Aveam abia cateva zile. Dar, chiar daca nu am cum sa imi amintesc momentul, am simtit mereu un fel de mandrie in a fi contemporan cu realizarea unuia dintre cele mai ambitioase vise ale omului: a pasi pe Luna. Pana mai ieri inca mai credeam in epocala fraza rostita de Armstrong si ascultata in direct, la televiziune, de milioane de semeni: " A small step for a man a giant leap for mankind"... Un discurs studiat, probabil ales cu grija de vreo somitate in sociologie. La cum ii cunosc eu pe americani, lasat de capul sau, Armstrong ar fi debutat cu un frumos " Shit, that's wrilly cool, man!". Si poate ar fi fost mai onest.
Pacat insa ca visul a durat doar putin peste 40 de ani. Mai precis pana ieri. Mult pentru "man" o infimitate pentru "mankind"... O stire pe care probabil multa lume nu a remarcat-o macar, cateva randuri laconice aruncate in vreun colt de jurnal, sau citite in graba de vreun crainic care canta terminatiile cuvintelor. Sub aspectul sau (voit) banal, cineva ascundea ceva grav, mizand pe faptul ca noi, rasa umana, nu mai privim de mult spre stele. Nici macar poetii, idealisti prin natura. Stihurile lor sunt acum din plastic, polimeri si cuanti iar breasla lor a luat-o oricum pe panta ireversibila a lentei disparitii. Candva culmea romantismului era sa oferi Luna de pe cer, acum se poate spera maxim la o vacanta in Grecia, last-minute... Pe buna dreptate, avand in vedere ca "cineva" a gasit de cuviinta, in interesul sacrosant al stiintei si evolutiei, nici mai mult, nici mai putin decat sa ia in colimator nevinovatul nostru satelit. Nu e o figura de stil, "cineva" are o mentalitate prea pragmatica pentru asta. Au tintit si au tras! Pe bune!...
"Mankind" a fost anuntat, oficial dar discret, ca este vorba de un important experiment stiintific. Iar "mankind" s-a simtit inca odata parte integranta a faptului. Pentru ca "mankind" este cel care plateste, iar Armstrong - atunci si stralucitoarea racheta(bomba) - acum, sunt realizari ale binelui si spre binele comun. Dar rolul comunitatii planetare se rezuma la a plati. Consecinte incluse. Iar tu ca "man" nu ai nici un cuvant de spus. Ar fi si culmea sa te intrebe pe tine! "Cineva" nu a intrebat nici macar celelalte guverne. "Cineva" si-a arogat dreptul inalienabil de a face ordine, intai pe Pamant, acum si acolo sus. Atentie la sampanii! Scoateti dopurile usurel, nu le lasati sa pocneasca prea tare, in cel mult jumatate de ora zona ar putea fi survolata de o escadrila de F16, in cautarea vinovatului unui presupus experiment in scopuri belice. Vedeti-va de criza, de socotit facturile, de cat s-a scumpit kilu' de napi! Stie toata lumea ca daca te holbezi la stele te impiedici si iti spargi capsorul...
Frumusetea este ca, nu mai mult decat cu o zi inainte, a fost decernat unul dintre cele mai importante premii planetare. Premiul Nobel, la sectiunea politica. Promotorul acestui premiu, care ii da si numele, Alfred Nobel, nu este altul decat inventatorul dinamitei. Legenda spune ca, inainte de a muri, "dandu-si seama" de potentialul distructiv al inventiei sale, a dorit sa se rascumpere cumva. Astfel a constituit un fond banesc pentru un premiu anual cu care sa fie recompensati cele mai marcante personalitati implicate in lupta pentru pace. Un frumos paradox, nu-i asa? An de an omenirea asteapta nerabdatoare sa vada noul castigator, insotit de polemicile de rigoare. Nu se stie prea precis care comisie si pe ce criterii hotaraste, fapt este ca, anul acesta au facut-o efectiv "de oaie"! Obama este un fel de Armstrong, adica de el se leaga niste sperante. Si, pana aici, pot sa inteleg motivatia premiului. Dar Obama nu este un simplu "man", fie el si astronaut, Obama este presedintele unui stat care si-a arogat dreptul de a face legea. De a o impune in mod arbitrar, in functie de propriile interese. Razboaiele si loviturile de stat puse la cale de SUA, ieri si astazi, probabil ca au cauzat mult mai multe victime decat toate celelalte razboaie ale omenirii laolalta. Au adus in pragul disperarii zeci de regiuni ale globului. SUA este principalul "exportator" al stilului de viata decadent, opulenta si imbuibare, putreziciune mentala si sociala acolo unde nu pot face, inca, razboi. Obama poate sa fie chiar si un sfant. Dar astazi el reprezinta acel stat. Premiul pe care il va afisa mandru in faimosul birou oval al si mai faimoasei case albe, nu il merita. Ca si presedinte. Iar Luna i-a luat acest drept ca si om.
Cu Armstrong, pe mine cel putin, m-au pacalit. Aveam doar cateva zile... Astazi insa, vad diferit lucrurile si confirmarea este acolo, un crater mai mic in interiorul unuia mai mare, deasupra capetelor noastre. Ca o vestita sabie...
