De cumparat miel - bifat. De rezervat minivacanta la munte, obisnuita locatie - bifat. Traditionala partialà reinnoire a garderobei - bifat. Modesta donatie la UNICEF - bifat. SMS -uri cordiale - bifat.
Ufff, ce stress! Anul asta lista nu mi-a incaput pe un singur post-it, format megagigant. Am doua! Cel rozuliu contine "prioritatile". Cel galben-pai - cele peste care se mai poate si sàri, dar numai in caz de forta-majora. Si cum ma aflu la un bun punct, pot sa imi conced o mica pauza pentru o cafea aburind-aromata acompaniata de rasfoirea presei on line. Ia sa vedem nitel, Preafericitul Cutarica: "Patimile Domnului Nostru Iisus, simbol al....." - eh, p-asta am citit-o si anu' trecut. Mai departe. "Grav accident de circulatie pe DN...." - lasa-ma frate, ca vreau si io sa ma relaxez! "Moni, Irinel, Motanel...." - chiar, ce-or mai fi combinat? Mda, ahamm - just aici - bestiala faza asta... dincoace nu prea sunt de acord... A dracu' Moni, oricum! Ce mai avem? "Vantu ataca...." - am citit deja previziunile meteorologice. Ah, nu, stai ca e vorba de alt Vant acolo, ma intereseaza. Strasnic om si le zice pe sleau! Nu ca dezbracatul ala de Mahatma Ghandi, din articolul de deunazi pe care ma apucasem sa-l citesc pacalit de numele exotic, de prezicator Maya... Bine, acum nici cravata lu' Sorinovidiu nu e chiar maximul ce se poate spera de la viata, da' nici cearsaful aluia. Mai ales asortat cu un asa fizic... Buun. Ce mai merita lecturat? Fukushima, Gaddafi, rebeli, drone, caricatura maimuteasca a lui Obama, Bunga-bunga, Carla Bruni. Ce plictiseala!... Mica-publicitate, plina de eBay, trailere cinematografice, remorchere modistice, torpiloare pseudo-stiintifice - ditamai flota de spam jurnalistic, ca doar nu poti lasa pagina tabloidului semideserta. Mai am doua guri de cafea, ce fac? Doar nu am sa o beau cu ochii fixati in gol ca un lobotomizat. Hai, fie, click pe tantarul asta suparator de titlu cu litere mici, pulsatorii, cu care si-au impodobit toti colturile frontispiciilor. "Ziua Pamantului". Sa fac un hatar cafelei, in rest ma astept sa citesc obisnuitele "indemnuri", sa sting lumina o ora sau doua, sa ma alatur vreunei gasti de excentrici cu un sac din plastic in mana si sa colind zonele de pic-nic adunand pet-urile iresponsabililor. Vreo "excursie" cu bicicleta, tot in gasca, cu doua echipaje de politisti sictiriti in fata, de filmat si de pus pe Tube, sa rada si curcile... Acum, taman in Vinerea Mare. Sau Vinerea Patimilor, daca preferati.
Vinerea Patimilor? Hmm, stranie coincidenta de anul acesta... An in care, din intamplare, coincid si Pastele celor doua mari ramuri ale lumii crestine, ortodoxa si catolica. Vrei sa vezi ca dezaxatii aia cu saci plini de pet-uri sau ciclistii caraghiosi o vor interpreta ca pe un "semn"? Ca se vor apuca sa scrie oarece Via Crucis ereticà si apocrifà, dar mai presus de toate cu pretentii ecumenice?! Ha! Ce vor pune in locul celor 14 statii-popas? Hiroshima si Nagasaky, Cernobyl si Fukushima, Golful Mexic si BP, masacrul padurilor - pluviale sau nu - Ajka si Copsa Mica si cate altele? Numai ei stiu cum vor reusi sa selectioneze doar 14, tinand cont si de faptul ca Ziua abia a inceput. Cea mai mare problema cred ca o vor inalni la cea de-a 14-a si ultima statie. Cea care suna: "Punerea în Mormînt şi Învierea". E posibil ca ultima actiune sa nu se (mai) verifice... Coincidenta sau nu, mie mi-a cam stat cafeaua in gat. Ma duc sa adaug ceva pe lista. Nu spun ce, caci altfel as invalida urarea pe care vreau sa o fac tuturor: Paste Fericite!
