Virtual

Ii simti de departe parfumul inconfundabil, dar nu se intoarse. Se prefacu absorbit de magnificul peisaj ce se asternea dincolo de faleza abrupta pe care o stapanea cu picioarele usor departate, simtind cu incantare fiecare vibratie, aproape imperceptibila, atunci cand tot al saptelea desant furios isi incerca puterile contra stancilor impasibile. Colosala infruntare se sfarsea mereu lamentabil pentru entitatea lichida, constransa a se retrage mereu, taras si flasc, intr-un nor de spuma laptoasa, pierzand stoic a nu se stie cata batalie. Pentru cateva minute linistea acompania peisajul salbatic, uriasa masa verzuie, tivita cu alb, se unduia armonios si pasnic. Ai fi crezut ca s-a resemnat... Un pescarus tasni in zbor tocmai la timp pentru a evita sa fie prins la mijloc atunci cand, fara veste, o noua sarja fu lansata si inevitabil sfarsi pulverizata de prepotenta promontoriului. Tot atunci, cu un gest neasteptat, barbatul se intoarse facand sa tresara inima tinerei femei ce se pregatea, hoteste, sa ii acopere ochii cu palmele. Expresia sa uluita il facu sa bufneasca in ras, transformat repede intr-un zambet larg si luminos, atunci cand ea se prefacu imbufnata si tafnoasa, refuzand imbratisarea.
"Sa-ti fie rusine, mereu ma sperii de moarte... uite cum imi bate inima!..."
"Oh, cer iertare cu umilinta, principesa, pentru faptul de a fi dejucat planul domniei voastre de a ma batzai pe mine de frica, atunci cand as fi fost atacat miseleste pe la spate... "As putea, totusi, sa ma incredintez de cele afirmate?"
Razand, intinse mana catre locul presupuselor palpitatii, insa trebui sa si-o retraga repede, pentru a evita sa ii fie zgariata la sange. Principesa, se pare, uitase de eticheta!
Pret de cateva secunde ramase descumpanit, apoi fu randul ei sa se amuze zgomotos de ochii sai rotunjiti a perplexitate. Cand in sfarsit intelese ca a fost pacalit, o cuprinse cu forta in brate si, sub amenintarea ca o va invata sa zboare folosind ca rampa faleza, reusi sa ii smulga un sarut de "impacare", urmat de un altul, apoi de un altul...



"Stii", ii spuse mai tarziu, pe cand rasuflau linistiti, intinsi alaturi, cu fata la cerul incredibil de transparent, "as putea sta aici, langa tine, o vesnicie, sa ascult tumultul marii, sa ma mangaie soarele si vantul..."
"Tradatorule! Numai eu am aceste drepturi!"
El zambi cu tristete, cautandu-i si cuprinzandu-i mana prin iarba inalta.
"Da, ai dreptate, numai tu ai aceste drepturi, iar eu..."
"Iar tu?... S-a intamplat ceva?"
Se ridica alarmata intr-un cot, privind la figura brusc innourata.
"Dragul meu, ce se petrece, imi pari departe?..."
"Nu, sunt aici, nu plec nicaieri..."


"Ba ai sa pleci si inca repejor!"
Vocea distonanta il facu sa tresara. Privi buimac la grasanul cu par slinos si cu mustata à la Clark Gable, protapit in dreapta sa. Ochii sai porcini erau atat de reci si fara de expresie incat il trecu un fior involuntar. Totusi, ii pareau cunoscuti, teribil de cunoscuti si nu erau asociati defel unor senzatii placute.
"Incep sa imi pierd rabdarea. E ultima oara cand te mai las sa intri! Imi provoci din ce in ce mai multe probleme!"
" Aaa, nu, nu e adevarat, doar am platit, care probleme?..."
"Pentru cat ai platit, am fost deja prea generos cu timpul acordat!" "Si astia au platit", zise indicand cu o grimasa a fetei catre cativa insi cu priviri hulpave si incetosate, inghesuiti pe trotuarul de dinaintea vitrinei murdare. "Asa ca, ori platesti o alta tura, ori..." Isi sublinie intentiile aproape smulgandu-i casca de panza obosita, plina de fire si luminite ciudate de pe cap.
Barbatul se foi putin in scaun, cand pe o parte cand pe alta, bagand mana pe rand in buzunarele jeans-ilor tociti, apoi la piept, in interiorul sacoului ieftin si de moda indoielnica.
"Te rog, nu ai putea... doar cateva minute inca... pe credit, jur ca iti aduc banii, maine... ma cunosti doar!"
"Imi pare rau, astazi nu se poate, clientii asteapta, clienti adevarati, daca pricepi ce vreau sa spun! Nu ma constrange sa il chem din nou pe Hans din spate, stii cat de rau se infurie cand este deranjat din infulecatul gogosilor cu gem de afine..."
Incepu sa reseteze cu maini experte masinaria aflata in fata scaunului inca ocupat de barbatul disperat.


"Hei, Gino, mai astept mult? Sau vrei sa nu mai calc in veci pe aici, stii doar ca Mike, concurentul tau, are aparatura noua acum, si o sala mai mare, cu mai multe locuri. De fiecare data, aceiasi poveste cu zdrentarosul asta care nu se mai da dus... Rabdarea clientilor are si ea o limita!"
Slinosul tresari. "Respectabilul" client indignat nu arata nici pe departe mai bine intolit decat cel pe care il admonestase, dar, se pare, dupa infatuarea sa, ca dispunea de ceva verzisori de cheltuit pe acolo, asa ca, fara prea multe ulterioare menajamente, elibera locul cu o imbrancitura energica care aproape ca il arunca la pamant pe vechiul ocupant.
"Te rog, pofteste!" facu, asteptand cu mana intinsa sa simta atingerea familiara a biletelor fosnitoare. "Imi cer scuze, nu se va mai repeta!"
"Bravo, Gino, asa se trateaza un client serios!" Se grabi sa isi ataseze casca, cu maini febrile si privire deja sticloasa. "Ala nu e decat un nenorocit de dependent, un ratat", mai marai inainte de a se cufunda total in cea mai pura placere a simturilor.
"Mda, asta cam asa este, un dependent..." intari servil Gino, privind in urma barbatului ce se impleticea catre iesire. "Se spune ca era candva o somitate, un tip extrem de inteligent, caruia nu-i lipsea nimic. Pana intr-o zi, cand i s-a nazarit ca "sistemul" e gresit, inechitabil. A inceput sa viseze lumi perfecte, ideale si nu a mai reusit sa distinga realitatea. Vine aici si, in loc sa programeze masina pentru o iluzie pornografica sau bahica, asa cum face toata lumea, colinda dracu' stie prin ce coclauri pustii, cu printese nazuroase si tot tacamul..."


"Se cheama inadaptat" replica un tanar slab si plin de cosuri care isi astepta randul pe o bancheta joasa.
"Du-te, mah, dracului si tu, sterge-ti casul de la gura!"