Sorin, sunt prieteni şi "prieteni2... Sunt bucuros că m-am eîndepărtat de ultimii... Dar ce să fac când cei adevăraţi, cum eşti tu, locuiesc departe şi foarte departe şi niciunul nu se află mai aproape de 60 de km ?
Sigur ca da, Serban, din pacate ceea ce afirmi este adevarat. :( In alta ordine de idei, faptul ca ma numeri printre prietenii tai, fara ghilimele, ma onoreaza foarte mult. Nu imi amintesc sa fi facut nimic deosebit care sa te poarte la aceasta concluzie, dar sunt fericit ca ma percepi astfel. Sentimentul este reciproc, dealtfel si nu o spun din complezenta. :) Prietenii care locuiesc departe, probabil raman prieteni mult mai mult timp decat cei cu care dai ochii zi de zi, se pare ca, ca si oricare alt ecces si cel de prietenie este daunator, uneori. Depinde de organism... :))
Un arhitect prea tributar matematicii a trasat candva, sec, diagonalele pietii si exact in pu...
Recomandari muzicale
Viziuni
Oamenii de zăpadă mor, zâmbind trist picăturilor de ploaie care îi topesc cu iubirea lor.Gesturile de adio rămân suspendate între ecranul alb al zilei şi o prăbuşire lentă în nimic.Se dizolvă în lumină. Pe alocuri zăpada a fugit, surprinzând iarba în somn. E pace si lumină în ceruri. E pace în adâncuri. E pace peste tot. Între filele cărţilor, timpul a stat. Nu mai ştiu ce vieţuitoare sunt, ce fac şi unde mă duc. Peste tot este acasă.Pe pământ şi în stele am numai prieteni.Copacii sunt fraţii mei cu care mă mândresc.
Ș. Tomșa
-----------------------------------------
Fără "dar" şi "însă" ar fi bucurie şi iubire, iar faptul că o fiinţă umană e incapabilă să-şi imagineze o existenţă frumoasă, lipsită complet de adversităţi, e doar o neputinţă a ei. Mereu vor fi lucruri de făcut, cunoştinţe de asimilat, legi de înţeles, locuri de vizitat, bucurii de împărţit etc. E ciudat, dar noi credem mai uşor în legile lui Murphy, decât în dreptul nostru divin la fericire. În absenţa răului am experimenta existenţe sublime, care ar atinge intensităţi nebănuite ale unor trăiri frumoase.Nu ţi s-a întâmplat niciodată să fii lângă cineva foarte drag şi să simţi că pocneşti de fericire? Prea-plinul acela care vine din străfundul fiinţei de-ţi vine să faci o nebunie de gest, să-l gâdili, să-l ciufuleşti, să-l strângi în braţe până nu mai poţi... Cum te-ai putea plictisi de aşa ceva?! Cum să-ţi pară platitudine să ai o stare continuă de acest fel?!:)Cu siguranţă ai scrie, ai picta, ai cânta, ai dansa... ai găsi o multitudine de forme de a-ţi exprima în fel şi chip starea, iar aceste gesturi ar genera noi şi noi forme de manifestare din partea celuilalt şi a ta.
B.Iris
-----------------------------------------
R.I.P, fratellino...
Sunt un copac paduret care incearca sa ofere fructe cat mai gustoase calatorului . Nu pretind nimic in schimb, am doar o mare rugaminte: sa facem astfel incat licentele si ISBN -urile sa devina niste chestii primitive, depasite. Multumesc! :)
5 comentarii:
Prietenia... bat-o vina!:)
Da... Cum a zis ala: "Fereste-ma, Doamne, de prieteni, ca de dusmani ma feresc si singur!" :))
Sorin,
sunt prieteni şi "prieteni2... Sunt bucuros că m-am eîndepărtat de ultimii... Dar ce să fac când cei adevăraţi, cum eşti tu, locuiesc departe şi foarte departe şi niciunul nu se află mai aproape de 60 de km ?
"prieteni"... Energiile lor negative m-au făcut să "spurc".
Sigur ca da, Serban, din pacate ceea ce afirmi este adevarat. :(
In alta ordine de idei, faptul ca ma numeri printre prietenii tai, fara ghilimele, ma onoreaza foarte mult. Nu imi amintesc sa fi facut nimic deosebit care sa te poarte la aceasta concluzie, dar sunt fericit ca ma percepi astfel. Sentimentul este reciproc, dealtfel si nu o spun din complezenta. :)
Prietenii care locuiesc departe, probabil raman prieteni mult mai mult timp decat cei cu care dai ochii zi de zi, se pare ca, ca si oricare alt ecces si cel de prietenie este daunator, uneori. Depinde de organism... :))
Trimiteți un comentariu
Facem asa: tu combati ideea, eu raspund la fel. Ca pe orisicare, referirile la persoana mea au darul de a ma irita. Ma rog, cele defavorabile... :)