Personajul nostru E de moda veche; Scrie cum aude (Cam intr-o ureche)
11
comentarii:
Anonim
spunea...
:) Te afli pe un "teren" periculos, să ştii, pentru că toţi mai greşim uneori. Pe de altă parte, cunosc şi eu nişte cazuri în care, de dragul rimei, se mutilează sfânta ortografie, ba chiar înalt prea sfânta gramatică. :)
Sigur, doar ca nu toti ne proclamam artisti. Apoi, se vede din avion cand unul o "zbarceste" ocazional si cand o face ignorand total regulile. Cred ca terenul periculos incepe acolo unde cautam scuze celor care nu se invrednicesc sa isi scrie macar limba materna in mod corect, eventual sperand in aceeasi "clementa" in cazul propriilor noastre greseli, conform unei faimoase pilde biblice(nu cea cu greselile gresitilor nostri). :)
Totul e perfectibil şi nimeni nu le ştie pe toate dar subliniez ideea la care suntem de acord: e importantă diferenţa dintre "uneori" şi "mereu", mai ales că ea face distincţia dintre "a greşi" şi "a nu cunoaşte". De aici şi atitudinea diferită: clemenţă versus corecţie. :)
Pai nici eu nu e ca l-am ghilotinat pe individ. M-am limitat sa il satirizez nitel, mai ales ca specimenele din aceasta increngatura sunt dotate de la mama natura cu o sanatoasa cuirasa solzoasa care le confera o imunitate demna de scopuri mai bune. Castigat ridendo mores. :)
Adevărat! Şi acest ultim comentariu al tău e foarte amuzant. La fel de amuzant ca şi postarea, deşi nu-i în versuri. Împreună, ele sunt un minunat tandem satiric. :))
Sorin, ai să râzi, dar cei mai apreciați prozatori români sunt cei care au o tentă orală puternică, adică, în definitiv, scriu după ureche. Și nu mai zic nimic pentru a nu mă aventura, vorba lui Blue, pe un teren periculos. :)
Serban! Cam rar pe la "noi! :)) Nu rad, in cel mai bun caz ar trebui sa lacrimez. Acuma mai ramane de vazut si de cine sunt apreciati si daca aceasta faima va trece examenul posteritatii, nu? Imi permit apoi sa-ti atrag atentia ca eu am scris "intr-o ureche". Marele Vangelis (iar exemple, poate mai potrivite, sunt multe altele) nu a studiat muzica niciodata in sensul canonic si asta nu l-a impiedicat sa creeze capodopere. A scrie "dupa ureche" nu este neaparat gresit. :)
Sorin, n-am avut net timp de trei săptămâni. Hoții au furat cablul ! Abia l-au pus și tremur să nu rămân iarăși singur. Am mai intrat de pe computerul primăriei de aici, dar n-am putut să-mi fac vizitele obișnuite. Îmi pare bine că te regăsesc în formă. :)
Ha, ha, asta e buna! Ma intreb ce or fi facut cu el? Desi s-ar putea sa il fi furat din inertie. Acum inteleg de ce s-a inventat wireless -ul! :))) Iti multumesc de vizita! :)
Un arhitect prea tributar matematicii a trasat candva, sec, diagonalele pietii si exact in pu...
Recomandari muzicale
Viziuni
Oamenii de zăpadă mor, zâmbind trist picăturilor de ploaie care îi topesc cu iubirea lor.Gesturile de adio rămân suspendate între ecranul alb al zilei şi o prăbuşire lentă în nimic.Se dizolvă în lumină. Pe alocuri zăpada a fugit, surprinzând iarba în somn. E pace si lumină în ceruri. E pace în adâncuri. E pace peste tot. Între filele cărţilor, timpul a stat. Nu mai ştiu ce vieţuitoare sunt, ce fac şi unde mă duc. Peste tot este acasă.Pe pământ şi în stele am numai prieteni.Copacii sunt fraţii mei cu care mă mândresc.
