:)

Click aici!

                             

                    

Gestul conteaza...

                                          
                                         

                                     

                                   

Nimicuri

                                           
                                                
Cand zambesc ma simt tanar, foarte tanar. Cu fiecare zambet al meu stiu ca am mai adaugat o treapta la scara catre Rai a omenirii. Ca am mai adaugat un ragaz apocalipsei. Ca mi-am daruit mie insumi o sansa...
Nu m-a invatat nimeni sa zambesc. Nici eu nu pot invata pe nimeni. Si atunci, va cer Voua, Oamenilor: faceti-ma sa zambesc cat mai des! Folositi-va de mine! Copiii vostri s-ar putea sa ma imite...                       
                             
 
 
 

Omagiul meu...

                                                                                       

                                   

  Rugăciune

                                      Tatăl nostru carele eşti în ceruri

                                         coboară, de eşti, pe pământ

                                             şi opreşte viforul morţii

                                               şi fă din căşti pălării

                                          şi mângâie feţele morţilor

                                          păstrându-i în viaţă pe vii

                                      şi stai printre noi de ni-eşti tată,

                                        din sângele scurs făcând vin

                                             şi fă din oricare armată

                                                     alaiuri civile.

                                                                             (Eugen Jebeleanu)

                            

                              



Vali Sterian - Vino Doamne

                                                    

Noul Babilon al "realitatii"

Ohe!... Ohe! Presto affrettiamoci - I Pagliacci (Paiate)
                                                                          
Aceasta este o continuare a discutiei inceputa pe marginea postarii precedente. Tema ar fi : cum definesc eu notiunea de "prejudecata".


Dictionarul da o definitie extrem de sumara a fenomenului. Cea propusa de mine ar fi:
prejudecata - perceptie a realitatii insusita la un moment dat, in absenta altor informatii de natura de a o infirma.


Aceasta ar fi esenta. De ce prejudecata persista sau de cate categorii poate fi, ar fi tema unei eventuale alte discutii. Astept definitiile voastre, sa vedem daca reusim sa le combinam cumva si sa ne "lipim" de vreun premiu academic. :)
                                
                                             

Cultura prejudecatilor sau prejudecatile culturii

                                                                                                                      


Multi oameni isi planifica lecturile, unii mai riguros si mai constient, altii oarecum manati de trenduri. Dupa care, tind sa evalueze nivelul de cultura al altora prin prisma aceasta. De ce omul e mai "citit", de ce este inclinat mai mult catre un anumit snobism. Sigur, exista carti si carti, sigur ca in operele lui Kant, spre exemplu, gasesti filozofie la superlativ, ca intr-o cutie de vitamine concentrate. Pe cutia de vitamine insa, sta scris ca, tocmai pentru ca sunt concentrate, este indicat sa se administreze doar putine unitati pe zi, cu intervalele de rigoare. Avertisment pe care nu il gasesti in prefatele a nici macar uneia dintre cartile "de baza".
Prin urmare, ce se intampla, in majoritatea cazurilor? Tocmai ai fost redus la tacere intr-o discutie de grup, unde a venit vorba de conceptul, sa zicem al iubirii, asa cum reiese el din viziunea unui notoriu ganditor contemporan. I-ai mai auzit mentionat numele, dar nu te-ai invrednicit sa faci inca cunostinta cu ideile sale, poate pentru ca tocmai incepusesi un ciclu de lecturi foarte captivante, pe alte teme. In discutia cu pricina, variantele ar fi fost: ori gaseai o scuza si te indepartai, ori ramaneai si ascultai, in speranta ca tema va reveni curand pe taramuri comune, constrans, pana atunci, la hmmm- uri guturale, aprobari repetate cu capul, totul pe fondul unei mimici etanse care sa nu lase sa transpire totala ta ignoranta asupra subiectului. Sigur, ipotetic ar mai fi o varianta, sa declari deschis ca esti cu pluta! Ipotetic...

