Visul

                                          
A fost una din foarte rarele dati cand nu am avut porniri sadice la adresa bietului desteptator... Din contra, in aceasta dimineata l-am privit cu gratitudine si chiar i-am admirat silueta high-tech. Daca nu era el, cine stie cu ce complex psihic ma alegeam, drept urmare a visului absurd care m-a tot invartit si rasucit ca pe sarmanele rufe in cuva masinii de spalat. Cand sa zici Doamne-ajuta - am scapat! programul automat emite un tacanit sau bip, dupa caz si te trezesti cu un nou jet de apa rece, trei tumbe in sensul acelor de ceasornic, trei viceversa. Niscai balsam si doua minute de pace... centrifuuugaaa! Cateva zile, probabil, nu am sa il mai bombanesc. Daca nu altceva, m-a salvat de la placerea de a sta, sifonat si picurand, pe vreo sarma, fixat cu trei carlige...

Cana asta mare de cafea o sa ma ajute sa derulez filmul si sa incerc sa pricep cate ceva. Se facea ca, naiba stie cum, ma gaseam intr-un imens mall, impingand un carucior ale carui roti nu se puneau de-a curmezisulea si aproape ca luau curba numai prin puterea gandului, fara a-mi provoca obisnuitele contractii musculare in zona soldurilor si coapselor. Cred ca, deja de acolo, am inceput sa banuiesc ca ceea ce se intampla nu era tocmai din domeniul realului. Am pierdut insa sansa de a ma trezi, deoarece am dat cu ochii de un sector in ale carui rafturi stateau frumos aranjate garsoniere, apartamente si vile care mai de care mai cochete, complete de termopane, piscine, barbecue (ca sa vedeti cat poate fi de veridic un vis atunci cand vrea sa te insele...), gazoane si tot felul de alte accesorii. Unele mergeau pana acolo ca erau dotate pana si cu sperietoare de ciori facute din materiale reciclate! Totul era, bineinteles, in marime naturala si chiar daca un afis stingher interzicea alegerea marfii cu mana, nu am putut rezista tentatiei de a bocani peretii, sa vad a ce suna, lemn, caramida, boltari, sa probez daca usile se inchid bine sau daca e apa la robinete. Toata lumea face asta cand merge sa viziteze o casa pusa in vanzare, sub privirile indulgent-rutinate ale agentului imobiliar cu costum ultimul racnet, putin cam tocit pe la coate si cu genunchi ca tampoanele de tren... In mall, insa, nu era nimeni sa ma supravegheze. Nici macar o amarata de telecamera, nimic. Si ce prost obicei sa nu pui preturile la marfa!... Doar cate un banner tipator cu obisnuitele slogane: "Reducere!", "Afacere de aur!!", "Ocazie!!!", "Aproape gratis!!!". Daca-i mall, mall sa fie! Prudenta imi dicteaza sa nu ma arunc chiar la cea mai opulenta vila, asa ca aleg ceva mai de mijloc, o casuta simpatica cu etaj si mansarda, completa de garaj, o palma de gazon si, natural, barbecue. O ridic fara efort din raft, ma uit bine sa nu aiba oarece defect si o asez dezinvolt in carucior. Sa nu uitam ca totul se petrece in vis, sau poate caruciorul era construit din guma... a incaput!

