-

-

duminică, 4 aprilie 2010

Reqviem

Nasoala boala... Nu te uita repede la titlu, ca nu e scris nimic acolo! Ipohondria, ma intelegi dumneata... Amestecata cu o buna doza de masochism, unii ii spun auto-lezionism. Un cockteil morbid! Sigur, acum te uiti la sfarsitul postarii, sa vezi cui ii este dedicata... Iti spun eu acuma: TIE! Adica SI tie. Asta in afara cazului ca tu, cititor, nu esti un ET mic, verde si extrem de inteligent, purtand pe umerii tai fragili experienta unei evolutii spirituale imemorabile si perfect reusita. Sau daca cumva nu esti Google in persoana, o masina infalibila si pragmatica, se spune ca sondeaza prin bloguri. Daca esti uman, ia aminte ca esti contaminat! De fapt, e ceva genetic. Inainte de a ma injura copios, citeste, vorbim la urma!

Da, da, boala grea mon cher... Pentru a o evidentia mai bine, sa ne imaginam urmatorul experiment: se ia una unitate umana, sexul/genul nu are absolut nici o relevanta si se aduce de la stadiul de echilibru psiho-emotional relativ pozitiv, la unul mai degraba cu valoare negativa. Cum? De pilda comunicandu-i-se ca l-a parasit iubitul/a, ca i-au scazut actiunile la bursa, ca nu-l mai iubeste soacra... nu, pe asta o stergem, nu e prea veridica... In fine, ideea este de a i se da o veste suficient de proasta incat sa-i dispara odata pentru totdeauna zambetul ala gretos de om relativ fericit de pe figura! Ok, intre timp sa ne re-improspatam putin cunostintele cele mai elementare de biologie. Ce face un organism simplu, fara prea multe ifose de inteligenta atunci cand este atacat de catre un agent patogen? Incepe de urgenta sa ii dea cu anticorpi si isi sporeste functiile vitale pentru a face fata situatiei si a se apara, distrugand sau eliminand sursa amenintarii. Sa ma ierte specialistii pentru cum am masacrat conceptul, dar cred ca s-a inteles, totusi, ideea. Chestia asta functioneaza cu destul succes si la oameni, atata timp cat se pastreaza la nivelul sub-constientului care, data fiind denumirea, ne-am putea astepta sa fie oarecum inferior, calitativ vorbind, constientului. Uite ca nu-i deloc asa! Ce face "cobaiul" nostru cand are probleme? In prima faza se enerveaza de ti-l zguduie toti dracii! Procentul este atat de aproape de absolut, incat exceptiile sunt practic inexistente. Cauta vinovati, pedepseste, promite vendete si vesnica pomenire, imagineaza scenarii apocaliptice cu el insusi pe post de sfant spadasin calare pe cal de foc... Daca nu se cronicizeaza (sic!), as afirma ca aceasta etapa este fireasca si poate fi intalnita des in natura si la alte specii. Faza a doua este mai problematica si aici poate fi observata incipienta bolii masochist-ipohondrice pe care o studiem. Caci omul, dotat fiind de inteligenta superioara, a rafinat o noua metoda de a se auto-vindeca: stingerea focului cu kerosen!


Mi se pare mie, sau am intrezarit un zambet malitios?! S-auzim atunci, ce ai facut ultima data cand ai suferit din dragoste? E adevarat ca ai ascultat de la cap la coada toata colectia de CD - uri cu balade sau romante care povestesc despre iubiri imposibile, el trist si spasit pe o faleza, ea plansa si cu perna-n brate? Versuri... Eventual le-ai reluat in versiune video, cu baxul de servetele si, poate, doi litri de a' mai denaturata vodca la indemana. "Pe aripile vantului" si "Out of Africa", "The bodyguard" sau "Podurile din Madisson County", de cate ori le-ai vizionat, inchis/a in casa cu telefonul stins si cu bateria scoasa, pentru siguranta? Stiu, ai sa te legi acum de numele filmelor, las' ca stii tu mai bine ca si alea pe care le-ai preferat tu tot p'acolo loveau... De ce nu un vraf de comedii? Un twist indracit, o polca, un czeardas! Antidot. Nuuuu... Kerosen, ca-i mai bun!


Imi vine in minte un pasaj dintr-un roman, daca nu ma inseala memoria, al lui Sadoveanu, unde era descrisa o lupta. Unul din personaje, un boier ardelean, lupta din greu, inarmat cu o maciuca imensa si, de fiecare data dupa ce o pravalea in capul dusmanilor, intreba: "No! bine-i?!". Alte vremuri...
                                
                                          

                         
                       

11 comentarii:

DaenIris spunea...