Remediul? Evident, marcat de episod, alergi la cea mai apropiata librarie sau biblioteca, nu inainte de a da un "search" pe net, varianta electronica o fi ea riscanta pentru ochisori, dar chiar si cultura are alt gust daca e de pleasca, nu-i asa? Odata procurat volumul/volumele, ligheanul cu apa rece si la studiu!, eventual inarmat cu creion si carnetel, pentru cei mai sistematici. Reguli obligatorii: memorarea catorva pasaje mai importante - pot servi ca si proba; elemente din biografia si bibliografia autorului; recenzii facute de oarece "monstri" reprezentativi ai culturii. Iata cum, in doar doua ore, ti-ai castigat dreptul de a iti da cu parerea si, implicit o mare doza de siguranta.

Imi aduc aminte si acuma de coperta primei carti citite. Cred ca, de fapt, aceasta m-a si atras, initial. Se numea "O mie si una de nopti". Era acolo, in mica biblioteca de familie si cred ca ai mei nu o citisera... Altfel, banuiesc ca mi-ar fi interzis lectura sa la o varsta atat de frageda, desi este o carte de basme. Veti sti cu siguranta despre ce vorbesc, este posibil ca cineva sa nu fi citit "O mie si una de nopti"?!! He, he, iac'asa imi confirm eu ce-am scris mai sus...

Eu chiar am citit acea carte ca pe o culegere de povesti. Nu am fost tulburat si nici influentat de vaditele accente erotice prezente in ele. Pentru simplul motiv ca scapau intelegerii mele. Daca vrem, putem spune ca era un cifru, scris la vedere, dar caruia nu ii posedam cheia. Am avut sansa de a nu fi inceput cu citirea recenziilor si de a nu fi constrans sau auto-constrans de trenduri si/sau vanitate. Astfel, inocenta mea de copil a fost salvata, iar eu am asimilat doar informatia de care aveam nevoie la timpul respectiv. Fara canoane, ideile s-au filtrat si au inceput sa se combine, spontan, in uriasul puzzle care urma sa devina viziunea mea personala asupra unei discipline de baza, pe care insa nimeni nu va reusi vreodata sa o inghesuie intr-un tratat si cu atat mai putin sa o predea de la vreo catedra: REALITATE.

Am recitit cu mult mai tarziu acele basme, cu aceiasi placere si am asimilat si celelalte informatii oferite acolo. Recitesc mereu, dupa oarecare vreme, cartile care mi-au placut. Si mereu imi pare ca le inteleg mai profund. Nu am avut niciodata un criteriu de lectura, pur si simplu citesc de-a valma tot ce imi pica in mana. Foarte rar invat pe de rost pasaje si foarte rar citesc recenziile. Nu stiu sa incadrez un autor intr-un anume curent literar si nici nu ma intereseaza cine i-a fost mentor. Poate ca nici el nu a stiut-o vreodata si nici nu a fost constient de stilul in care a creeat, din afara totul pare mult mai clar. Ceea ce Kant m-ar putea face sa ingurgitez intr-o singura fraza, s-ar putea sa ma intoxice, sa-mi forteze organismul. Aceleasi idei insa, s-ar putea ca eu sa le posed deja, in subconstient, instalate acolo in mod natural, putin cate putin, in urma lecturilor unor multitudini de autori insignificanti, in aparenta.

Cititi ce vreti voi, dar faceti-o liber, cand se va filozofa pe marginea unui anume concept cu nume pompos, lexical veti fi pe din afara, dar veti sti cu siguranta despre ce este vorba...
                                                   
                                                          

Leapsha (sic)

                                             
                                             
Am fost "bagat la inaintare"... Asa ca trebuie sa ma conformez, mai ales ca "virusul" are sursa dubla:  OANA si  DAN. La randu-mi, voi urma "traditia si fac sa pice magareatza in curtea urmatorilor:

CRISTIANA, ca prea este serios blogul sau...

MARIANA, careia ii admir spontaneitatea si pofta de nou.


