Roza vanturilor. Buletin meteorologic pentru pilotii de vanatoare

Patatrack!! Asa a facut blanda covalescenta post-criza a Batranei Doamne atunci cand vanticelul acela uscat, un scirocco, s-a involburat brusc si s-a transformat in teribilul Storm of Desert, cel adevarat. El Simun! E drept, era destul de greu sa iti faci o imagine de ansamblu, cu tot acel praf ridicat in aer, praf care putea foarte bine proveni de la un antrenament ecvestru de rutina al pitorestilor amazoane ale colonelului Gaddafi sau a altor raisi sau sheiki autoritari de care e plin nordul africii si consiliile de administratie a multinationalelor europei... Ca doar nu va asteptati ca drepturile omului sau democratia sa fi fost cauza patatrackului?! Pe drept cuvant, ce sa fie cateva sute amarate de victime pe langa cu ce ne-am obisnuit de ceva anisori incoace sa mormaim plictisiti si sa schimbam canalul cand, dupa epopeea elodica si iliadele basesciene, la stiri vine randul ultimelor douazeci de atentate talebanice din statele alea cu terminatii masculine. Ei cu ale lor, noi cu ale noastre si avem, slava Domnului, destule. Ba multi s-au si suparat, "uite dom'le, asta ne mai lipsea acuma, nu era destul de scumpa benzina!". Batranii nostri, clipind rar pe sub sprancenele patriarhale, vor spune, fatalisti, cum le sta mai bine, ca era stiut ca de acolo se va trage sfarsitul. Pe cand ignorantii de Mayasi nu vazusera nici macar cum arata un cal, noi, Europenii, avusesem deja de-a face cu sarazinii lui Sal ad-din, asa ca nu am avut vreme sa cioplim pietre profetice...



Astfel ca leaganul democratiei, ba chiar si paradisul sau de peste ocean, au fost neplacut surprinse de brusca escaladare a evenimentelor in sanul acelor popoare ale caror lideri pareau plantati acolo pentru eternitate, garanti a stabilitatii geo-politice occidentale. Si cand e vorba de caldutele noastre cuibusoare, cine se mai uita la niscai excese de mano forte, doar si Machiavelli este tot un produs al culturii noastre. Mai ales acum cand pilda lui Sadam contribuise atat de frumos la ulterioarea crestere a bunavointei si cordialitatii cooperante a respectabililor printi ai desertului de toate calibrele posibile. Las' ca si noi suntem baieti subtiri si nu ii lasam sa stea cu banul la saltea, ca trogloditii, le-am oferit minunate oportunitati de a-i investi in mai toate colturile economiei noastre, ii primim pe la noi cu toate onorurile, le dam oglinjoare si margele colorate... Bine, mai sunt si neamuri de traista, ca uratul ala de Gaddafi care pretinde de fiecare data sa fie lasat sa isi instaleze corturile si sa isi plimbe camilele prin te miri ce gradina-parc istorica din capitalele noastre si ne obliga liderii sa ia parte la mascaradele sale, invesmantati ca insasi Paiata-Sa, dar e minimul sacrificiu in comparatie cu contra-serviciile sale de vajnic gardian al coastelor mediteraneene. De cand, contra unor modice miliarde de dolari deghizati in despagubiri, a fost ratificat minunatul acord intre Colonel si Il Cavaliere (n.b: Berlusconi), Europa a asistat la scaderea drastica a debarcarilor clandestine pe plajele sale meridionale, aducandu-i acestuia din urma nu putine elogii din partea Uniunii. Se pare ca toata lumea a facut o afacere minunata, mai putin aspirantul la functia de primar al Orasului Etern, constrans sa gaseasca alti cai de bataie pentru campania electorala a Domniei Sale, avand in vedere ca magrebinii, hoti de locuri de munca, traficanti de droguri si notorii violatori priveau cu jale catre Pamantul Fagaduintei, de pe plajele libiene, peste siluetele fregatelor colonelului. Se stie pe cine a cazut alegerea, dar asta este alta istorie...


In apararea liderilor nostri, a noastra, in definitiv, pot sa spun ca, totusi, interesele de stabilitate si implicit economice, nu au reusit sa inabuse profundul caracter solidar, umanitar si democratic european. Pentru ca putem inchide un ochi la lacrimogene si bate, un ochi si jumatate la rafale de mitraliera si snipers mercenari, dar folosirea aviatiei pentru reprimarea unei revolte populare este categoric prea mult! Asa ca, razlete si timide la inceput, ceva mai rasarite atunci cand balanta tindea sa se incline in defavoarea regimului, vocile europene au luat atitudine. Auzi tupeu! Hitler si Mussolini s-ar rasuci in morminte si si-ar blestema popoarele pe vecie ca au permis unui Untermensch, unei foste colonii europene, sa ne sufle un alt primat!


Cine are urechi sa auda! Alteta Sa, Hamad Bin Isa Al Khalifa al Bahreinului, are deja cartonas galben: din cauza sa, marele premiu de Formula Unu in calendar pentru jumatatea lunii viitoare, a trebuit sa fie posticipat. Suntem deja cu nervii la limita, Inaltimea Ta! Vezi ce faci cu zurbagii aia, treaba ta, noi ne vrem jucaria inapoi! Dar, pentru numele lui Dumnezeu, Alah, daca preferi, fii discret!