Candide prietenii

              

Se pare ca in ziua de astazi, cine nu are un cont inregistrat pe una din retelele de socializare este privit ca o specie de dinozaur. Pana si babele au prins obiceiul, in discutiile dintre ele, sa-l caine pe cate cate unul: "Cutarica? Da, maica, pacat de el... Un baiat asa tanar si frumos, din familie buna... Te-ai fi asteptat sa n'aiba cont pe feisbuc?!..." Va dati seama ce handicap? Degeaba zambiti, cazurile de dezmostenire care au la baza aceasta intolerabila lipsa sunt in crestere vertiginoasa! Cine isi doreste in familie un asemenea element antisocial si greu de deslusit, ermetic? Care te face de ras cand il prezinti cuiva iar acela, doritor de a dobori barierele inter-umane, ii va pune, dupa rit, obisnuitele intrebari fundamentale pentru o "lectura" cat mai rapida a personalitatii orisicui: "Tu ce tip de celular ai?" si "Cati prieteni ai pe Facebook?"
Bine, acuma stie toata lumea ca multora le trece pe deasupra raspunsul tau pe care nici macar nu il retin. Intrebarile sunt doar un pretext pentru a putea apoi sa-ti spuna el ce "scula" poseda si cum aceasta ii permite sa fie in contact permanent cu pagina sa si cu cei o mie de prieteni de acolo. De fapt, o mie si doisprezece, in timp ce discutati s-a mai agregat o duzina! Asta, bineiteles, este valabil in cazul in care tu esti in stare sa dai un raspuns urmat de o oarecare cifra, nu are importanta care. Daca insa pilotul automat al respectivului sesizeaza o afirmatie insolita de genul "Nu, eu nu am cont pe Facebook", acolo inauntru, in subtilul si fragilul mecanism al empatiei, o sirena se pune sa sune! Exact ca cele de la un program anti-virus. Aceasta intrerupe dureros elanul nobil al confidentei spirituale si doar cei mai puternici reusesc sa isi mascheze socul: "Mda... ce-o fi dom'le cu caldurile astea? Nu mai sunt verile care erau odata..."
Pe buna dreptate! Asta inseamna ca esti recalcitrant la progres, conservator si snob! Fara a mai pune la socoteala ca nu-ti cunosti interesul. Preferi prietenia "clasica"? Sigur, cum sa nu, aia cand esti obligat sa imprumuti bani, sa iti sune telefonul noaptea, sa fii judecat, mustrat, sfatuit... Si de catre cine? De catre unii care te pun la acelasi nivel cu ei pentru ca isi inchipuie, ca si tine, ca omul este doar ceea ce ii permite camasa de forta a realitatii. In schimb, virtualul iti daruieste oportunitatea renasterii! Sa pui in vitrina doar ceea ce vrei tu, sa fii propriul tau creator, fara limite si fara efort si mai ales fara obligatii.
Hmmm... Stii ca m-a pus pe ganduri? Mi-am aruncat o privire pe pagina sa. Cu X si cu Y sunt prieten si eu, in viata reala si pana aici imi da cu plus. Complexele de inferioritate ma asalteaza cand, intre multi altii, vad la el: Jimy Hendrix, Martin Luther-King, Microsoft si Pizzeria "La Rondine". Cel mai mult insa, m-au impresionat " "Spitalul De Urgenta N.3" si "Cimitirul Central S.A". Gata, imi fac cont!