Iata si rezultatul efortului meu filozofic:



Ca sa simt ca traiesc am nevoie de... mult mai mult timp...
E simplu sa ... ba nu, nu e...
E (prea) complicat sa... sintetizezi...
Lupt mereu... din inertie...
Mi-e rusine... da' nu vreau sa mor de foame...
Vreau sa inteleg... dar nu e suficient...
As vrea sa castig... in greutate...
Ma poticnesc mereu... cam atat...
Ma simt batran cand... am timp...
Ma simt copil cand... vreau...
Ma plictisesc de moarte cand... ma gandesc ce mult tine...
M-am impacat cu gandul... el cu mine nu...
Mi se pare ca am inceput... cu sfarsitul...
Nu stiu cand... si nici nu vreau...
Ii ascult pe cei care... nu am cum sa-i evit...
Mint cei care...deschid gura...
Cel ce iubeste... Dumnezeu sa-l ierte...
Cel ce este iubit... a vazut prea multe filme...
Nu mi se pare deloc absurd... sa sustin ca e absurd...
Nebun este cel care... da sah la rege...
As vrea ca Mos Craciun sa-mi aduca... mai cu nadejde...                                

                                           
                                                         


                                                
                                                             

Scrisoare de sezon

                                      
Draga Mosule
Stiu ca esti ocupat cu Coca Cola, Jacobs, Bergenbier si toate celelalte 250.000 de alte branduri, e criza si cadourile or fi scumpe... Totusi, intre doua spoturi, sper ca vei avea timpul necesar sa-ti arunci ochii si pe scrisorica mea, caci altfel sfarseste ca iar imi aduci, al cincilea an la rand, vesnica cravata "limba de bou"... Recunosc ca si eu, punctual, o reimpachetez frumos si i-o fac cadou sefului, in februarie....

Desi au cam trecut ani de cand purtam pantaloni scurti si ghiozdan in spinare, cred ca sunt inca indreptatit de a-ti scrie caci, mai ceva ca atunci, incasez replica: "parca ai fi copil!", sau : "da' tu nu te mai maturizezi odata?". Io-te ca nu vreau sa nu mai fiu copil, ar fi si greu cu cata lume a ajuns sa creada ca jena de a spune "minti!" este de fapt naivitate...

Dar sa lasam problemele existentiale si sa trecem la subiect, nu inainte de a preciza ca anul acesta am fost inca si mai cumintel fata de altii, am mancat tot, mi-am facut mereu temele, ba chiar am fost si la vot! Si sa stii ca am votat cu cine mi-ai spus tu, aveai dreptate, sunt baieti de treaba, mi-au dat chiar si o galeata nou-nouta, m-au dus cu autobusul la sectie si mi-au promis atatea chestii minunate ca, aproape nu mai am ce sa iti cer. Am sa o fac totusi, caci mi-a zis mie cineva, un nene important, ca e mai bine sa fii sigur si ca vitelul care suge la doua vaci iese mai bou decat aialalti...

Asa ca as vrea sa imi aduci multa, multa sanatate, dar la purtator, am sa o redaruiesc parintilor care si-au cam consumat-o pe a lor, in mare parte crescandu-ne pe noi. Daca ai mai multa, am sa mai fac cateva portii si pentru alti batranei pe care nu ii cunosc, dar tare ma doare cand ii vad cu plicul in mana pe la usa shamanilor moderni, costumati in lungi halate albe... As mai dori, daca incap in sanie si cateva pachete de curaj si speranta pentru multi dintre prietenii mei mai putin norocosi, pentru ca s-au nascut handicapati, cu sindromuri grave cum ar fi incredere in oameni, cinste sau altruism. Dar daca consideri potrivit, poti sa le inlocuiesti cu doze mari de nesimtire, am observat ca sunt mai eficiente si usureaza enorm viata.

