-

-

vineri, 18 martie 2011

Gadgets - jucarii tehnologice

Despre morti si cei loviti de nenorociri, regula spune ca trebuie sa vorbesti doar de bine. Din remanenta superstitioasa? Spirit crestinesc? Conformism moral? N-are importanta...

Nu am rezistat tentatiei de a ma alatura corului mondial de opinionisti mai mult sau mai putin competenti, care in aceste zile au tinut sa-si exprime solidarietatea cu poporul japonez. Cui nu ii sunt simpatici japonezii? Cand spui "Japonia", vizualizezi inconstient o gramada de chestii: samurai cu fete dure, generice de filme cu arte martiale, imparat (cine se mai poate lauda cu asa ceva in secolul XXI?!), disciplina la superlativ, turisti - o multime de turisti, din a caror aspect emana bunastare... Dar si crema tehnologiei, masini, motociclete, computere ultra, aifon, aipad, ai...dracu' japonezii astia, dom'le! Maruntei si agili, mereu cu privirile in pamant, gata sa faca o plecaciune pana si tomberonului din colt. Cum poti sa nu-i simpatizezi? Gurile rele si carcotase ii acuza ca ar fi cam ermetici din punct de vedere cultural, ca istoria lor nu ar fi tocmai una pacifica, cica Pearl Harbour, razboi cu rusii, razboi cu chinezii, anexarea Koreei... Dar cine este lipsit de pacat? Mai cu seama cand Hiroshima si Nagasaki, cu tot cinismul de rigoare, in ochii comunitatii occidentale a trecut drept ca o "purificare". Sodoma si Gomora in cheie moderna. Iar japonezii, spre diferenta de poporul lui Lot, au invatat "lectia". Si inca cum! Din militarismul agresiv au pastrat doar disciplina maniacala, cruzimea au transferat-o din domeniul social in cel economic. In Japonia moderna nimeni nu mai traieste cu timoarea ca i se va taia capul cu o maiastra lovitura de katana, in cazul celei mai mici nesupuneri. Oricum, asta era mentalitate de taran prost si incult, nobilimea era "dresata" cu alte concepte. Onoarea. Frica de a-si pierde "fata". Ca orice societate care se respecta, cea japoneza a marsat pe exacerbarea idealurilor nobile. Onoarea drept promotor al disciplinei. Un angrenaj nemilos bazat pe incontestabilul fatalism oriental, aproape de neinteles pentru cei din afara. Karma. Salvarea-salvarilor. Atunci cand liberul-arbitru greseste si pune in pericol Onoarea, este invocata Karma. Si totul se rezolva cu un spectaculos seppuku care spala totul. Despre morti, numai bine!

Contemplata de la mii de kilometri distanta, tragedia japoneza, initial, parea minora fata de cea similara din Indonezia, de cu nici un an in urma. Daca atunci, inmarmuriti de dimensiunile dezastrului, clatinam capul si spuneam ca iata, unde e saracia mai mare, acolo loveste si Dumnezeu, de aceasta data, desi cu acelasi sentiment de umanitate, ne auto-consolam comparand numarul de departe inferior al victimelor si, mai ales, potentialul economic categoric superior a celor doua populatii. Foarte multi opinionisti au subliniat tenacitatea proverbiala a confratilor nostri niponici si, mai ales, fantastica demnitate cu care au infruntat mereu situatiile de gen. Acuma, eu nu vreau sa contest toate acestea, ci doar sa observ ca, atunci cand ai de unde, e mult mai usor sa fii demn. Ba chiar risti sa aluneci in aroganta. Care, si aia, pana la urma e treaba ta. Desi nu vad cum se impaca onoarea cu minimalizarea neputintei, cu minciunile servite printre plecaciuni, la fiecare jumatate de ora, in conferintele de presa. Nu suntem toti japonezi si nu suntem dispusi sa acceptam Karme artificiale. Scara noastra valorica nu ne permite sa apreciem "eroismul" evident al celor cativa pioni aruncati in fata telecamerelor lacome a mondoviziunii. Stim ca soarta le e pecetluita si ca in final vor disparea "onorabil" executand un ritual stravechi, fie el si figurativ. Iar daca, peste cativa ani cand totul va fi dat, omeneste, uitarii, din autocarele luxoase, parcate in centrele istorice ale oraselor noastre haotice, se vor revarsa din nou multimi de turisti disciplinati si surazatori, le vom strange cu aceeasi simpatie mainile. Doar ca s-ar putea sa avem surpriza de a simti nu cinci, ci sase sau chiar sapte degete in membrana mainii noastre solzoase.