Hmmm... Da' stii ca-mi place mall- ul asta? De toate gaseai si in altele, dar astia au fost singurii care sa se gandeasca sa iti ofere asa o comoditate. Adio mica-publicitate, comisioane de agentie, dureri de cap... Motive sa tot amani! Acuma nu, vazut, placut, cumparat. Ca doar traim in mileniul al treilea, nu? Oare unde o fi casieria?... Parca se vede ceva, in departare, in celalalt capat. Mare al naibii mall- ul asta!... Da' nu mai pun nimic in cos, deocamdata, pana nu vad la cat ajung cu casa asta... prost obicei sa nu afisezi pretul la raft, sa nu uit sa ii spun casieritei. Ia te uita colo, in stanga, ce minunatie o mai fi si asta?! Sectorul auto-moto! Doar n-o sa trec ca gasca prin balta, fara ca macar sa arunc o privire. Nu e obligatoriu sa cumperi, nu? Ia te uita la burtosul asta ce Jeep- alau si-a pus in cos! Fir-ar sa fie, nici aici nu sunt preturi! Risti sa pierzi notiunea timpului p'acilea, fratioare! Totul e pe marci si clase, cromajele iti iau ochii... ia te uita la asta ce jante are asta, maiculitaaa!! Scaune in piele... de Alcantra(?)... xenoane, navigator cu televizor si DVD... cat naiba poa' sa coaste, la urma urmei?!... Colo zice: "Chilipir", "Rate infime"! Uite-l si pe amaratul ala, ce Audi duce in carut, la o adica n'oi fi eu mai fraier... Iau si eu un sedan mai fara fite, da' sa aiba toate optionalele... ca n-o fi o avere! Ce fac, las garajul ala gol sau pe post de magazie?... Dupa aia, drept la casierie, al naibii sa fie ala de se mai lasa ispitit de ceva!

Ma intriga numele raionului urmator... "Pozitie in societate". Si ce de cutiute, frumos ambalate si cu zorzonele! Numai marfa de calitate, fara chinezarii... Wow, administrator! Manager! Liber intreprinzator!! Unde mai gasesc eu asa oportunitate? Daca nu iau nimic de la sectia asta pot sa las caruciorul cu marfa de pana acum si sa plec, pe la "Iesire fara achizitii"! Si ia te uita ce aglomeratie! Te pomenesti ca nu mai apuc sa iau si eu ceva... "Stai domnule usurel, ce te imbulzesti asa?! Nu vezi ca am pus eu mana primul?!" Sa nu uit, la casierie, sa sugerez si infiintarea unui raion de buna-cuviinta... dar sa-l puna chiar la intrare! Ma uit eu acasa ce e in cutie, ca daca o las din mana s-ar putea sa nu mai prind alta. Pai cum, uite-l pe ala ca are caruciorul cu varf, ia-ti, frate, pentru tine, nu pentru tot neamul, ce, aia nu-s in stare sa se deplaseze pana la raft?! Eh, ce sa-i faci, are si mall- ul dezavantajele sale, dar cel putin e ieftin...

Ehee, pana la urma tot nu am rezistat. Am mai adaugat niscai maruntisuri, ba o casuta la munte, ca se poarta, ba o garderoba completa, totul riguros "de firma", ba un posticel in politica - sa fie acolo, ca nu strica pe langa casa omului. Putin obosit, iata ca ajung si la casa! Mergea repede, norocul imi zambea inca o data. Amabila, duduia de serviciu incepe sa scaneze codurile de bare, bip, bip, bip... Imi dreg vocea, poate - poate ma ia si pe mine in seama. Nimic. Nu ma invredniceste cu nici o privire. Ihm, ihmmm, repet o octava mai sus.
<< Pot sa va ajut cu ceva? >>

Cred si eu, era si timpul...

<< As avea o mica nelamurire si vreo doua sugestii...>>
<< Incepem cu nelamurirea. Va ascult.>>
<< Vedeti dumneavoastra, din pacate la rafturi nu erau afisate preturile produselor, asa ca eu...>>
<< Nu va faceti probleme, nu o sa va depasiti bugetul.>>

Hmm, cum face asta sa stie cat ma tine pe mine buzunarul?


<< Stiu eu?... Imi pare ca m-am cam intins putin si nu am nici cardul la mine...>>
<< Nu trebuie sa va preocupati, in orice caz, la noi nu se plateste nici cu cardul si nici cash.>>

Zambetul sau impasibil incepe deja sa imi dea la nervi! Auzi, nici card, nici cash! Unde naiba am nimerit? Alta modalitate de plata nu as vedea, ca doar nu o fi "in natura"!...


