Multumesc!

Da. Anumite dialoguri te fac sa evadezi din micimea ta si iti dau senzatia de a avea privilegiul unui colocviu cu insusi spiritul pe care l-ai visat mereu, insa nu ai reusit decat sporadic si partial sa il exprimi. Iluzie benefica, atata timp cat o accepti ca atare.
Un "Red Bull" din care sorbesti inghitituri scurte si rare, servit la masa unei terase al carui patron te suspecteaza de calicie si isi face socoteala pierderilor cauzate de ocuparea mesei in raport cu entitatea consumatiei... Mirat ca nu lasi tinicheaua pe masa, contorsionata cu voluptate in palmele transpirate. Ei bine, nu, acel recipient nu va fi destinat reciclarii! Il duci cu grija acasa si il asezi sus, pe biblioteca, asa cum era la moda odata cu ambalajele "straine". E special!
Se spune ca provoaca dependenta. Licoarea, vezi bine! Si asta!
 As! Te dezvata prompt cotidianul, unde n-ai avea tu norocul asta...

P.S.
Vorbesc serios, cu titlul. Ba mai adaug si o imbratisare, casta, insa calda si generoasa. Cu riscul ca grinda sa fie marcata nu cu o crestatura, ci cu ditamai benghiul! Semnul zambetului.