-

-

marți, 18 mai 2010

Clochard

Pana si primavara imprumutase ceva din caracterul duplicitar al oamenilor... In anul acela, parea hotarata sa ofere doar iluzii efemere intrerupte de lungi perioade de gri murdar, uneori umed si bolnavicios, alteori sec si ascutit ca un brici nemilos. Natura se zvarcolea in somnu-i agitat, framantat de cosmare. Avea gripa... Dar o gripa severa, necunoscuta, iar savantii epuizasera toate numele zoomorfe. Reuniunile guvernamentale, actiunile belice, instituirea legii Shari'a, nu reusisera a imbunatati defel situatia, pe nicaieri. Dimpotriva. Tot ce se nastea purta imprimat adanc in gene acest sindrom enigmatic, aceasta slabiciune agresiva, fara precedent. Istoricii ridicau nestiutori din umeri si se dedicau cu furie frustrata cercetarii descendentei lui Oswald Lee si a lui Mehmet Ali Agca. Prezicatorii mestecau pucioasa si lava, iminente si implacabile, niste smecheri se imbogateau predand cursuri de supravietuire. Dumnezeu zacea sub moluz, la Ground Zero...

Profetul sedea pe o banca in micul scuar ce parea o oaza in desertul asfaltat al strazii largi si plina de forfota matinala. Privea linistit cum se disipa fumul aproape imperceptibil lasat in urma sa de cate un automobil mai inaintat in varsta, poate fara catalizator sau filtru antiparticule, grabit sa mai adauge vietii sale cativa kilometri. Doua vrabii sprintene se intreceau care sa acapareze cat mai multe firimituri din cornul pe care omul il maruntise pentru un porumbel costeliv, cu o gheruta mutilata. Acesta, inexpert si lacom, alegea bucatile mai mari, pierzand apoi timp pretios pentru a le lovi de pamant cand in stanga, cand in dreapta, in incercarea stangace de a le micsora suficient pentru a le putea inghiti. In ciuda zgomotului citadin, Profetul putea auzi cum keratina galben-rosiatica tacane asfaltul la fiecare stradanie a pasarii si aceasta ii provoca o stare de detasare. Tresari cand din boxele unui automobil decapotabil oprit la cativa metri mai incolo, la marginea trotuarului, tasni brusc o cacofonie de sunete, spre satisfactia celor cativa tineri stransi in jurul sau. O trecatoare in varsta ii admonesta ursuz, fluturand catre ei umbrela demodata si decolorata de atata folosinta, cu curajul unei muste care stie ca oricum, taurul se va multumi sa isi zvacneasca de doua-trei ori muschiul greabanului, neostenindu-se sa loveasca cu coada. "Pierde-vara de bani gata, ar trebui sa fie la munca nu sa bata strazile de dimineata!" - il lua ea martor pe un alt trecator cu care se incrucisa cativa pasi mai incolo. Omul zambi oarecum ironic, totusi facu in asa fel sa nu treaca prea aproape de grupul care radea zgomotos, maimutarind gesturile batranei. Basul provenit din instalatia acustica a masinii era atat de puternic, incat Profetul il simtea fizic, trecandu-i prin stomac ca o serie de convulsii, deranjandu-i echilibrul si dandu-i o subita stare de agitatie. Totusi, nu urma exemplul porumbelului si a celor doua concurente ale sale, care se facusera nevazuti. Ramase impasibil, evitand sa priveasca in directia tinerilor care acum plimbau de la unul la altul o sticla plina de un lichid incolor si care sigur nu era apa, judecand dupa plescaiturile si grimasele care insoteau fiecare dusca.

