-

-

duminică, 20 februarie 2011

Glossa

Ploua. Destul de banal, cel putin asa mi se pare mie. Ploaia, contemplata pe fereastra unui block-house citadin, nu are nimic romantic sau spectaculos. Unicul beneficiu care imi vine in minte este ca va contribui la scaderea semnificativa a nivelului de particule nocive suspendate in atmosfera. In consecinta, respectabilii edili ai Orasului nu vor apela la masuri restrictive in ceea ce priveste traficul automobilistic, astfel ca daca, prin absurd, m-ar lovi, asa, un de-zi-de-rat, in cateva minute as putea sa parchez autoturismul pe marginea unui lac sau aproape de liziera unei paduri si sa gust efectul poetic al rapaitului armonic. Un debuseu perfect a laturii mele visatoare, prea des reprimata, aproape atrofiata. Da, o idee minunata! Dar... Hmm, parca ar fi mare diferenta intre a privi picaturile din casa sau din masina! Tot o bucata de sticla te separa de suflul poetic. Ca sa traiesti senzatia suta la suta, trebuie sa te scufunzi in natura, sa simti pe fata si in crestet racoarea umeda, sa asculti cadenta, sa vezi unduirea varfurilor elastice ale copacilor. Aia e o contopire cu natura in adevaratul sens al cuvantului! Da, dar cat poti sa stai asa, ca o cruce vie, pe marginea unui lac sau unde o fi? Odata si-odata tot trebuie sa te dezlipesti de acolo, doar nu esti nici planta si nici stanca, esti doar un oaspete intr-un habitat ce nu iti apartine. In fatidicul moment, ud pana la piele si cu talpi duble, de noroi amestecat cu frunze moarte si pietricele, va trebui sa intorci spatele micului paradis. In drumul de intoarcere catre casa, ceata te va insoti, va izvori din tine, din vesmintele tale lacrimande si se va lipi, tenace, de interiorul parbrizului, al lunetei si a tuturor geamurilor laterale. In ciuda climatizatorului fixat pe max. Dar, cel putin, mirosul anost de Arbre Magic a fost inlocuit de acela reavan, sublim, al pamantului. Acel pamant care va ramane ca o marturie, pe toata durata week-endului, in atriul scarii si pe covorasul ascensorului, spre oprobiul vecinilor si a femeii de serviciu, putin cam chiulangioaica, dealtfel. Daune minore, daca se opresc aici. Daca, insa, sistemul tau imunitar, revoltat de solicitarea inuzuala, va reactiona negativ, de pilda cu o pneumonie, situatia se complica. Intra in joc cardul de sanatate, medicul de familie si absenta, chiar daca motivata, de la slujba de rigoare. Societatea va pierde un important aport la propasirea sistemului, basca cheltuielile pe care infailibilele statistici nu le prevazusera. Data viitoare, edilii Orasului ar putea avea un nou si mult mai pragmatic motiv pentru a restrictiona circulatia autoturismelor. Noroc cu ei, altfel unde dracu' am ajunge, de capul nostru?!

        
           

10 comentarii:

hera mariana spunea...

Mi-a plăcut ploaia!
Sorin cred că te-ai plimbat ascultând melodia aceasta şi atât, să nu te prindă guturaiul.:)

SOmeONE spunea...

Mariana, da, asa este. :)
Suntem din ce in ce mai dependenti de marile-mici comoditati tehnologice si tot mai straini.

Blue Freedom spunea...

:)

SOmeONE spunea...

Zici tu ca era scontat? :))

Ramona spunea...

Sorin, pana ai timp de-o iesire la iarba verde, de te-ndeamna, de te cheama, tu ramai la toate rece...:)

Blue Freedom spunea...

Dar tu, zici?
:)

SOmeONE spunea...

Ramona, sa zicem ca raman caldut. Ca mai sunt si Babele... :)

SOmeONE spunea...

Iris, tu zici ca trebuie sa zic? :P

Blue Freedom spunea...

Eu zic doar dacă tu zici că zici, altfel nu.
:)

SOmeONE spunea...

Pai sa zicem ca daca tu zici sa zic, fara de care tu nu zici, eu zic ca zic. Numai ca am uitat ce tre' sa zic ca zic, din cauza ca tu zici ca daca eu nu zic... :))

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)