De ce s-a amanat Sfarsitul Lumii

                              
                
21 Mai 2011, Al Noualea Cer, poarta principala.
Creatorul - usor iritat: "Petre, cum e situatia? A-nceput sa fie coada?"
Sf. Petru - ingrijorat, umil: "Nu, Doamne, din cate imi dau eu seama nu pare mai inghesuiala decat in zilele de rutina..."
Creatorul - privind nervos la ceas: "E trecut deja de amiaza, nu imi explic ce se intampla! Am dat ordine clare, ca intotdeauna..."
Sf. Petru: "Sa trimit un arhanghel sa o cheme?"
Creatorul: "Da, da, trimite! De urgenta!"
Sf. Petru da sa bata de trei ori din palme cand in anticamera se aude un "ohhh" general, ca intr-o sala de cinema cand Bruce Lee isi loveste adversarul taman la lingurica. Ramane cu gestul neterminat, parand o copie tridimensionala a "Urlet" -ului de Munch. Usa masiva se deschide violent si il imbranceste ravasindu-i barba abia pieptanata. In incapere intra val-vartej Moartea cu inconfundabila-i duhoare. Creatorul, putin perplex, se preface ca il mananca nasul pentru a-si camufla, educat, gestul de oroare. Sf. Petru, odata recuperat echilibrul, se grabeste sa se interpuna intre seful sau si intrus, fortandu-se sa respire doar pe gura si incruntand amenintator stufoasele si albele sale sprancene: "Ho, ho, usurel, ce-i aici sat fara caini?!"
Moartea - ranjind sfidator: "Nu cu tine am treaba!"
Sf. Petru - rigid: "Te rog sa iti controlezi atitudinea si da-ti jos gluga aia din cap cand apari in fata Sefului!"
Creatorul - oripilat: "Nu, nu, Petre, mai bine nu, este, oricum, vorba de o doamna, lasa, e bine..."
Moartea - victorioasa: "Hah!"
Sf. Petru - neinduplecat: "Prea bine, dar coasa trebuie sa ramana la usa. " Arata malitios catre un afis pe care scrie "In aceasta institutie nu sunt permise arme si obiecte contondente!" Moartea, aroganta la maxim, ii tranteste in brate cioarsa, imprimand o dunga cenusie pe camasa imaculata a Portarului: "Nu e nevoie sa faci atata pe zelosul cu mine, nu uita ca tot eu te-am adus aici..." Fara sa mai poata replica nimic, Sf. Petru apuca coada odiosului instrument cu doua degete si il reazema intr-un colt. Apoi, schimband expresia si tonul, catre Sef: "Pai atunci, nu mai chem arhanghelul..."
Creatorul: "Asa ziceam si eu, se pare ca nu mai e nevoie." Catre Moarte: "Ai nimerit la tanc, tocmai voiam sa te convoc. Sa stii ca sunt foarte suparat pe tine!"
Moartea - impasibila: "Hmm, suparat matale, da' stai sa-ti spui io!..."
Sf. Petru - oparit rau: "Hei, hei, madam, ajusteaza exprimarea! "Matale" ii spui colegului tau, Cancerul, lu' Sefu' i te adresezi cu Luminatia Ta, ok?!"
Creatorul - impaciuitor: "Lasa si tu, Petre, stii doar, de unde nu-i, nici Eu nu cer... Lasa, ca altfel ne apuca sfanta noapte si suntem deja in intarziere cu planurile."
Mortii: "Or n-ai primit circulara Noastra? Cea referitoare la data de 21 mai, adica astazi?!"
Moartea - flegmatica: "Primit, primit..."
Creatorul - din ce in ce mai cenusiu la fata: "Pai? E trecut de amiaza. Sau ne-am boierit? La cat incepi dumneata programul, daca nu sunt indiscret?!"
Moartea - zeflemitoare: "Boierit... Program... De parca am avut io vreodata program ca tot crestinul! Nu te uiti la mine cum arat? Numa' pielea si osu', 24 din 24 la coasa, nu tu vichend, nu tu 1 Mai, nu tu vacanta... De una singura, ca mucea, inca de la inceputul Creatiei. Toti lucreaza in echipa, Sfanta Treime, Sf. Mihail si Gavril, Constantin si Elena, arhanghelii, mucenicii, ursitoarele, in afara de cine? Eh?! Apoi, nu era de ajuns ca de vreo cateva mii de ani aia de jos, obiectul muncii, se tot inmultesc si se-nmultesc; in materie de logistica, sarmana Moarte a ramas la epoca de piatra! Tot cu coasa, ca Pasvante, nimeni nu s-a gandit sa mai modernizeze sectorul cu vreo prapadita de drujba, macar!"