Aflat la cateva zeci de metri, in mijlocul intersectiei, un agent de politie arunca priviri din ce in ce mai dese catre masina zgomotoasa, nelasand de sub observatie nici traficul, pe care il dirija cu gesturi ferme. Cand nota ca sticla poposi si in mana celui care ocupa locul soferului, isi puse paleta in tureatca uneia din cizmele de motociclist pe care le purta, trecu strada si cu o cheita descuie o mica cutie fixata pe unul dintre semafoare. Apasa butonul care repuse in functiune sistemul automat de dirijare a circulatiei, incuie la loc cutia si, dupa o prealabila privire pentru a se incredinta ca masinile circula fluent, fara graba se indrepta in directia grupului, neslabindu-l din priviri. "Pssst, pssst!" se auzi intre tineri, urmat de o tuse subita, foarte semnificativa. Sticla fu palmata cu dexteritate de catre unul din cei de pe trotuar iar masina se puse in miscare fara graba, cu fluturari de mana intre ocupantii sai si cei ramasi. Tinerii, fluierand aparent nepasatori, se indreptara catre scuar ignorandu-l pe politist atunci cand se incrucisara. Acesta ii privi sever insa nu le spuse nimic, matura cu cizma cele cateva chistoace care marcau locul adunarii, facandu-le sa cada in gratarul canalizarii, se intoarse in intersectie si oscila o secunda intre a reprinde activitatea intrerupta sau a rezolva doua trebusoare comisionate de mult-prea sacaitoarea sa consoarta. Vazand ca traficul e fluent, se hotari pentru a doua varianta, incaleca motocicleta impozanta cu girofar albastru cocotat in varful unei tije metalice si demara tarand un picior pe jos, in dauna incaltarii statului.

"Hi, hi, hi, ai vazut zbiru' cum se uita chioras?" - se amuza unul dintre cei trei baieti care acum stateau tolaniti, cu fundul pe spatar si cu picioarele pe sezut, pe cea de-a doua si ultima banca din micul scuar. Tovarasii sai clipira plictisiti si raspunsera facand cate un gest obscen in directia intersectiei.
"Sa fi poftit sa se ia de noi, ca atunci cand eram minori!... Eheee, a fugit puiu' cu ata, acu' nu ne mai suceste nimeni. Cunoastem si noi Constitutia si drepturile cetatenilor in tara asta, nu numa' babalacii care se vaicaresc toata ziua!"

"In fond, ce am facut? Nu mai poate omul sa iasa pe strada, sa isi salute un tovaras, sa asculte o muzica in masina?"

"Eh, lasa, nu mai fa pe niznaiul, daca il bunghea pe Grasu', avea dreptul sa il toarne... O fi tat'su mahar, da' condusul cu vodka nu i se lipesc bine nici macar lui. Noroc ca a sters-o la vreme!"

"Uite cine vorbeste! Da' tac'tu ce-i mai, postas? Si cand te-a "rezolvat" luna trecuta, de ai distrus bunatate de motocicleta si era cat pe ce sa omori copilasul ala, ce bausesi matale? Laptic?"

"Ba nu bausem nimic. D'aia l-am si convins pe al batran, ca stii ca ii place sa faca pe onorabilul... Doar un Red-Bull si trei pilule, ca marocanul ala jegos le cam umbla pe la concentratie. Cam slabute, cu doua nu reusesti sa te "faci" ca lumea... Saptamana asta iese si "calul" de la mecanic si nu ma mai vedeti sa ma plictisesc p'aci cu doi idioti ca voi!"

"Ca bine zici, plictiseala dracului! Da' peste 10 minute trebuie sa va las, fug acasa ca e ziua maica-mii, daca lipsesc de la pranzul festiv in familie pot sa zic adio la tabara din iulie si la toate puicutele ce se fataie pe acolo!"

"Du-te, alearga degraba, sa ii canti 'La multi ani' mamicutei, vezi sa-ti schimbe si pampersul, dragalasul de tine! Frumos iti sade!"

"Stii bine ca am deja un "cartonas galben" si nu mai fa pe viteazul tocmai tu, care inca ii mai spui, in public, babacului tau 'taticule'!..."