Ș. Tomșa
-----------------------------------------
Fără "dar" şi "însă" ar fi bucurie şi iubire, iar faptul că o fiinţă umană e incapabilă să-şi imagineze o existenţă frumoasă, lipsită complet de adversităţi, e doar o neputinţă a ei. Mereu vor fi lucruri de făcut, cunoştinţe de asimilat, legi de înţeles, locuri de vizitat, bucurii de împărţit etc. E ciudat, dar noi credem mai uşor în legile lui Murphy, decât în dreptul nostru divin la fericire. În absenţa răului am experimenta existenţe sublime, care ar atinge intensităţi nebănuite ale unor trăiri frumoase.Nu ţi s-a întâmplat niciodată să fii lângă cineva foarte drag şi să simţi că pocneşti de fericire? Prea-plinul acela care vine din străfundul fiinţei de-ţi vine să faci o nebunie de gest, să-l gâdili, să-l ciufuleşti, să-l strângi în braţe până nu mai poţi... Cum te-ai putea plictisi de aşa ceva?! Cum să-ţi pară platitudine să ai o stare continuă de acest fel?!:)Cu siguranţă ai scrie, ai picta, ai cânta, ai dansa... ai găsi o multitudine de forme de a-ţi exprima în fel şi chip starea, iar aceste gesturi ar genera noi şi noi forme de manifestare din partea celuilalt şi a ta.
B.Iris
-----------------------------------------
R.I.P, fratellino...
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)
11 comentarii:
:)
Te afli pe un "teren" periculos, să ştii, pentru că toţi mai greşim uneori.
Pe de altă parte, cunosc şi eu nişte cazuri în care, de dragul rimei, se mutilează sfânta ortografie, ba chiar înalt prea sfânta gramatică.
:)
Sigur, doar ca nu toti ne proclamam artisti.
Apoi, se vede din avion cand unul o "zbarceste" ocazional si cand o face ignorand total regulile. Cred ca terenul periculos incepe acolo unde cautam scuze celor care nu se invrednicesc sa isi scrie macar limba materna in mod corect, eventual sperand in aceeasi "clementa" in cazul propriilor noastre greseli, conform unei faimoase pilde biblice(nu cea cu greselile gresitilor nostri). :)
Totul e perfectibil şi nimeni nu le ştie pe toate dar subliniez ideea la care suntem de acord: e importantă diferenţa dintre "uneori" şi "mereu", mai ales că ea face distincţia dintre "a greşi" şi "a nu cunoaşte".
De aici şi atitudinea diferită: clemenţă versus corecţie.
:)
Pai nici eu nu e ca l-am ghilotinat pe individ. M-am limitat sa il satirizez nitel, mai ales ca specimenele din aceasta increngatura sunt dotate de la mama natura cu o sanatoasa cuirasa solzoasa care le confera o imunitate demna de scopuri mai bune. Castigat ridendo mores. :)
Adevărat!
Şi acest ultim comentariu al tău e foarte amuzant. La fel de amuzant ca şi postarea, deşi nu-i în versuri. Împreună, ele sunt un minunat tandem satiric.
:))
Multumesc! :)
Sorin,
ai să râzi, dar cei mai apreciați prozatori români sunt cei care au o tentă orală puternică, adică, în definitiv, scriu după ureche. Și nu mai zic nimic pentru a nu mă aventura, vorba lui Blue, pe un teren periculos. :)
Serban! Cam rar pe la "noi! :))
Nu rad, in cel mai bun caz ar trebui sa lacrimez. Acuma mai ramane de vazut si de cine sunt apreciati si daca aceasta faima va trece examenul posteritatii, nu?
Imi permit apoi sa-ti atrag atentia ca eu am scris "intr-o ureche". Marele Vangelis (iar exemple, poate mai potrivite, sunt multe altele) nu a studiat muzica niciodata in sensul canonic si asta nu l-a impiedicat sa creeze capodopere. A scrie "dupa ureche" nu este neaparat gresit. :)
Sorin,
n-am avut net timp de trei săptămâni. Hoții au furat cablul ! Abia l-au pus și tremur să nu rămân iarăși singur. Am mai intrat de pe computerul primăriei de aici, dar n-am putut să-mi fac vizitele obișnuite. Îmi pare bine că te regăsesc în formă. :)
Ha, ha, asta e buna! Ma intreb ce or fi facut cu el? Desi s-ar putea sa il fi furat din inertie. Acum inteleg de ce s-a inventat wireless -ul! :)))
Iti multumesc de vizita! :)
:)
Trimiteți un comentariu
Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)