miercuri, 29 iunie 2011
Rondelul menestrelului orb
In marele oras, la colt de stradà,
Un menestrel vioara isi struneste
Cu glas melodios, recità o baladà
Si trecàtorilor gràbiti o dàruieste.
Iar pàlària-i, pe o veche ladà,
Asteaptà un obol, nàdàjduieste...
In marele oras, la colt de stradà,
Un menestrel vioara isi struneste.
Cu stoicism rusinea-si rabdà
E doar o pàlàrie si vorbi nu poate;
De càsti, urechile ce trec sunt astupate
Stàpanul orb nu poate sa le vadà.
In marele oras, la colt de stradà...
by Some1
18 comentarii:
So', bine ai revenit!
Trist tare, însă foarte frumos rondelul tău.
Vezi cât de importantă e o pălărie?? Şi asta nu doar pentru salut.
Din ea, So' a scos un rondel inspirat.
:)
Macar sa fi fost asa! Dar nu e scos din palarie ci a trebuit sa ma cam "invart" pe langa el o bucata buna. Probabil de aceea se si numeste "rondel", desi a iesit cam colturos. :))
Multumesc pentru vizita! :)
Io nu-i văz colţurilii!
:))
Ba e fain, că mie-mi place. Am zis!
:)))
White flag! :))
Ok, ai scăpat!
:))
Frumos!
Bun venit, Liviu!
Doi la unu,deci... Bine, renunt la colturi. E numai vina voastra daca am sa ma apuc de umplut net- ul de rondele!
:))
Mie-mi plac rondelele.
Şi legumele tot "rondele" le tai de obicei.
:P
(Te tachinez puţin.)
De fapt, pluralul rondelului, in cazul nostru, este "rondeluri". Cineva a avut inspiratia asta, probabil tocmai pentru a evita... supele. :))
:))))))))))))
:P
Io n-am greşit cu nimic, căci n-am specificat decât rondelele, fără să menţionez nimic altceva care să facă legătura cu specia literară.
Deci, reiterez: îmi plac rondelele! Se supără cineva?
:)))))))))
Evident: carotele si pastarnacii! Iar eu, din solidarietate, am sa le folosesc ca personaje in urmatoarea creatie, daruindu-le imunitate rondelistica. Deci domnia ta se va multumi cu o fiertura de... şaibe (in italiana, rondelle)!
:))
Rondelul... rondelelor
“In lumea asta nu-i dreptate!”
Se lamenta un pastarnac
Unei carote imbujorate
Si unei frunze de spanac.
(De gospodina abia spalate,
Se ascundeau sub un capac.)
“In lumea asta nu-i dreptate!”
Se lamenta un pastarnac.
“Caci nu pricep de ce, mai frate
Nu pot sa fierb cu demnitate
In ciorbe, supe strecurate,
Decat in felii, mici taiate!”
“In lumea asta, nu-i dreptate!”
:)
Bravooooo!
Da, aşa era la rondel, o repetiţie - ceva...nu-mi mai aminteam eu bine.
Minunat, So'! Sunt impresionată cu adevărat. Tu poţi scrie "aşa" la comandă??!
E... remarcabil, serios!
>:D<
:)
Multumesc, nu e chiar asa de greu. Imi place poezia "clasica" si in special genurile fixe, sunt oarecum o incitare, aproape o provocare la adresa creativitatii. Versurile "albe" care, dealtfel, au invadat literatura contemporana, imi par oarecum scontate si lipsite de eleganta pe care o rima bine aleasa o poate conferi cuvantului. :)
Te felicit.
Pentru mine obligaţia rimei, ca şi simetria căutată cu orice preţ, funcţionează ca o limitare şi-mi displace. Mă simt mult mai confortabil în proză unde pot să fac aproape orice, din punct de vedere stilistic.
Sigur, poate că limitarea pe care o resimt vine dintr-un neajuns intelectual care nu-mi permite să găsesc cuvintele care să satisfacă deopotrivă forma impusă de specia literară, dar şi extravaganţa unora din ideile pe care vreau să le exprim.
Am mai spus undeva, pentru mine, proza e ca pictura, pe când poezia îmi pare desen tehnic.
:))
:)))
Iata o mostra de "desen tehnic":
"Caii scutură prin aer sunătoarele lor salbe,
Răpind sania uşoară care lasă urme albe.
Surugiul chiuieşte; caii zboară ca doi zmei
Prin o pulbere de raze, prin un nour de scântei.
Pe câmpia înălbită, netedă, strălucitoare
Se văd insule de codri, s-aud câini la vânătoare,
Iar în lunca pudruită cu mărunt mărgăritar
Saltă-o veveriţă mică pe o creangă de stejar.
Acum trecem prin poiene, acum trecem prin zăvoaie;
Crengile-aninate-n cale ning steluţe şi se-ndoaie.
Iată-o gingaşă mlădită cu şirag de mărţişori...
Tu o rupi?... Ea te stropeşte cu fulgi albi răcoritori."
(din "Sania" lui Alecsandri)
:)am trecut sa te salut!si citesc!:)
Aaa, MamaHera! :))
Te salut si eu Mariana, sa-mi spui daca ti-a fost pe plac ce ai citit! :)
Trimiteți un comentariu
Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)