"Asa, de asta imi esti? Vipera, Brutus! Daca-i p'asa, sa afle toata lumea cum te-a fugarit in suturi Mina, prostituata, hoasca si nu ti-a dat nici cascavalu' inapoi. Hi, hi, ho, ho, mor, nu mai am aer!! Cica sa te intorci cand mai creste... somnoriciu'!! Hi, hi, hiiiii!"

Razand cu lacrimi si busind cu picioarele in scandurile bancii, cei doi isi dadeau coate aratand cu degetul catre fata devenita pamantie a tovarasului ramas fara cuvinte. Veselia il parasise subit si aproape ca ii dadusera lacrimile de necaz, nu s-ar fi asteptat la o asa miselie din partea celui pe care il considera un prieten. Se hotari sa plece fara ca macar sa salute, oricum trebuia sa ajunga acasa, era deja in intarziere. Dadu sa se ridice, frustrat si aproape turbat de manie cand dadu cu ochii de omul aflat la doar cinci pasi distanta, pe banca opusa. In mod normal nici nu l-ar fi observat, unul din multii vagabonzi zdrentarosi si murdari care ziua isi faceau veacul prin parcuri sau pe strazi pentru a se aciua noaptea te miri prin care cotlon, in cosmelii de carton construite ad-hoc. Poate l-ar fi ignorat si acum, insa il surprinse privindu-l fix, culmea, cu un ranjet enorm pe fata-i nebarbierita si ridata de ani. O clipa, ramase hipnotizat de acei ochi in fata carora se simtea pur si simplu dezbracat, pareau ca citesc in strafundurile celor mai intime secrete ale sale. Dar descumpanirea fu inlocuita imediat de furia care, in sfarsit, gasea un mod de a fi refulata. Intr-o fractiune de secunda disparu orice alt gand si ramase doar acel imens suras batjocoritor, venit din partea unei fiinte inferioare, abrutizate care trebuia sa afle, aici si acum, care ii este locul! Se inalta cu un calm fortat si se planta, cu picioarele usor departate, in fata cersetorului care nu il slabea din priviri. Glasul sau ar fi trebuit sa fie un suierat taios insa, atunci cand iesi era ragusit si aproape ininteligibil: "Tu de cine te amuzi, scursura?!"
Cei doi prieteni ai sai devenira brusc atenti, distractia se dovedea a fi mult mai pe cinste decat sperasera.

"He, he, somnoriciu'..."

Surasul sau tamp era in neta contradictie cu ochii, vii, inteligenti, plini de o misterioasa putere. Tanarul insa, nu parea sa observe acest lucru. Muschii sai de animal tanar, infierbantat, se crispasera sub impulsul adrenalinei, instinctual simtea superioritatea pe care toate acestea i le confereau. Isi aminti de sticla ascunsa la spate, in centura pantalonilor si, cu miscari lente o cauta. Ii apuca strans gatul in palma si o scoase la lumina tinand-o lejer departata de corp, asa cum vazuse intr-un film, pe cablu. Degetul aratator al celeilalte maini se apropie tremurand de incordare de fata cersetorului care ramase sezut si relaxat.

"Batrane, te sfatuiesc sa iti ceri scuze!"

Cel citat nu schita nici minimul gest ca ar fi inteles gravitatea momentului. Continua sa ranjeasca dispretuitor. Degetele baiatului devenisera albe pe gatul sticlei care prinse a se ridica incet, insa fara sovaiala.

"Ha, ha, haaaa, iaca-l pe viteazul Skywalker, uitand de papucul mamicii, inarmat cu vesttita sabie Stalynskalibur, aparandu-si onoarea contra intunecatului si salbaticului... Stapan al Inelelor, travestit in vagabond!! Lume, lume, apropie-te, spectacolul e gratis, din partea casei!"