Eu unul, abia astept momentul acela! Voi avea ocazia sa aflu, direct de la sursa, raspunsul unei intrebari, desigur, infantile: in tara in care robotii sunt la ei acasa (ma refer la cei construiti...), roboti care canta la vioara, danseaza, roboti-gheisha, roboti-sudori-vopsitori de autoturisme, baby-sitter si cate altele... chiar nu s-a gandit nimeni sa plaseze unul in centralele nucleare?! Sa manevreze impasibil valve de racire si bare de uraniu topite, sa refaca cat ai zice "sushi", structuri afectate de explozii "normale" si "fara consecinte asupra integritatii reactoarelor"? Sau, ma rog, in siruri frumos ordonate sa isi dea din cleste in cleste galetile de apa de mare pe care sa le verse, dupa ce au indepartat pestii si crabii, drept acolo unde trebuie? Aia da, ar fi o frumoasa figura care sa salveze "fata". Si cativa eroi, piloti de elicopter, operatori. Inutili kamikaze...




16 comentarii:

hera mariana spunea...

Salut So!
Bună, foarte bună întrebare ai pus. Sunt "convinsă" că românii îţi vor fura ideea şi o vor aplica la noi, nu-mi mai fac griji de vre-un pericol de la centrala noastră...

andreiraduM spunea...

:)
Salutare, Sorinule!
... in momentul cand robotii vor inlocui oamenii in astfel de puncte vitale, tu, eu, noi, vom fi de mult "sobolani" in prerie.
Cu alte cuvinte, rostul nostru pe nume isi va fi epuizat "tic-tacul".
Sa stii ca sunt si autocare mai putin luxoase... si, culmea, sunt pline cu romani studenti ce au oportunitatea de a vedea o alta civilizatie si de a invata ce in romanica lor, nu vor invata NICIODATA!

andreiraduM spunea...

:)
ps. - Inodnezia nu a suscitat interesul occidentalilor atat de mult, pentru ca nu a prezentat un risc major... ajutoare s-au trimis. Acum nu stiu daca a facut cheta BOR pentru intrajutorarea lor cum a facut pentru japonezi, insa celelalte natiuni au trimis ceva ajutoare.

Daca ar fi sa ne raportam la karma, ar cam trebui sa dispara de pe fata pamantului omul alb, sa-si ispaseasca pedeapsa pentru atrocitatile infaptuite de-a lungul miilor de ani, apoi omul galben, apoi pieile rosii... pentru ca fiecare sapiens in parte a savarsit cruzimi daca nu fata de propri-ai rasa, fata de alte rase, pe criteriul "superior - inferior"!
:))

SOmeONE spunea...

Salut, Mariana! :)
Macar de-ar fura-o! Desi, in materie de dezastre nucleare si minimalizarea daunelor, suntem toti la fel de "japonezi".

SOmeONE spunea...

Andreiule... :)
Puncte vitale zici? Mie imi par destul de mortale... Pe de alta parte, "rolul" de sobolan de preerie nu mi-ar displace. Doar sa fiu unul ... barosan! :))
Am mai intrebat pe cineva si nu mi-a raspuns... ce inseamna "romanica"?

In ce priveste disparitia "raselor", cred ca ai inversat ordinea: pieile rosii mai au cateva sute de "unitati", practic sunt dusi... "Galbenii", din cate se vede, lucreaza puternic la asta si ei. "Albii", eh, albii sunt "os dur"... :)

andreiraduM spunea...