Eu sunt un ET mic şi albastru, dar tot plâng când mi-e dor. Probabil din cauza culorii. Dacă eram şi eu verde, ar fi fost altfel. Dar uite că nu-s, aşa că plâng mult şi merg pe străzi vorbind singură.
(Cel mai grav e în metrou. Atunci parcă toţi mă privesc, iar mie mi-e ciudă că nu mă pot abţine.)

Muzica, filmele, lecturile etc. n-au, săracele, nicio vină dacă omul le asociază cu situaţia lui. Nu-i sănătos să facă asta, e drept ce spui, dar nu e un robot, ca să şteargă programul şi gata. Amintirile şi dorul sunt de vină.

SOmeONE spunea...

Acu' te lecuieste mosu'!
Primo - culoarea: ai incercat cu vopsea de oua?
Secondo - cand mai urci in metrou si iti vine sa monologhezi, agata si tu auricolarul de la celular la vedere. Brusc, vei deveni ceva banal pentru "spectatori".
:)))

Partea a doua nu o comentez. Quod scripsi, scripsi! :)

DaenIris spunea...

:)))))
1. N-am folosit încă vopsea de ouă, dar merită încercat. Nu mi-a dat prin cap fiindcă, vezi matale, oi fi eu ET, dar nu-s de formă ovoidală. Ce ne facem dacă vopseaua asta nu prinde pe la colţuri, mmmm? O să ies bălţată!

2. Nu, în metrou nu vorbesc singură pentru că obişnuiesc să circul cu el la ore când e destul de aglomerat. Dacă aş vorbi, sigur aş găsi o seamă de interlocutori la fel de "decalibraţi" ca şi mine. În metrou doar plâng.

DaenIris spunea...

Dar acum sunt mai bine, aşa că pot să glumesc pe tema asta. Însă a fost o vreme când tot ceea ce am scris mai sus, se petrecea întocmai.
Acum, recunosc, nu prea mai îmi pasă.

SOmeONE spunea...

Se pare ca (,) cultura mea in materie de ET - ei cam da rateuri... Caci am vazut (poze, desene) cu o sumedenie de forme, dar... colturosi, nu! Da' ma gandesc eu la o solutie si pentru aceasta problema... :))
Ma bucur sa aud ca plansul e de domeniul trecutului. Pentru ca, acestei "hibe" nu as sti sa-i gasesc remediu. Si nici de glumit nu mi-ar veni sa glumesc.

DaenIris spunea...

Hihihi, la mine doar capul are colţuri. Restul e pe bază de rotunjimi, dar căpăţâna...eh, da, aici e problema!
Gata, ştiu, camuflam cu ajutorul coifurilor! Mmmm, ce zici?

Mda, plânsul e de domeniul trecutului. El face la fel, dar mie a încetat să-mi pese. Altfel, nimic nou, exceptând modul în care abordez eu situaţia. Am înţeles că de unde nu e, nici Dumnezeu nu cere.
Acum sunt în perioada "umeraşelor". Adică ridic din umeri. Des. Foarte des. Orice altă acţiune ar fi lipsită de sens.
:)))))))))))))
Sunt un ET albastru, cu cap colţuros şi cu umerii foarte mobili. Hihihihihi.

SOmeONE spunea...

Sigur, parca si vad pe Antena1 o masa de oameni iesind panicata pe gurile metroului si, dupa vreo cateva momente, nedumerita, o silueta cu un coif de viking cu doua coarne falnice... :))))
Sugerez sa inveti sa mergi pe motocicleta, asa ai putea sa justifici "coiful". Si cred ca ai ajunge si mai repede la slujba... :)))

DaenIris spunea...

Nu-nu, nu merge aşa! Fiindcă am multeeee colţuri. N-ajunge un coif. Trebuie... stai să le număr... vreo 8! Da' le facem din ziar, cum purtau zugravii, pe vremuri.
:))))))))))

SOmeONE spunea...

Ok! Da' cand ploua, stai acasa! Ca se moaie... camuflajul. De pilit, banuiesc ca nici nu se pune problema? :)))

DaenIris spunea...

Să pilim colţurile???
Vai, dom'le, ce sadic! Vrei să-mi sperii rudele, să-mi şadă mintea înghesuită,sau să-mi cadă decoraţiunile pe care le atârn de obicei de aceste colţuri care sunt mândria speciei?
Plus că vrei să mă sechestrezi la domiciliu în zilele ploioase, de parcă n-ar edita ăştia destule ziare din care să-mi refac coifurile!!!
Uite, vezi, de aia nu se lasă văzuţi ET-ii.
:))))

Anonim spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)