Cei doi tovarasi ai sai se tavaleau literalmente pe jos, dimineata fusese atat de seaca si plictisitoare, nimic nu ar fi prevestit acest episod care va ramane in analele cartierului, povestit si raspovestit in mica lor lume de zvanturati.
Interventia lor avu darul sa il dezmeticeasca. Brusc, isi aminti ca trebuie sa fie acasa, figura reprosatoare a mamei se suprapuse oricarei alte imagini. Privi scarbit la cei doi "prieteni" si dadu sa plece, hotarat sa nu le mai vorbeasca in veci. Nu mai era furios, o adanca lehamite il cuprinsese si dorinta de a disparea cat mai repede din acel circ care incepuse sa atraga atentia trecatorilor. Uitase complet de batranul cersetor si se indrepta deja catre iesirea din scuar cand, o voce joasa insa clara, incarcata de provocare, il ajunse din urma: "Da, da, somnoriciu' trebuie sa mai creasca, asa, ca al unui barbat adevarat, chiar si cersetorii il au mai dezvoltat!", urmat de hohotele demente a tovarasilor.

Din doi pasi uriasi fu inapoi, langa el. De data aceasta sticla o tinea de la mijloc, dopul sari odata cu prima scuturare, lovind fata brazdata inaintea suvoiului de lichid care impregna parul si barba, apoi un alt jet, un altul... Pana ce sticla, goala de acum, sa se faca tandari pe asfaltul punctat cu farame de paine, gasi si aprinse bricheta pe care uitase sa i-o inapoieze, odata cu tigarile ce nu trebuiau descoperite de mama, tovarasului sau. Isi feri instinctiv fata cu mana atunci cand flacara izbucni violenta, aproape invizibila, cu palpairi albastrui. Se dadu buimac inapoi, privind cu stupoare la torta umana de pe banca, neverosimil de impasibila, din mijlocul careia doi ochi blanzi, atat de adanci, il tineau sub puterea lor. Dupa care, neantul...

-------------------------------------------------------------------------------

In salonul luminos era cald si liniste. Una dintre ferestrele mari lasa sa intre aerul cu miros de iarba proaspat taiata, proiectand pe peretele de langa pat un trapez de lumina, varstat de umbrele dese si uniforme ale gratiilor robuste. In patul de vizavi, cufundat intr-un somn profund, un barbat de varsta mijlocie parea sa fi suferit un accident destul de serios. Un picior infasurat in gips avea atasata o suspensie grea. Mainile nu pareau sa aibe rani sau fracturi, totusi erau legate de pat cu curele solide. La fel cu ale sale! Ce e asta? Un vis, un film? Zmunci hotarat, convins ca totul va disparea ca prin farmec. Durerea ii confirma insa realul fara echivoc al situatiei. Tocmai cand era pe cale sa incerce mai temeinic sa se elibereze se auzi un sunet sec, de zavor tras. Usa salonului se deschise si isi facu aparitia un ins imbracat in halat alb care, imediat ce realiza ca tanarul este treaz se intoarse la usa si invita printr-un semn o alta persoana sa intre. Aceasta i se paru cunoscuta, o mai vazuse sigur pe undeva si nu doar o data. Inainte de a se inchide usa, intrezari un coridor bine luminat si o silueta in uniforma.

"Buna ziua, domnule, eu sunt medicul X. , va aflati in clinica penitenciarului, ati suferit un colaps dar acum situatia este sub control, veti putea parasi salonul maine de dimineata. Pe acest domn banuiesc ca il cunoasteti deja, este avocatul familiei dumneavoastra."

Verifica un aparat, se apropie de pat si ii lua pulsul dupa care dadu multumit din cap.

"Domnule avocat, va reamintesc ca aveti doar 20 de minute la dispozitie, ma gasiti in biroul meu."

Iesi, dupa care se auzi scrasnetul incuietorii.



"Buna tinere, dupa cum a spus si domnul doctor, probabil ma cunosti, sunt avocatul A. , dat fiind ca esti major de cateva luni, mi s-a acordat dreptul de a te putea vizita pentru a concorda impreuna planul apararii dumitale......"

"Aparare?!"

"Da, din pacate si tin sa clarificam de la inceput ca trebuie sa fii foarte cinstit si sincer cu mine, in momentul de fata sunt unicul dumitale prieten. Contez pe deplina dumitale colaborare, vom incerca sa limitam dezastrul, chiar daca dinamica evenimentului ne da prea putine portite de......"