Poti sa intri linistit pe horn, anul asta nu prea facem focul, chiar daca murim de frig... rusii is cam suparati pe lume si fac fite cu gazul si, oricum, aia marii ne tot atentioneaza ca poluam cu centralele, ca ledurile de la standby -uri distrug clima, ca respiram prea mult... Tie ce-ti pasa, renii sunt ecologici, pe noi ne obliga sa ne luam masini noi tot la sase luni, ca alea "vechi" deja sunt depasite si, daca poluezi, platesti taxa de mediu, de circulatie, de posesie, de geamuri fumurii si de ce dracu' nu stai acasa in orele de varf... Asa ca vezi, daca nu uiti, adu-mi si un covor zburator, dar sa nu fie cumva chinezesc! Cu asta scapi sa-mi aduci o autostrada pana acasa si pot sa renunt si la aeroportul ala care se pare ca va fi construit in mai multa vreme decat le-a trebuit egiptenilor pentru Piramide...

Ar mai fi multe de cerut, de pilda o clona, a lui Solomon, alta a lui Shakespeare, n-ar strica nici a lui Tepes, insa nu vreau sa exagerez, deja cu tot ce am cerut, viata nu ar mai avea nici un haz, ar fi totul prea frumos... Insa o ultima rugaminte tot as mai avea: in caz ca vei decide ca aceste dorinte ale mele sunt imposibil de satisfacut, Mosule draga, facem asa: renunt la toate, fara ranchiuna. In schimb, vei fi atat de bun si imi vei aduce... un revolver! Cu un singur cartus.
                                             
                                                


Genius - Mos Craciun

Capsunarii

                                                         
Imi propusesem sa nu cad in patima politica a acestor zile. Nu doream sa contribui la incarcarea ulterioara cu energii negative a acestei adevarate "constiinte universale", NET -ul nostru cel de toate zilele. Parca poti?...
De ce m-am suparat? Ehee, o fi el incapator serverul googalist, dar nu cred ca ar fi suficient pentru a cuprinde cate am pe suflet... De aceea ma voi rezuma la cateva chestii din compozitia "turtei" mele si am sa incerc sa exprim cat-de-cat acea iluzie numita realitate, asa cum se vede ea de aici, dintre capsuni.

Pentru cine nu stie (vorbesc de copilasii mai mici de un an), apelativul de "capsunar" este folosit pentru a indica o parte a societatii romanesti care, din motive subiective, a optat pentru parasirea momentana a patriei natale. Alegand sa traiasca prin alte parti mai "binecuvantate" ale mapamondului, fara a renunta insa, la "avantajele" cetateniei romane. Initial, cu acest termen erau indicati doar cei care, sezonier, munceau in Spania, Grecia sau Italia, mai apoi a patruns temeinic in lexic. Dispretul si zeflemeaua sunt evidente, dar obisnuinta si-a spus cuvantul si noi, capsunarii, am invatat sa convietuim cu aceasta eticheta, chiar daca ustura mult mai rau decat multele epitete grele "decernate" noua de catre gazdele de moment. Drept pentru care, am sa las la o parte "etnia" si am sa vorbesc despre componentii sai.

Este adevarat ca multi dintre noi nu am facut chiar "bella figura" pe sub umbra Columnei, Turnului Eiffel sau Sagradei Familia. Cu atat mai putin cand ne-am rupt in fite prin "concediile" petrecute Acasa, epatand concitadinii cu limuzine si toale exotice, basca accente ciudate si alte calcaturi pe grebla. Si sunt convins ca s-a exagerat oarecum si cu rolul de "motor" sau colac de salvare al economiei romanesti post-decembriste, atribuit sau auto-atribuit valutei trimise in tara. Totusi, nu cred ca sta in puterea nimanui sa arunce piatra biblica, avand in vedere ca ce naste din pisica soareci mananca si ca "neamurile" nu ti le poti alege dar nici repudia dupa bunul plac al momentului. Cei mai "varstnici" isi vor aduce aminte, cu siguranta, de celebra conditie care ti se punea pe vremea comunistilor, la "Alimentara", atunci cand voiai sa cumperi branza: erai obligat sa cumperi si stavrizi, chiar daca traiai pe balta...

