-i agresez, nici macar pe ei.
Am sa tin minte insa ceea ce ai scris aici: "Cine il mai judeca pe Faust?!"
Parerea mea: asa este.....

Maria spunea...

Sorine, sa mai scrii ! :)

SOmeONE spunea...

Buna, Cristiana, am citit si eu de cateva ori consideratiile tale, dar sunt putin confuz... Daca am interpretat bine si daca amestecarea paranormalului in "supa" gatita de mine ti-a parut drept o blamare a acestuia, iti cer scuze si ma face sa cred ca nu am reusit sa exprim corect ideea care sta la baza acestui articolas. Paranormalul se dorea aici doar un artificiu, un mijloc si nicidecum un cal de bataie. Repet, nu sunt sigur de ce ai incercat sa-mi tansmiti, nicidecum nu incerc sa minimalizez capacitatea ta de sinteza...
Retorica asupra lui Faust, deasemenea, nu trebuie nicidecum considerata drept incitare, e doar o figura de stil.
Ai dreptate, omenia incorsetata nu prea are valoare mare, las-o sa zburde! :)

SOmeONE spunea...

Maria, sa inteleg ca trebuie sa mai exersez?... :))

Cristiana spunea...

Buna, Sorin!
Nu, nu! nimic din ceea ce ai scris nu mi-a lasat impresia unor lucruri care sa blameze.
Mai citeste o data ceea ce ai scris, vei vedea ca am dreptate.
Dar am spus ca nu as vrea sa discut de paranormal (ma feresc sa numesc acest complex de cunoastere "paranormal": pot si meta, si infra, si ultra, caci are de toate in el!! ca orice pe lumea asta) Ca sa spun ceva, chiar la modul general, despre el ar fi prea mult de spus: caci nu stiu de unde sa pornesc ca sa arat ca unele sunt echilibrat expuse si altele sunt pline de confuzii - din punctul meu de vedere.
As spune doar atat: nu toate sunt intentionat mincinoase, am mai spus pe undeva, sunt lucruri ascunse (de aici si necunosteri, caci cunoasterile au fost obturate de religie de la bun inceput), sunt confuzii, iluzii optice sau auditive (cumul de perceptii sau perceptii distorsionate tehnologic sau natural). Si chiar cred ca viitorul va decela si va explica concret, de aceea "paranormalul" cred ca este cu spatele la perete si nu cu fata la perete. Orizontul abia se deschide. Spre normalitate. Incerc sa ajut si eu, atat cat pot.

Mai sus, voiam sa-ti transmit un gand bun si aprecierea!! asupra acelei idei din final.

Vreau sa stii acest lucru: nu vreau niciodata sa blamez pe cineva, desi pot arata ca am simtit foarte clar intentia care poate chiar ma striveste. Sau poate strivi pe altcineva. Promovez bunul simt si il apreciez atunci cand il vad constant la cei din jur.
De aceea apreciez bunul tau simt, echilibrul tau si iti vizitez blogul. Si il ofer si altora spre citire.

SOmeONE spunea...

Cristiana, m-am linistit! :)
Am vrut doar sa punctualizez, nefiind sigur daca am perceput corect ideea ta. Mi-ar fi parut foarte rau ca, desi neintentionat, sa fi atins vreun punct sensibil al cuiva si in special al tau.
Iti multumesc mult pentru gandurile bune si pentru vizite. :)
In ce priveste paranormalul sau oricum am vrea sa ii spunem, sunt intr-u totul de acord cu ceea ce spui, este si credinta mea. Din pacate, ma vad constrans sa ma limitez la rolul de "observator", foarte rar ma exprim si doar in ceea ce priveste problema in aspectul sau general. Daca vreodata imi va fi dat sa pot "evolua", am sa primesc cu placere sa urc mai sus, intre timp incerc sa gasesc drumul fara lanterna. Stiu, lanterna e la mine in buzunar. Poate ca nu a venit inca vremea sa o stiu folosi... :)

Maria spunea...

Sa intelegi ce vrei, dar sa mai scrii. :)
M-a amuzat teribil. Scrii viu. :)

SOmeONE spunea...

Eh, simt enorm si vaz monstruos! :)
Aprecierile tale sunt adevarata hrana pentru vanitatea mea de scriitor imberb. God bless you! :))

Maria spunea...

Eh, ma gandeam eu ca tre sa ai si o hiba. :P
:))))

SOmeONE spunea...

Pai nu spunea bine frantuzul ala de Goethe? "Nothing it's perfect"!
:))
Da' altfel, cu mine n-ai probleme! Daca ma duci la gara, ma urc in tren. Singurel! Iti vine sa crezi? :))

Maria spunea...

:)))
Te crede Tanti Mita.

PS: Nu ti-e frica de lupi? Ca in ziua de azi nu tot ce face "Uuuuu" e tren.

SOmeONE spunea...

Eh, stiu...
Cum sa nu stiu? Nu m-a pus pe mine pacatul sa ma duc odata la un concert "live" de heavy metall? Era ingramadeala dracu' si in spatele meu, unu' de nu-i vedeai ochii din claia de par (iti mai aduci aminte de "Animal" de la Muppet's? Ala era!), a facut intr-una, chiar si cand formatia lua pauza, "UuuuUuuuuuuuUuuuuuuuuuuuuu"!! La inceput am zis si eu ca m-a pacalit smenaru' ala de imi vandu biletu' si mi-a dat loc pe peron... dar era vara si caaaald... Iar tipul asta mirosea a de toate, dar sigur nu a pacura!

Maria spunea...

:)))

O fi fost arsceleratul.
Intotdeauna, cand farurile sunt lipsa se declanseaza automat mijloacele de avertizare sonora.

crestere spunea...

gundurile tale sunt foarte sincere si pot sa-ti spun ca-mi pare bine ca ti-ai dezvaluit personalitate in fata atator oameni.

SOmeONE spunea...

"Crestere", iti multumesc pentru vizita, te mai astept. :)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)