Din ce in ce mai furioasa: "Mai mare rusinea, in secolul 21 toti au sindicate, onegeuri si tot felul de legi in favoarea palmasului, pensie, lichidari, iar eu? Din ce in ce mai multa munca, fara nici o speranta de promovare! Colac peste pupaza, acu' mai vine si circulara! Cica "In ziua Domnului 21 Mai 2011, cu incepere de la orele 00,01 GMT, se ordona Mortii sa aduca in fata Noastra toata suflarea omeneasca a Pamantului, in scopul Judecatii De Apoi. Termenul pentru indeplinirea indatoririi se fixeaza la nu mai mult de 24 de ore. Directiunea."
Furibunda: "Sapte mi-li-ar-de de suflete! Intr-o zi! Cu o prapadita de coasa stirba!! Stii ce, Luminatia Ta? Trimite-l pe sclifositu' asta!" (arata catre Sf. Petru, maimutarindu-l) "Io imi dau DE-MI-SI-A! Bine?!"
Creatorul, inmarmurit, inghite in sec repetat. De indignare, buzele Sf.-lui Petru au devenit o linie subtire-subtire. Nu poate insa mentine expresia prea mult caci il obliga sa respire pe nas iar duhoarea in incapere a atins nivele halucinogene. Da sa se repeada ca un uliu, dar isi ia seama in ultimul moment ca nu ar fi respectuos sa vorbeasca inainte ca superiorul sau sa o faca. Acesta este si el livid, dar nu se stie daca din cauza enervarii sau a exalatiilor pestilentiale.
"Eh, saracul, se vede ca anii isi spun cuvantul chiar si in privinta sa", gandeste Petru privindu-l, "altadata ar fi nimicit-o pe impertinenta doar cu o incruntare, sau ar fi inlantuit-o de varful unui munte ca pe agentul ala dublu de Prometeu! Eee, ce frumoase si glorioase vremuri erau pe atunci..."
Creatorul - stapanit: "Demisia? Ce-i asta, o incercare de santaj cumva? Indraznesti oare sa incerci sa renegociezi cu MINE?! Ia sa ne gandim putin, sa vedem daca iti convine. Tu zici ca iti dai demisia, da?"
Moartea: "Ezact!"
Creatorul - sumbru : "Ookey! Cred ca ti-e clar ca Eu, drept rasplata, am sa iti retrag dreptul de acces pe aici pe sus. Ce ai sa faci? Nu va trebui, oare, sa cobori  printre "clientii" tai, fara nici macar coasa aia, pe cat de arhaica iti poate parea?"
Zeflemitor, zambind satisfacut: "Iar acolo... oh, dar nici nu vreau sa imi imaginez cam ce i s-ar putea intampla acolo unui personaj ca al tau! "
Se uita triumfator catre Petru in ochii caruia sclipeste o nemarginita admiratie. Acesta isi intoarce privirea catre Moarte, lansandu-i prin expresia fetei o intrebare muta, ironica: "Eh?!"
Moartea - absolut neafectata: "Ma asteptam la discursul asta. Ei bine, da, am sa ma duc inapoi acolo jos. Daca e sa socotesc, ma simt mai acasa acolo decat pe aici, acolo imi petrec aproape tot timpul. Si apoi, stii ce iti mai spun, Doamne? Mai iesi din cand in cand de prin birou si nu te mai increde atata in rapoartele subalternilor. Caci situatia s-a cam schimbat pe acolo pe "jos". Cu cuvenitul respect, trebuie sa iti spun ca e cam de multisor de cand eu mi-am luat o a doua slujba... extra, deh. Cam de pe atunci de cand Luminatia Ta a incetat sa mai fie numarul unu in a-mi comisiona lucrarile. Caci as fi facut foamea cu cele cateva accidente, niscai boli - nici macar epidemii, ca odata - si mi s-ar fi lungit urechile sa tot astept sa-i mai vina cate unuia ceasul, de batranete. Da, imi dau demisia si trec sa lucrez cu norma intreaga la "privat", acolo e grosul acum. Nu mai esti demult stapanul si mandatarul absolut al mortii, acolo jos sunt altii care ma pun la lucru sistematic, gospodareste. Se cheama corporatii, guverne, astea taie pensii, pun taxe, infometeaza continente intregi atunci cand nu fac razboaie. Ele se pricep sa ma foloseasca si ma pretuiesc cum se cuvine. Daca ai vedea ce instrumente imi pun la dispozitie, ai intelege de ce spuneam despre coasa ca este o unealta din epoca pietrei! Nu le e frica nici de Tine! Daca ma gandesc bine, cam nimanui nu ii mai e frica de Tine..."


 Iese. Din anticamera se aude din nou "ohhhhh", ca la cinema. Si un ras sardonic, prelung...