Uite asa, ne intoarcem la politica... Desi aparent ne cam doare in pais'pe, ca doar "nu tragem noi consecintele", ca demni moftangii ce ne aflam, mai toti astia diasporezii ne tinem la curent cu can-can -urile de prin tara. Chiar si cu cele de pe la Cotroceni. Rar sa fie casa sau rulota de om emigrat sa nu dispuna de "parabolica", rar sa intri pe la careva si sa nu-ti vorbeasca televizorul romaneste. Sa nu mai vorbim de internet. Stim cand sunt alegerile, stim si cine candideaza si nu suntem plecati de chiar asa de mult timp incat sa nu ne mai amintim decat plaiurile verzi si impadurite, linistea patriarhala si fanetele bucolice. Mai presus de toate, stim ca intr-o zi, tot acolo ne vom intoarce si ne dorim sa fie maine...

Da, suntem putin descurajati, uneori nu ne ducem sa votam, poate ne e lehamite, poate nu vrem sa stam la cozile de care, e drept, ne-am cam dezobisnuit. Sau poate ca, pur si simplu locuim in zone indepartate de cele cateva putine consulate, pompos chemate astfel... Oare, cu exceptia ultimului punct, nu fac la fel si cei ramasi acasa? Sigur, nu stam toata ziua la televizor sau pe net, nu prea avem ziare proaspete, putem fi acuzati ca facem politica cu prea putine date la dispozitie, ca mai bine ne-am abtine daca habar nu avem si sa ne vedem de chiverniseala noastra de parveniti egoisti. Cine sa ne acuze? Cei care nu mai stiu pe care mogul sa comuteze canalul, uitandu-se cu nesat drept in omusorul aluia care deschide gura mai mare? Cei care fac troc cu viitorul copiilor lor in schimbul unei plapumi, unei galeti sau unui sac de cartofi? Celor care, se inrosesc si isi inghit limba la cel mai mic semn de iritare a functionarului de dupa ghiseu, ba ii mai spun si "sa traiti" cand sunt concediati prin aruncarea dispretuitoare a documentelor pe tejghea? Cand nici nu au inteles de ce nu sunt in regula si la care coada vor trebui sa o ia de la capat?! De cei care se informeaza de cat merge "darul" la medic atunci cand trebuie sa faca o operatie de rutina? Sau poate de cei care traiesc in blocuri cu fatade scorojite unde, patrunzand pe casa scarii, dai cu capul in tevi de gaz si cabluri ce par aruncate cu furca, iar peretii gem de graffiti si mucegai, dar usile apartamentelor sunt care mai de care mai din nuc sculptat sau metal atat de emailat ca ti-e mila sa il atingi? In cartiere unde, daca te duci in vizita nu ai unde sa parchezi, pentru ca absolut toate locurile sunt private si iti risti viata daca indraznesti sa lasi masina doua minute pe vreunul din ele? Pai?...

Spunea astazi un analist, pe un post de televiziune, o fraza care m-a socat prin adevarul sau. Moderatorul punea problema de cum va reactiona electoratul nu stiu cui in cazul in care acela ar fi incheiat o alianta cu un partid pe care l-a folosit drept cal de bataie in campanie. Politologul a raspuns sec ca pana la alegerile viitoare mai sunt trei ani. Astuia i-as da pe loc premiul alui mai lucid si mai bun cunoscator al sufletului romanesc. Vorbe sfinte a spus, parca ar fi fost Preafericitul Mitropolit: nu conteaza pacatele pe care le faci in viata, atata timp cat te "pocaiesti" la timp, Dumnezeu te iarta. Cred si eu, El isi poate permite. Romanii nu...

