nu cred ca m-a amuzat deloc, sincer... de altfel eu am o vorba: Cand exista comunicare, poate sa fie adusa cu diligenta, telepatic, virtual, sau tête à tête, cum zice neamtu :))) Asa ca orice divagatie pe marginea acestei cai de comunicare, intr-un secol unde traim ca sa muncim si nu invers, si abia daca ne mai vedem la ochi vecinii, e firesc sa simti nevoia de a chatui. Ca prin aceasta cale ai tot felul de peripetii, si asta e drept, dar cand nu le ai, sincer?:) Oricum, hai sa chatuim si pe urma vedem :)))
:))))))))) Păi da, e cam trist ce se întâmplă, nu? E vorba de interese, de aşteptări, de prejudecăţi, dar mai ales de distanţarea dintre oameni. Specia asta a uitat multe, dar cel mai grav - am uitat să fim oameni.Am devenit nişte "id-uri" care se masturbează intelectual. Bleah!
Un arhitect prea tributar matematicii a trasat candva, sec, diagonalele pietii si exact in pu...
Recomandari muzicale
Viziuni
Oamenii de zăpadă mor, zâmbind trist picăturilor de ploaie care îi topesc cu iubirea lor.Gesturile de adio rămân suspendate între ecranul alb al zilei şi o prăbuşire lentă în nimic.Se dizolvă în lumină. Pe alocuri zăpada a fugit, surprinzând iarba în somn. E pace si lumină în ceruri. E pace în adâncuri. E pace peste tot. Între filele cărţilor, timpul a stat. Nu mai ştiu ce vieţuitoare sunt, ce fac şi unde mă duc. Peste tot este acasă.Pe pământ şi în stele am numai prieteni.Copacii sunt fraţii mei cu care mă mândresc.
Ș. Tomșa
-----------------------------------------
Fără "dar" şi "însă" ar fi bucurie şi iubire, iar faptul că o fiinţă umană e incapabilă să-şi imagineze o existenţă frumoasă, lipsită complet de adversităţi, e doar o neputinţă a ei. Mereu vor fi lucruri de făcut, cunoştinţe de asimilat, legi de înţeles, locuri de vizitat, bucurii de împărţit etc. E ciudat, dar noi credem mai uşor în legile lui Murphy, decât în dreptul nostru divin la fericire. În absenţa răului am experimenta existenţe sublime, care ar atinge intensităţi nebănuite ale unor trăiri frumoase.Nu ţi s-a întâmplat niciodată să fii lângă cineva foarte drag şi să simţi că pocneşti de fericire? Prea-plinul acela care vine din străfundul fiinţei de-ţi vine să faci o nebunie de gest, să-l gâdili, să-l ciufuleşti, să-l strângi în braţe până nu mai poţi... Cum te-ai putea plictisi de aşa ceva?! Cum să-ţi pară platitudine să ai o stare continuă de acest fel?!:)Cu siguranţă ai scrie, ai picta, ai cânta, ai dansa... ai găsi o multitudine de forme de a-ţi exprima în fel şi chip starea, iar aceste gesturi ar genera noi şi noi forme de manifestare din partea celuilalt şi a ta.
B.Iris
-----------------------------------------
R.I.P, fratellino...
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)
4 comentarii:
De ce nu ma mira...
Trebuie doar sa te distreze. :)
nu cred ca m-a amuzat deloc, sincer...
de altfel eu am o vorba:
Cand exista comunicare, poate sa fie adusa cu diligenta, telepatic, virtual, sau tête à tête, cum zice neamtu :)))
Asa ca orice divagatie pe marginea acestei cai de comunicare, intr-un secol unde traim ca sa muncim si nu invers, si abia daca ne mai vedem la ochi vecinii, e firesc sa simti nevoia de a chatui.
Ca prin aceasta cale ai tot felul de peripetii, si asta e drept, dar cand nu le ai, sincer?:)
Oricum, hai sa chatuim si pe urma vedem :)))
:)))))))))
Păi da, e cam trist ce se întâmplă, nu?
E vorba de interese, de aşteptări, de prejudecăţi, dar mai ales de distanţarea dintre oameni.
Specia asta a uitat multe, dar cel mai grav - am uitat să fim oameni.Am devenit nişte "id-uri" care se masturbează intelectual.
Bleah!
Trimiteți un comentariu
Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)