Avocat, aparare... eveniment... Brusc, memoria ii proiecta un film terificant, cateva momente ce pareau suspendate in timpul care curgea nefiresc de incet. Un film mut, dar cu un zgomot de fond agasant, un continuu fasait. Ca prin vis il auzea pe avocat insirand articole si legi in timp ce isi aranja mansetele impecabile, dadea bobarnace unor imaginare fire de praf de pe reverele costumului la moda. Accident, provocare, raptus... Ce naiba vrea asta de la mine?!

"Domnule, va rog sa ma iertati, parintii mei nu au venit? Stiti, as vrea sa vorbesc cu tatic.... aaa, cu tata, inainte, cred ca intelegeti..."

Avocatul tuseste vizibil jenat, se apleaca pentru a a potrivi o manseta rebela a pantalonilor pe pantoful cu bot patratos... Spaima il cuprinde pe baiat: "Sunt suparati pe mine, nici n-au vrut sa vina..."

"Din pacate, tanarul meu prieten, o nenorocire nu vine niciodata singura. Sunt dezolat ca tocmai eu trebuie sa aduc toate vestile rele... va trebui sa iti faci curaj, tatal dumitale nu va veni..."

"Cum? Nici mama? Nici macar la proces?!"

"Mi-e teama ca nu..."

"Dar nu este drept, sunt totusi fiul lor, unicul, stiu, am facut o fapta teribila, am comis o greseala, nu se poate sa ma abandoneze astfel!"

"Te asigur ca nu acesta este motivul si sunt sigur ca ar fi fost alaturi de dumneata, daca... daca....."

"Daca?"

"Daca nu ar fi intervenit acel teribil accident, o tragedie, tocmai in momentele in care se consuma cealalta, a dumitale..."

"Accident? Sunt raniti?!"

"Nu domnule... nu sunt raniti... sunt morti. Iar dumneata, in nenorocul dumitale, esti de fapt un ales al zeitei Fortuna! Daca ai fi fost acasa, cu ei, viata dumitale care acum pare compromisa, nu ar mai fi existat nici macar astfel. A fost o explozie... instalatia de gaz... se pare ca a fost o scurgere. Lumanarelele de pe tort au facut restul... Nu au suferit, insa. Legistul a constatat ca au fost ucisi de explozie, instantaneu si nu de catre incendiul ce a urmat. Imi pare teribil de rau, mai ales ca eram un priet..........."

Neant. Bezna si mereu acel fasait, fsss, fsssssssssss...

----------------------------------------------------------------------------------------

"Liniste! Linisteee! Onorati colegi, va rog! Uneori imi pare rau ca ciocanelul acela de lemn cu care se batea in masa a fost abolit... Cu toata tehnologia de care dispunem, se pare ca tot acela ar fi fost mai eficient. Va rog frumos, inteleg ca sunt pareri contrarii, sa lasam totusi ca fiecare sa-si expuna argumentele fara sa fie intrerupt. Va rog, stimate coleg, continuati-va ideea."

"Va multumesc, domnule presedinte! Inainte ca distinsii mei colegi sa ma intrerupa spuneam, deci, ca este intolerabil ca de fiecare data acest domn sa iasa basma curata. Repetatele sale incalcari ale deontologiei profesionale au fost posibile doar prin acest partizanat de care, inexplicabil, se bucura in randul unora dintre componentii acestei comisii de reglementare si control, intre ai carei membri onorati se numara si subsemnatul. Actiunile sale iresponsabi......."

"Dovezi! Dovezi! Nu se poate dovedi nimic!"

"Linisteee! Colega QHS, ma puneti in situatia de a va intrerupe colegamentul audio! Va rog, va rog...."