In strainatate au votat putin sub 200.000 de capsunari. Din cei probabil peste 3 milioane plecati. Pe langa toate dezastrele combinate pana acum, si-au mai manjit numele cu un altul: au decis presedintele Romanilor adevarati, impotriva vointei acestora! Imediat dupa alegeri, se vorbea de doua Romanii. Ei bine, astazi au inventat-o si pe a treia! Aia mai infama! Vuieste presa, prin urmare indignarea este la apogeu in ochii si sufletele tuturor acelora care "se tin informati". "Cretinilor, n-ati vazut voi, prin capsunariile voastre, cum Basescu a zdrobit cu o lovitura de kung-fu fata unui nevinovat copilas de-ai nostri?!!!" "Care dom'le, o fi fost vreun copilul strazii, de cate ori nu i-ai dat si dumneata suturi mai abitire cand bloca traficu' cersind si te grabeai la chermeza?" "Las-o vere p-aia, da ce, eu is presedinte?" "Pai nu s-a ajuns la concluzia ca a fost filmul trucat?" "Pai vezi ma ca ai umblat degeaba prin Italia aia? Te crezi mai destept ca Vantu?!"

Capsunarii l-au votat pe Basescu!! Noi, adevaratii si indreptatitii Romani nu suntem asa de pretentiosi, dom'le, nu ni se ridica parul pe spinare cand auzim de Moscova si de intalniri cu iz de Komintern. Noi nici nu ne mai amintim ca acu' vreun anisor un anume Geoana dadea cu draga inima 20.000 de euroi fiecarui roman care se intorcea acasa din pribegie. Ce ne-am mai distrat de naivitatea alor doi-trei care au pus botu' si dupa ceva vreme plangeau pe la ziare... Dac-au fost fraieri... Ar fi trebuit sa se prinda de teapa, doar o luasera cat pomu' cu Bursa Locurilor de Munca de la Roma si alte Madriduri! Noua ne-a spus Antonescu sa votam asa, ce daca in primul tur Geoana era Satana mioritica iar crinul nostru era mai imaculat decat insasi Sfantul Neprihanit si Sfantul Ideal al Sacrificiului pe Altarul Principiilor? Si fiti mai atenti, curve sunt aia de se culca cu toti, nu numai cu vre-o zece, colea...

Capsunarii se cred mai lucizi, dom'le. Cica Basescu ar fi mai cu atributele virile la locul lor, ar fi avut, cel putin, curajul de a se "lepada" public de comunism. Ar fi avut curaj sa dizolve gasca aia de banditi chemata parlament. Ar fi avut curajul sa ne scuteasca de cateva miliarde pe an, sa ia painea copilasilor alora din senat. Tocmai el, care se cheama Traian, senatul este mostenire de la Ram, in plus cine suntem noi, dom'le, ce suntem mai ai dracu' ca rusii, astora nu le mai stau in gat doua camere parlamentare! Cica pe cine sa aleaga intre o marioneta a altor marionete si un papusar? Si ce ii intereseaza pe capsunari ca de cateva luni suntem practic fara guvern? Ca suntem fripti fara pomana de la FMI, pe care o vor rambursa copiii nostri, vai de mama lor, dar fara de care suntem afara din joc?

Capsunarii pot sa fi si gresit in alegerea lor politica. Ca si voi, au facut ceea ce au crezut mai avantajos pentru cei pe care i-au lasat in marasmul democratiei romanesti, aflata inca in frageda copilarie, in pofida celor 20 de ani din acte... Au crezut ca timpul petrecut intre straini le-a dat posibilitatea de a fi invatat ceva mai mult decat Armani, Nokia si Bmw, pentru ca avand mai timpuriu acces la ele, poate au inteles ca viata nu se rezuma doar la atat...

Capsunarii vor ca, atunci cand vin sa se fandoseasca prin Romania, sa nu aiba nevoie de viza si nici de pasaport cu litere chirilice. Capsunarii ar vrea inca sa afle cine si de ce le-au impuscat rudele si prietenii, acolo in pietele pe care nu trebuie sa isi mai permita vreodata vreun politician sa le mai pangareasca cu simpla sa prezenta... Mai cu seama, capsunarii ar vrea sa nu mai fie numiti "zingari" sau "gitanes" aici si "capsunari" acolo... Si sa le fie respectate deciziile, asa cum ei le respecta pe ale voastre... Nu profitati de avantajul vostru, caci voi puteti sa ii repudiati usor, ei nu au cum sa faca acelasi lucru...
                           
                                    




Divertis-Capsuna