vineri, 22 aprilie 2011
duminică, 17 aprilie 2011
Democratia falica
Nu sunt, totusi, chiar atat de indepartate acele vremuri in care cea mai teribila injuratura pe care puteai sa o auzi intr-un film romanesc era "Pastele ma'sii!". In rest, cate un "Ce mama naibii, mai tovarasi!", "Idiotule!" sau "Imbecili!", dar si acestea folosite extrem de moderat. Adevarate licente, ingaduite cu zgarcenie doar in cinematografie si beletristica. Nu stiu cat era propagandà socialistà in aceasta incercare de a zugravi o societate ideala, cel putin din punct de vedere lingvistic si moral si cat era, totusi, o incercare de a corija moravurile nationale. Stiu doar ca cenzura este un instrument reprobabil. Mai mult decat atat, functioneaza ca un veritabil bumerang. Tot ceea ce este interzis in mod expres sfarseste prin a atata si mai mult curiozitatea si poftele muritorului, in multe cazuri devenind o adevarata obsesie. Dar eu as fi ingaduitor cu responsabilii culturii nationale din acea perioada. In definitiv, Dumnezeu a facut aceeasi greseala, demult, in zorii Civilizatiei, nereusind sa anticipeze reactia a doar doua persoane, daramite a douazeci si doua de milioane, cu sarpe sau fara sarpe, ca tot acolo se ajungea mai devreme sau mai tarziu...
Oricum, comparatia este usor deplasata chiar si numai pentru faptul ca Dumnezeu s-a limitat la a se mania teribil si, spre deosebire de metodele posteriorilor sai "inlocuitori", celor doi pacatosi le-a pus fructul muscat in brate si... le-a daruit libertatea. Sa se sature de ea! Nu tu sedinte de demascare, nu marginalizare, nu canalul Dunare-Marea Neagra. Si a facut bine, dar pana la un punct. Caci, desi era Dumnezeu, se vede ca isi cunostea destul de putin creaturile. Si nu ma refer numai la Adam si la consoarta. Daca ar fi fost dupa mintea lor, pun pariu ca dupa trei zile s-ar fi prezentat spasiti la usa Edenului, eventual cu Eva putin deselata si cu un ochi tumefiat, fara mar dar cu un desen reprezentandu-l indicat cu o sageata rosie la capatul careia ar fi fost scris "Cahh, caca!". Nu, Dumnezeu a gresit in privinta sarpelui. Ce se astepta? Dupa ce faci un fruct asa de frumos si rosu pe care il asezi la indemana copiilor atentionandu-i doar verbal (!) ca e prohibit, in compania cui ii lasi?! A sarpelui, pe post de catalizator! Apoi ce faci? Ii fugaresti, tot pe ei, afara din casa, in fundurile goale si nu retii, macar, sarpele?! La ce sa te mai astepti? Dusi au fost...