...ce inseamna "romanica"?!
:))
acel petec de pamant de pe care ai plecat!
:))
Ma mir cum de nu ti s-a raspuns. Este cel mai usor raspuns de cultura generala.
:))
Nu e vorba despre disparitia raselor, ci "plata" raselor.
Nici disparitia dupa pigment nu intra in calcul... pentru ca specimene din toata paleta coloristica s-au imprastiat pe tot globul... sanse mici sa dispara. Pieile rosii au fost doar reformate!
:)
Mortale-vitale, punctele.
Karla spunea ca in Franta sunt peste 50 de centrale nucleare si este in "clocot" multimea constientizand, acum , cu prilejul tzunamiului obraznic din Japonia care a cutremurat nucleul-nuclear.

Mariana zice ca sta linistita in privinta centralei noastre, cred ca sta linistita cum stateau rusii pana-n Cernobil.
:)
Linistiti-nelinistiti, cert este ca centralelor nucleare nu le-a gasit niciun romanas un "competitor" nemortal!
:)

SOmeONE spunea...

Beh, daca este o chestiune de cultura generala, nici nu stii cat de multumit sunt de ignoranta mea... Petecul ala de pamant de pe care am plecat, candva avea un alt nume, si, oricum, nu a fost el cel care m-a "alungat". Ghici cine! :(

"Romanasii", e adevarat, nu s-au prea evidentiat in ultima vreme prin inventii si brevete (in special a celor din urma...). Poate ca au fost prea ocupati cu gasirea diminutivelor zeflemiste... :(

andreiraduM spunea...

:)
Uite un roman autentic - multumit de ignoranta lui!
:)
Cauza este lesne de inteles - romanasii de pe romanica.

Sunt cativa romani care au brevetat cate ceva, insa nu pe teritoriul diminutivat, ci prin SUA, prin Germania, chiar si prin Japonia.
Terioriul are o hiba, pentru ca altfel nu s-ar explica cum reusesc romanii plecati mai prin toate tarile pamantului sa treaca la un "next leval" in timp ce in tara lor se chinuiau sa supravietuiasca.
:(

Ramona spunea...

Da, in cazul japonezilor, nu se pot nega niste evidente, cum ar fi faptul ca au reparat o sosea distrusa de cutremur aproape cat ai zice ”sushi”:) ,adica in patru zile. Ma abtin sa mai fac comparatii.

SOmeONE spunea...

Mare performanta!... Si la noi se construiesc autostrazi cat ai zice "peste". Anul acesta si cel viitor suntem la litera "p"... :)

Anonim spunea...

:)
Nu ştiu de ce le-a fugit MO sau F.O.C.A. din centrală, asta dacă au avut vreodată aşa ceva acolo, dar citind postarea ta şi comentariile, am ajuns la o concluzie interesantă.
Vra să zică, japonezii sunt inventivi şi eficienţi, astfel că fac orice lucru cât ai zice "peşte". Tot ei sunt mari amatori de "sushi" (pe care încep să cred că-l prepară din peştele mai sus pomenit!).
În aceste condiţii, este de domeniul evidenţei de s-a folosit un HAARPon pentru rezolvarea problemelor japonezilor.

SOmeONE spunea...

:)
HAARPon pentru un peste asa mic si... docil? Nu, nu cred. :)

Anonim spunea...

Eh, atunci lasă-te surprins!
:)))))))

SOmeONE spunea...

Bine, dar ma abtin sa intreb mai mult, ca Unchiul Sam nu stie de gluma... :))

Dan Ioanitescu spunea...

Buna dimineata Sorinule,
Buna dimineata prieteni,

In ceea ce ne priveste, sunt foarte curios sa vad ce fel de comentarii vom avea in zilele de dupa...
Nici marele nostru cutremur nu este prea departe. Pe lista HAARP-ului in care eu nu cred sau doar a Lui, ca pana la urma nici macar nu mai conteaza, suntem, banuiesc eu, vizati.

Sincer? Mi-a placut. Nu ceea ce s-a intamplat in Japonia, fereasca sfantul, ci felul in care ai pus tu problema.

SOmeONE spunea...

Dane, suntem teribil de fatalisti si noi. Doar ca al nostru (fatalismul) deriva din alte matrice. De onoare nici nu mai spun... :)
Multumesc de vizita! :)

Trimiteți un comentariu

Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)

 
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)