Sincera candela
Cele mai rasfoite
-
De cate ori nu am rostit sau ni s-a adresat acest repros... Pitoresc si sugestiv, l...
-
Am sa plec de aici si am sa ma transform intr-un nai supendat deasupra oceanului, departe de rutele comerciale ale...
-
Duminica trecuta, pe seara, primesc un telefon din Ţara. "Sorine, a inceput revolutia!&q...
-
Da' de unde... Un tip care isi permite sa plateasca fara a clipi 120 de milioane de dolari pentru un... -
Cati ani sa fi trecut de atunci?... Uneori par multi, prea multi, alteori, trezindu-ma din somn, simt inca gustul amar al deziluziei si imi ...
-
Februarie tarziu... Pe deasupra, bisect. Ziua aia in plus, imi sta fix acolo, da. Douas'patru de o...
-
Teribil sunt de suparat Pe curve, pe americani, Pe musca pusa la arat, Pe homosexuali si...
-
Un arhitect prea tributar matematicii a trasat candva, sec, diagonalele pietii si exact in pu...
Recomandari muzicale
R.I.P, fratellino...
11 comentarii:
:)
Te afli pe un "teren" periculos, să ştii, pentru că toţi mai greşim uneori.
Pe de altă parte, cunosc şi eu nişte cazuri în care, de dragul rimei, se mutilează sfânta ortografie, ba chiar înalt prea sfânta gramatică.
:)
Sigur, doar ca nu toti ne proclamam artisti.
Apoi, se vede din avion cand unul o "zbarceste" ocazional si cand o face ignorand total regulile. Cred ca terenul periculos incepe acolo unde cautam scuze celor care nu se invrednicesc sa isi scrie macar limba materna in mod corect, eventual sperand in aceeasi "clementa" in cazul propriilor noastre greseli, conform unei faimoase pilde biblice(nu cea cu greselile gresitilor nostri). :)
Totul e perfectibil şi nimeni nu le ştie pe toate dar subliniez ideea la care suntem de acord: e importantă diferenţa dintre "uneori" şi "mereu", mai ales că ea face distincţia dintre "a greşi" şi "a nu cunoaşte".
De aici şi atitudinea diferită: clemenţă versus corecţie.
:)
Pai nici eu nu e ca l-am ghilotinat pe individ. M-am limitat sa il satirizez nitel, mai ales ca specimenele din aceasta increngatura sunt dotate de la mama natura cu o sanatoasa cuirasa solzoasa care le confera o imunitate demna de scopuri mai bune. Castigat ridendo mores. :)
Adevărat!
Şi acest ultim comentariu al tău e foarte amuzant. La fel de amuzant ca şi postarea, deşi nu-i în versuri. Împreună, ele sunt un minunat tandem satiric.
:))
Multumesc! :)
Sorin,
ai să râzi, dar cei mai apreciați prozatori români sunt cei care au o tentă orală puternică, adică, în definitiv, scriu după ureche. Și nu mai zic nimic pentru a nu mă aventura, vorba lui Blue, pe un teren periculos. :)
Serban! Cam rar pe la "noi! :))
Nu rad, in cel mai bun caz ar trebui sa lacrimez. Acuma mai ramane de vazut si de cine sunt apreciati si daca aceasta faima va trece examenul posteritatii, nu?
Imi permit apoi sa-ti atrag atentia ca eu am scris "intr-o ureche". Marele Vangelis (iar exemple, poate mai potrivite, sunt multe altele) nu a studiat muzica niciodata in sensul canonic si asta nu l-a impiedicat sa creeze capodopere. A scrie "dupa ureche" nu este neaparat gresit. :)
Sorin,
n-am avut net timp de trei săptămâni. Hoții au furat cablul ! Abia l-au pus și tremur să nu rămân iarăși singur. Am mai intrat de pe computerul primăriei de aici, dar n-am putut să-mi fac vizitele obișnuite. Îmi pare bine că te regăsesc în formă. :)
Ha, ha, asta e buna! Ma intreb ce or fi facut cu el? Desi s-ar putea sa il fi furat din inertie. Acum inteleg de ce s-a inventat wireless -ul! :)))
Iti multumesc de vizita! :)
:)
Trimiteți un comentariu
Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)