Revenind la timpuri si locuri mai putin ancestrale, anul de gratie 1989, sub anumite aspecte, pare sa coincida in mod frapant cu nefastul episod din Geneza. Dupa ce au gustat din fructul democratiei, la indemnul unui nu prea bine identificat sarpe, Adamii si Evele mioritice au realizat, pe drept cuvant, ca goliciunea este rusinoasa. Mult mai rusinoasa decat toalele second-hand. Ba chiar si third, four-hand. Asa ca au recurs la acest compromis de moment, urmand ca mai apoi sa se revanseze facand din vesmintele "de firma" o adevarata obsesie. Dar asta este o alta poveste. Multe tabù -uri au cazut in acei ani. Politice, sociale si culturale. Morale... Romanul, se stie, de natura nu este un revolutionar fervent. Asemeni unui vulcan, are perioade mari de calm, uneori chiar si sute de ani. Dar cand erupe, o face in mod radical si daca lucrurile nu se schimba la 180 de grade se cheama ca s-a obosit degeaba. Asemeni vulcanului, parjoleste pantele pe care mai apoi trebuie sa creasca o noua vegetatie, mai luxuregianta si mai diversificata. De pilda, cultura: zicea ala "Pastele masii"? Nu-i bine! Trebuia sa zica "Bagami-as (bip!, bip!, bip!, bip!, bip!, bip!, bip!)"! Traiasca adevarata cinematografie! Nu se paruia nimeni la televizor? (Ce dracu' sa apuce in doua ore de program?!) Nu-i bai, remediem! O suta de vieti sa ai si tot nu ti-ar ajunge sa poti ingurgita tot ce ti se ofera pe "sticla", fara false pudori. Real-life. Si copiii? "Da ce, ei unde traieste? Lasa sa vada, ca si asa tot invata de pe Net..."
Cineva va spune "este legea pietei, o componenta fundamentala a democratiei". Adevarul e ca nici cinematograful si nici televiziunea nu s-au nascut ca si mijloace culturale apriorice. Primul si-a inceput cariera prin balciuri iar al doilea s-a nascut ca sistem informational si propagandistic, ambele facand uz (si) de cultura ca de un ulterior mijloc de a capta atentia unui public cat mai larg. Desi nu li se poate nega aportul destul de important - cateodata - in promovarea unor valori, gasesc ca se fac vinovate in mare masura de superficialitatea si de indiscutabilul declin cultural al societatii post-decembriste. Ar fi multe de spus in privinta acestui fenomen care are cauze mult mai adanci decat cea comerciala. In fond, pentru cine mai are timp si chef pentru a se respecta, ramane mereu la indemana un instrument pe cat de arhaic, pe atat de eficient: literatura. Desi ramura sa asa zis "clasica", confirmata din punct de vedere valoric, este un indiscutabil izvor, nimeni nu se poate considera cu adevarat "citit" daca nu a "gustat" si din literatura contemporana. Ar avea, cu siguranta, o viziune incompleta asupra lumii. Dar este oare literatura contemporana romaneasca daca nu la inaltimea calitatii, macar la inaltimea etica a celei vechi? Sa fi rezistat ea implacabilei tendinte catre comercial si, automat, catre trivializare?
Din nefericire, se pare ca raspunsul e departe de a fi afirmativ... In ziua de azi o carte care nu contine cel putin o data la cinci pagini o scena de alcov descrisa cu cuvinte tari si cu cele mai gretoase, inimaginabile amanunte, probabil ca nici macar nu vine editata. Dialoguri cinice si murdare, socante pe alocuri, sunt folosite drept mijloace artistic-realiste. O carte din care nu ai invatat cel putin o neologica injuratura, maiastru intortocheata, de adaugat infinitei colectii deja prezente in vocabularul romanesc, nu este reusita! Este apogeul voyeuristic al scrisului. Domnilor scriitori, pentru cine va iluzionati ca scrieti? Nu faceti altceva decat sa transpuneti in cuvinte, nici macar mestesugite, fanteziile dumneavoastra sado-masochistice. V-as putea ierta daca ati avea tiraje record, caci as gandi ca o faceti pentru Maria Sa Banul. Dar nu va cumpara nimeni, un film porno e mai ieftin si mai sugestiv. De un singur lucru pot sa va multumesc: ati reusit ceea ce nu a reusit mama in ani si ani de cicaleala si otarare: m-ati lecuit de viciul de a citi in timp ce mananc! Halal...