"Prin urmare, reiau: actiunile sale iresponsabile risca sa compromita insusi Marele Plan, laudat fie geniul sau, prin modificarea fortuita si abuziva a unei cantitati de parametri superioara marjei de eroare admisibile. Desigur, detractorii mei vor obiecta, pentru a cata oara, ca in afara faptului ca pana acum, in absolut toate cazurile incriminate, probabilitatea ca evenimentele sa fi fost provocate in mod deliberat este la limita si ca Sistemul are destule carente, absolut in toate ocaziile noul curs al istoriei a dus doar la beneficii, prin corijarea unor vadite erori si prevenirea unor deznodamanturi dezastruoase. In acest sens, antevorbitorii mei argumenteaza ca personaje ca Platon, Leonardo, Bach, Einstein si multi altii de acelasi calibru, au aparut tocmai in urma unor asemenea "accidente". As putea sa fiu de acord daca, in absolut toate aceste "intamplari" nu ar fi fost amestecat acelasi si mereu nelipsitul personaj: Observatorul YHW! Este reprobabila tendinta sa, mai ales ca, la fel ca si celorlalti Observatori, in trecut i-a fost data deja posibilitatea de a interveni direct si a facut-o atat de "eficient", incat influenta sa se resimte foarte puternic chiar si astazi, la mai bine de 2000 de ani de atunci! Am sa fiu gentleman si nu voi discuta numele, in opinia mea - pueril, sub care a facut toate acestea: Iisus, zis si Profetul!! Va multumesc pentru rabdare!
                                      
                                                 

8 comentarii:

happyendstory spunea...

Interesant!
Povestea m-a bulversat şi n-am priceput prea bine substratul ei.
Dă şi matale neşte explicaţiuni pentru copiii mai puţin mintoşi, ca să înţeleagă şi ei de ce amesteci legea musulmană, cu cerşetorii-profeţi, cu copiii de bani gata şi Observatorii cereşti. Zici că ai făcut un amestec eterogen de idei care sunt reprezentative pentru un anume grup de bloggeri. Nu spui care!

SOmeONE spunea...

:)
Este doar fictiune, "amestecatura" nu are absolut nici un substrat. Care-i grupul, totusi? Ca nici eu nu-s prea mintos astazi.

happyendstory spunea...

Nu-ţi spui! Prinde-te, matale, singurel. Că poţi! Dar te alinţi. (O fi şi greu?!!)

SOmeONE spunea...

Nu-mi pica fisa... Asa ca spun la deruta: sa fie new-age? Scientology?... 100Ro?... :))

BlueIris spunea...

...sau "grupul vesel" din care facem parte.
:)))))))))

Mă duc să văz ce muzichie propui pt azi.

Dan Ioanitescu spunea...

Ne-apropiem putin de Borges dar nu stam mult. Plecam de langa el caci actiunea se intampla in zilele noastre.

Sa ghicesc? Nevazutele dintotdeauna si vazutele cotidiene. Cum pledam atunci cand cauzele unor evenimente se afla in nevazut iar consecintele sunt la vedere, avand cauze parelnice?

N-am vrut initial sa comentez pentru ca m-a uluit povestea ta. Apoi mi-a fost teama ca voi spune fo prostie. Acum nu-mi mai este teama caci am dat deja drumul la porumbei... Poate am nimerit-o, poate nu. In orice caz, pentru ca mi-a placut foarte tare, am s-o mai citesc inca o data, mai ales pentru ca ii stiu finalul si am sa revin, daca imi schimb cumva parerea.
Felicitari Sorine! :)

Dan Ioanitescu spunea...

Sorine! :)))
Nu mai umbla creanga prin internet, mai stai si tu locului si spune-mi daca am dat cu bata in balta la "haimanaua" ta sau nu...!! :)))

SOmeONE spunea...

:))))
Nu ai dat, nu ai dat...
Multumesc pentru "apropierea" de Borges. Ca sa fiu sincer, nu sunt prea multumit de ce a iesit, am scris totul "dintr-o suflare" si am si publicat-o. Poate ca am sa o mai slefuiesc candva, dar nu e sigur. :)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)