<< Ma scuzati daca am sa insist, totusi... in ce fel se plateste?>>
<< E simplu, dumneavoastra nu trebuie sa faceti nimic. Dupa ce voi termina de scanat produsele, va luati cumparaturile si mergeti linistit acasa.>>
<< Asa... Si nu trebuie sa platesc?>>
<< Nu, cel putin nu in felul in care intentionati dumneavoastra sa o faceti.>>
<< Domnisoara, nu vreau sa fiu nepoliticos, dar stiu ca 1 Aprilie a trecut si astazi e ziua libera a spiritului meu umoristic, deci v-as ramane indatorat daca mi-ati explica mai detaliat... Stiti, e prima data cand vin aici.>>
<< Ati mai fost, ati mai fost... Si dupa cum se pare, nu prea ati invatat nimica din precedentele experiente...>> zice, aruncand o privire semnificativa caruciorului doldora.


Tipa asta e antipatica la refuz! Ma face amnezic si isi permite sa ma si judece! Stai ca ti-o aranjez eu cat ai clipi!


<< Stii ce, dudu...>>
<< Lasati, lasati, menajati-va! Am sa va explic. De platit o sa platiti pentru toate, insa aici, la noi, banii nu au valoare. Contracostul obiectelor alese de dumneavoastra va va fi scazut din creditul pe care tot noi vi l-am acordat.>>
<< Un credit? Pai am cerut eu asa ceva? Si totusi, admis ca am acest credit... in ce valuta este? Si la cat s-ar ridica? Asa, de curiozitate.>>
<< Creditul dumneavoastra este egal cu a tuturor celorlalti clienti ai nostri, fara nici cea mai mica exceptie.>>

Aha, stiam eu ca e pacaleala... Asta crede ca m-am nascut ieri...

<< Cat despre valuta, aceasta nu este unica, creditul dumneavoastra se compune din sanatate, fericire, seninatate, libertate efectiva, intelepciune... Chestii de genul asta. Lamurit?>>
<< Fericire? Libertate? Vreti sa spuneti ca eu... casa aceea... pozitia sociala...>>
<< Desigur. Dupa cum vedeti, nu e vorba de nici o pacaleala. De platit, se plateste, cu varf si indesat. Iar creditul nu este nelimitat. Mai e si problema timpului...>>
<< A timpului?>>
<< Sigur, caci daca creditul este egal ca valoare pentru toata lumea, nu acelasi lucru se intampla cu timpul pe care acesta este acordat. Il folosesti sau nu, timpul expira.>>
<< Pai si cine stabileste toate aceste?>>
<< Ei, cine... Directiunea.>>
<< Ei bine, refuz toata marfa pe care am ales-o! O las aici, nu vreau sa o platesc! Si as mai dori sa vorbesc imediat cu Directorul! Dar imediat!>>
<< Imi pare rau, nici una, nici alta nu sunt posibile... Marfa nu se primeste inapoi, iar Directorul nu acorda audiente decat la expirarea Timpului. Va rog sa eliberati casa, se face coada!...>>
<< Ia te uita comedia naibii! Afurisit sa fie ala de se misca de aici pana nu vine Directorul!>>


De ne-unde apar doi zdrahoni si ma inhata de subsuori. Ma impotrivesc din toate puterile, dau din maini si din picioare, transpir... O alarma incepe sa sune strident, toata lumea din magazin se holbeaza curioasa...
Strang din ochi si dau sa imi astup urechile, sunetul a devenit de nesuportat! Cu un gest mecanic, apas pe "snooze". Ce usurare!


Sunt deja la a doua cana de cafea. Am hotarat ca astazi sa iau o pauza, nu ma duc la slujba. Am sa fac doua socoteli si am sa ma uit pe extractul de cont, sa vad cam cat mai am din credit. Cat despre Director, sper sa il intalnesc cat mai tarziu...