Oricum, comparatia este usor deplasata chiar si numai pentru faptul ca Dumnezeu s-a limitat la a se mania teribil si, spre deosebire de metodele posteriorilor sai "inlocuitori", celor doi pacatosi le-a pus fructul muscat in brate si... le-a daruit libertatea. Sa se sature de ea! Nu tu sedinte de demascare, nu marginalizare, nu canalul Dunare-Marea Neagra. Si a facut bine, dar pana la un punct. Caci, desi era Dumnezeu, se vede ca isi cunostea destul de putin creaturile. Si nu ma refer numai la Adam si la consoarta. Daca ar fi fost dupa mintea lor, pun pariu ca dupa trei zile s-ar fi prezentat spasiti la usa Edenului, eventual cu Eva putin deselata si cu un ochi tumefiat, fara mar dar cu un desen reprezentandu-l indicat cu o sageata rosie la capatul careia ar fi fost scris "Cahh, caca!". Nu, Dumnezeu a gresit in privinta sarpelui. Ce se astepta? Dupa ce faci un fruct asa de frumos si rosu pe care il asezi la indemana copiilor atentionandu-i doar verbal (!) ca e prohibit, in compania cui ii lasi?! A sarpelui, pe post de catalizator! Apoi ce faci? Ii fugaresti, tot pe ei, afara din casa, in fundurile goale si nu retii, macar, sarpele?! La ce sa te mai astepti? Dusi au fost...
Revenind la timpuri si locuri mai putin ancestrale, anul de gratie 1989, sub anumite aspecte, pare sa coincida in mod frapant cu nefastul episod din Geneza. Dupa ce au gustat din fructul democratiei, la indemnul unui nu prea bine identificat sarpe, Adamii si Evele mioritice au realizat, pe drept cuvant, ca goliciunea este rusinoasa. Mult mai rusinoasa decat toalele second-hand. Ba chiar si third, four-hand. Asa ca au recurs la acest compromis de moment, urmand ca mai apoi sa se revanseze facand din vesmintele "de firma" o adevarata obsesie. Dar asta este o alta poveste. Multe tabù -uri au cazut in acei ani. Politice, sociale si culturale. Morale... Romanul, se stie, de natura nu este un revolutionar fervent. Asemeni unui vulcan, are perioade mari de calm, uneori chiar si sute de ani. Dar cand erupe, o face in mod radical si daca lucrurile nu se schimba la 180 de grade se cheama ca s-a obosit degeaba. Asemeni vulcanului, parjoleste pantele pe care mai apoi trebuie sa creasca o noua vegetatie, mai luxuregianta si mai diversificata. De pilda, cultura: zicea ala "Pastele masii"? Nu-i bine! Trebuia sa zica "Bagami-as (bip!, bip!, bip!, bip!, bip!, bip!, bip!)"! Traiasca adevarata cinematografie! Nu se paruia nimeni la televizor? (Ce dracu' sa apuce in doua ore de program?!) Nu-i bai, remediem! O suta de vieti sa ai si tot nu ti-ar ajunge sa poti ingurgita tot ce ti se ofera pe "sticla", fara false pudori. Real-life. Si copiii? "Da ce, ei unde traieste? Lasa sa vada, ca si asa tot invata de pe Net..."
Cineva va spune "este legea pietei, o componenta fundamentala a democratiei". Adevarul e ca nici cinematograful si nici televiziunea nu s-au nascut ca si mijloace culturale apriorice. Primul si-a inceput cariera prin balciuri iar al doilea s-a nascut ca sistem informational si propagandistic, ambele facand uz (si) de cultura ca de un ulterior mijloc de a capta atentia unui public cat mai larg. Desi nu li se poate nega aportul destul de important - cateodata - in promovarea unor valori, gasesc ca se fac vinovate in mare masura de superficialitatea si de indiscutabilul declin cultural al societatii post-decembriste. Ar fi multe de spus in privinta acestui fenomen care are cauze mult mai adanci decat cea comerciala. In fond, pentru cine mai are timp si chef pentru a se respecta, ramane mereu la indemana un instrument pe cat de arhaic, pe atat de eficient: literatura. Desi ramura sa asa zis "clasica", confirmata din punct de vedere valoric, este un indiscutabil izvor, nimeni nu se poate considera cu adevarat "citit" daca nu a "gustat" si din literatura contemporana. Ar avea, cu siguranta, o viziune incompleta asupra lumii. Dar este oare literatura contemporana romaneasca daca nu la inaltimea calitatii, macar la inaltimea etica a celei vechi? Sa fi rezistat ea implacabilei tendinte catre comercial si, automat, catre trivializare?
Din nefericire, se pare ca raspunsul e departe de a fi afirmativ... In ziua de azi o carte care nu contine cel putin o data la cinci pagini o scena de alcov descrisa cu cuvinte tari si cu cele mai gretoase, inimaginabile amanunte, probabil ca nici macar nu vine editata. Dialoguri cinice si murdare, socante pe alocuri, sunt folosite drept mijloace artistic-realiste. O carte din care nu ai invatat cel putin o neologica injuratura, maiastru intortocheata, de adaugat infinitei colectii deja prezente in vocabularul romanesc, nu este reusita! Este apogeul voyeuristic al scrisului. Domnilor scriitori, pentru cine va iluzionati ca scrieti? Nu faceti altceva decat sa transpuneti in cuvinte, nici macar mestesugite, fanteziile dumneavoastra sado-masochistice. V-as putea ierta daca ati avea tiraje record, caci as gandi ca o faceti pentru Maria Sa Banul. Dar nu va cumpara nimeni, un film porno e mai ieftin si mai sugestiv. De un singur lucru pot sa va multumesc: ati reusit ceea ce nu a reusit mama in ani si ani de cicaleala si otarare: m-ati lecuit de viciul de a citi in timp ce mananc! Halal...
sâmbătă, 9 aprilie 2011
Decalog personalizat
1. Sà nu te (mai) imprumuti la bancà! (Daca deja ai facut-o renuntà sà faci copii! Dacà deja ai fàcut, nu te mai obosi sa respecti celelalte porunci...)
2. Sà nu asculti manele in Van! (Exceptie fac Coupè -urile si Suv -urile cu trapà, obtinute fàrà a viola comandamentul n.1!
3. Sà nu te culci pe urechea lui 2012! Da' nici pe a lui Corut! Nici pe a Omidei! (Urmàtoarele treizeci de pagini au fost omise din cauza asemanàrilor cu rezultatele gàsite. Doriti sà se afiseze toate rezultatele càutarii? Yes - No )
4. Sà nu consumi sare, zahàr sau gràsimi !
5. Sà nu votezi!!!
6. Sà nu emigrezi in càlduri! Nici in Franta, daca ai stat mai mult la plajà...
7. Sà nu omori! (Bine, hai, doar cainii ne/comunitari si pisicile care atenteazà la stabilitatea drobului de sare...)
8. Sà nu-ti faci chip catodic, LCD, plasmà, 3D, holografic! (Emanatorul isi rezervà dreptul de a completa lista in functie de eventualele progrese ale tehnologiei.)
9. Iubeste-ti aproapele! De cat mai de departe!
10. Nu cumpara Dacia Duster!
2. Sà nu asculti manele in Van! (Exceptie fac Coupè -urile si Suv -urile cu trapà, obtinute fàrà a viola comandamentul n.1!
3. Sà nu te culci pe urechea lui 2012! Da' nici pe a lui Corut! Nici pe a Omidei! (Urmàtoarele treizeci de pagini au fost omise din cauza asemanàrilor cu rezultatele gàsite. Doriti sà se afiseze toate rezultatele càutarii? Yes - No )
4. Sà nu consumi sare, zahàr sau gràsimi !
5. Sà nu votezi!!!
6. Sà nu emigrezi in càlduri! Nici in Franta, daca ai stat mai mult la plajà...
7. Sà nu omori! (Bine, hai, doar cainii ne/comunitari si pisicile care atenteazà la stabilitatea drobului de sare...)
8. Sà nu-ti faci chip catodic, LCD, plasmà, 3D, holografic! (Emanatorul isi rezervà dreptul de a completa lista in functie de eventualele progrese ale tehnologiei.)
9. Iubeste-ti aproapele! De cat mai de departe!
10. Nu cumpara Dacia Duster!
